O lege care ar urma să elimine predarea în limba maternă în Ucraina, a stârnit vii critici din partea țărilor cu minorități pe teritoriul acestor țări, între care și România. Românii din Ucraina, care reprezintă a treia etnie ca pondere din Ucraina, după ucraineni şi ruşi, dacă nu ar fi divizată artificial în români (151.000 persoane) şi „moldoveni” (258.600 persoane) au trimis o scrisoare şi preşedintelui Klaus Iohannis, dar acesta nu le-a răspuns.
Miniştrii de Externe din România, Ungaria, Bulgaria şi Grecia au transmis omologului ucrainean o scrisoare comună prin care au exprimat îngrijorarea și profundul regret față de adoptarea de către Radă a proiectului de Lege a Învățământului. Secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, a declarat că „Ucraina ar trebui să asigure reprezentanților minorităților naționale dreptul și posibilitatea de a-și folosi limba maternă, dar, la rândul lor, ei ar trebui să vorbească fluent limba de stat, respectiv ucraineană”.
Pe fondul acestor frământări, Congresul Puterilor Locale și Regionale al Consiliului Europei a adoptat un raport care deplânge aceste tendințe ca și subfinanțarea politicilor de promovare a limbilor minorităților. Raportoarea, experta elvețiană Lelia Hunziker, spune, într-un interviu cu Europa Liberă, că „economiile in acest domeniu, vor conduce la o notă de plată mult mai mare pe ansamblu, prin consecințele negative pe care le declanșează.”
Europa Liberă: Doamnă Huzinker, sunteți specialistă în politici de migrație în cantonul Argau din Elveția, dar și autoarea unui raport referitor la limbile minorităților în cele 47 de state membre ale Congresului Puterilor Locale și Regionale. Ce recomandați în raport?
Lelia Hunziker: „Raportul demonstreză că limbile minorităților sunt o comoară pentru zestrea culturală europeană. Este un specific al Europei, acest mozaic de diferite culturi și identități, faptul că există atât de multe limbi și limbi ale minorităților. Acest lucru l-am subliniat foarte mult în acest raport.
Cel mai important este să menținem limbile minorităților, limba maternă care conturează identitatea unei minorități. În scoli, limbile minorităților trebuie promovate, încercăm să intelegem că limbile minorităților se transformă o dată cu digitalizarea în cadrul orelor de limbă maternă din școli.
Apelăm la autoritățile din statele membre să susțină si limba oficială, cu alte cuvinte, cineva care se mută într-o anumită regiune, să fie ajutat să învețe cât mai repede limba din această regiune. Ca atare, limbile minorităților trebuie recunoscute și susținute, dar si minoritățile trebuie să învețe și să stăpânească foarte bine limba majorității. Adevărul este că de la un anumit nivel încolo, de la liceu, în școli se învață limba engleză sau alte limbi de circulație internațională, și trebuie ca și copiii din cadrul minorităților naționale să învețe aceste limbi.”
Europa Liberă: Cum a reușit Elveția să conserve și să dezvolte limbile minorităților? Aveți patru limbi oficiale în Elvetia și acest lucru nu a stârnit nici un conflict între minorități. Exemplul Elveției este foarte interesant, mai ales dacă facem comparații cu alte țări unde minoritățile și limbile lor materne sunt văzute ca o problemă, dacă ne uităm la Catalonia, la Moldova sau Ucraina. Vedem în aceste țări conflicte între minorități, între culturi diferite.
Lelia Hunziker: „Elveția are, așa cum spuneați, patru limbi oficiale: germana, franceza, italiana și retoromana. Toate aceste limbi se vorbesc în țările vecine - Italia, Germania și Franța - cu excepția retoromanei. Eu am crescut în regiunea de limbă germană, dar am învățat și franceza la școală.
Sigur, și la noi se pune problema dacă nu ar fi mai bine să se studieze mai întâi engleza și apoi franceza. Ambele limbi sunt foarte importante pentru noi. Italiana nu am studiat-o, și nici retoromana, pentru ca sunt regiuni mici unde se vorbesc aceste limbi. Însă televiziunea de stat elvețiană are și un canal in limba retoromana, de exemplu. De asemenea, retoromana este limbă oficială, ceea ce înseamnă că o persoană poate merge la primărie și solicita eliberarea certificatului său de naștere în limba retoromană.
Este un angajament al societății elvețiene, și ne ținem de el. Avantajul este că atunci când ne întâlnim la nivel național, fiecare poate discuta în limba lui maternă. Eu, de exemplu, vorbesc în germană, dar se întâmplă de multe ori ca partenerii mei de discuție să fie francezi, și să vorbească în franceză. Aceasta înseamnă că eu înțeleg pasiv ce vorbeste partenerul meu francez.”
Europa Liberă: Deci nu este de ajuns ca doar la nivel politic să se impună o legislație care să sprijine folosirea limbilor minorităților, dar și populația, fiecare cetățean trebuie să depună un efort în acest sens.
Lelia Hunziker: „Desigur, este un efort politic. În Constituția elvețiană este prevăzut faptul că cele patru limbi trebuie sprijinite în mod egal. De exemplu, in sistemul de colectare a gunoiului, pe pubele, indicatiile sunt scrise în trei limbi. La magazin la fel. Orice copil cand cumpără o sticlă de lapte poate citi Milch, Lait, Latte. Toate produsele sunt scrise în trei limbi.
Retoromana nu este înscrisa pe produse, dar în regiunea respectivă folosirea limbii este promovată intens de autorități. Sigur, totul costa bani, și trebuie să spunem clar că folosirea și promovarea limbilor minorităților necesită alocări financiare, costă bani. Dacă politicienii doar vorbesc despre asta, nu este de ajuns. Trebuie să existe un angajament politic ferm care să presupună și alocarea de resurse bănești.”
Europa Liberă: Spuneți în raportul Dvs. că diversitatea este un element care îmbogățește societatea. Dar pare că cetățenii nu mai sunt dispuși să imbrățișeze alte culturi, și, desigur, totul a pornit de la aceste valuri de migranți. Oamenilor le este din ce in ce mai teamă de străini și de culturi străine. Cum puteți ajuta cetățenii să depășească această teamă și să-i accepte pe noii veniți și cultura noilor veniți?
Lelia Hunziker: „Migranții și valurile de migranți reprezintă un fapt. Nu are nici o importanță dacă noi avem sau nu teamă de migranți. Nemaivorbind de faptul că migrație există de peste 10.000 de ani, de când există oameni ai locului și nomazi. De atunci există acest „noi” și ”ceilalți”. Această teamă există dintotdeauna.
Eu sunt însă convinsă că mass media exagerează și vorbește prea mult despre această teamă de migranți. Când se vorbește cu oamenii se remarcă faptul că există altă abordare și că nivelul de teamă nu este chiar atât de ridicat. Sigur, vorbim despre limbile minorităților care de sute de ani trăiesc alături de noi, dar și de noii veniți. Media vorbește de teama față de noii veniți. Noi, cetățenii, trebuie să fim binevoitori, să avem contacte cu ei, să legăm prietenii cu noii veniți, si din aceste prietenii se micșorează sau dispare și teama.”
Europa Liberă: Spuneați mai devreme că pentru utilizarea și promovarea folosirii limbilor minorităților este nevoie de bani. Însă menționați în raportul Dvs. că UE și-a retras fondurile pentru acest domeniu. Altfel spus, nu vă mai puteți baza pe banii veniți de la UE.
Lelia Hunziker: „Da, este adevărat. Se fac economii peste tot. Este clar că acesta este un domeniu în care lumea crede că este simplu sa faci economii. Copiii pot studia mai puține ore limba
Când minoritățile sunt excluse, atunci se dezvolta un sentiment de frustrare ...
materna decat pana acum. Insă eu pun sub semnul intrebarii valoarea pe termen lung a acestor economii. Altfel spus, este foarte periculoasă o astfel de abordare. Economisim, dar ce se intampla putem vedea in Europa.
Când minoritățile nu sunt acceptate, când sunt excluse, atunci se dezvolta un sentiment de frustrare. Oamenii nu pot participa, nu pot fi membri ai societății. Trebuie să gândim în termeni economici acum, și cred că la final ne va costa mai mult decât se crede că se economisește. Nu stiu daca este cel mai bun domeniu in care se poate economisi. Eu sunt convinsa ca intr-un loc ca Europa, minoritatile trebuie sa se simta sustinute, să simtă că au locul lor, că le sunt respectate drepturile, și doar când au radacinile bine infipte in pamant, pot reactiona cum trebuie si se pot comporta cum ne așteptăm noi în societate.”
