Pentru prima oară, ministrul însărcinat cu Brexit al guvernului britanic, Stephen Barclay, a afirmat astăzi, miercuri 16 octombrie, oficial că Londra va cere prelungirea răgazului negocierilor dacă până sâmbătă nu se va ajunge la o înțelegere finală cu UE.
În realitate, Boris Johnson e obligat să ceară o prelungire a răgazului negocierilor, în cazul în care nu se ajunge la un acord, conform unei legi adoptate luna trecută de parlament
Guvernul lui Boris Johnson a intrat miercuri în ultimele 24 de ore în care mai este fizic și omenește posibil să vină cu o ofertă care să fie pusă pe masa liderilor UE reuniți joi și vineri la Bruxelles.
Este limpede că politețea cea mai elementară obligă guvernul lui Johnson să vină cu o propunere scrisă înaintea reuniunii celor 27, joi și vineri la Bruxelles, iar nu în timp ce ei sunt deja la masa negocierilor, mai ales că Londra a avut la dispoziție trei ani pentru asta iar termenul despărțirii a fost deja amânat de două ori.
Rămâne apoi un ultim pas, care e aprobarea înțelegerii de către parlamentul britanic, într-o reuniune specială programată sâmbătă. Parlamentul a respins până acum de trei ori diferitele variante ale acordului Londrei cu UE.
Concesia finală, încă nepusă pe hârtie, a guvernului britanic este aceea de a fi acceptat ca frontiera vamală între Marea Britanie și UE să fie de-a lungul țărmului mării Irlandei, iar nu pe solul insulei. Se evită astfel o frontieră fizică între Republica Irlanda, membru în UE, cu capitala la Dublin, și Irlanda de Nord, parte din Regatul Unit. Astfel, Irlanda de Nord ar fi de jure pe teritoriul britanic, dar de facto în UE.
Dacă o soluție nu este găsită săptămâna aceasta, liderii ar putea decide să organizeze un summit suplimentar în următoarele două săptămâni, înainte de 31 octombrie, data fixată pentru ieșirea Marii Britanii din UE.
Indiferent însă de rezultat, problemele acasă nu se vor sfârși pentru Boris Johnson. Prima ministră a Scoției, Nicola Sturgeon, a repetat ieri, la conferința Partidului Național Scoțian, că formațiunea ei politică, la putere în Scoția, nu va accepta niciodată un plan al Londrei care ar scoate Scoția din piața comună europeană.
Indiferent însă de rezultat, problemele acasă nu se vor sfârși pentru Boris Johnson...
În absența (încă) a unui plan acceptabil pentru Brexit, exasperarea rămâne generală și la fel e și pesimismul. în Franța Le Monde scrie miercuri despre cum întreprinderile britanice se simt puse la zid și analizează consecințele dezastrului economic și social previzibil. Multe din efecte, deși sunt logice, nu par evidente pentru marele public. Astfel, Marea Britanie trebuie să semneze zeci de acorduri pentru a-și păstra relațiile în afara UE. Asta deoarece majoritatea acordurilor comerciale ale Londrei cu terțe țări sunt actualmente acorduri semnate de Anglia prin intermediul Uniunii Europene. Odată cu divorțul Brexitului, acele acorduri nu vor mai avea nici o valoare în ce privește poziția Londrei în raport cu restul planetei.
De aceea, guvernele celor 27 de membri UE freamătă imaginându-și tot ce ar putea bloca guvernul lui Boris Johnson de acum înainte dacă Marea Britanie va fi forțată să amâne Brexitul: nu ar vota bugetul UE, ar putea pune un veto pe decizii comune importante sau, cum s-a sugerat, ar putea să-l numească pe Nigel Farage comisar european.
