Linkuri accesibilitate

Libuše Valentová: N-am fost liberi în comunism. Dar suntem mai liberi în capitalismul globalizat?


Traducătoarea Libuše Valentová, la târgul de carte de la Praga

Traducătoarea cehă Libuše Valentová despre nevoia de moralitate în politică, despre destinul istoric și civic al scriitorului și poetului, în trecut și acum, despre poezia și activismul civic al Anei Blandiana și despre scriitorii basarabeni traduși în limba cehă. O discuție la Târgul de Carte de la Praga.

Interviu cu traducătoarea cehă Libuše Valentová
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:14:25 0:00

Europa Liberă: Dna Libuše Valentová, mă bucur foarte mult să vă întâlnesc la Târgul de Carte de la Praga. Un eveniment deosebit, aici, Ana Blandiana și-a citit versurile, la prezentarea antologiei sale de poezie tradusă în limba cehă. Dvs. sunteți autorul traducerii în limba cehă. Cum a apărut această carte?

Libuše Valentová: „Bună ziua și numai bine tuturor ascultătorilor Europei Libere! Da, adevărul este că suntem la Târgul de Carte de la Praga, care nu s-a ținut, din păcate, anul trecut, nu s-a putut ține, știm precis din ce motive. Anul acesta, a fost prevăzut pentru luna mai, dar nici atunci nu s-a putut. Și ne bucurăm cu atât mai mult că, în sfârșit, acum, putem să vizităm Târgul de Carte.

Iar pentru noi, româniștii, pentru cei care se interesează de cultura și literatura română a intervenit acest eveniment absolut deosebit și aproape neașteptat și suntem foarte bucuroși că s-a reușit, și anume – a sosit, a venit, în sfârșit, și doamna Ana Blandiana. Întâlnirea cu dumneaei a fost prevăzută pentru anul trecut, pentru luna octombrie, când s-a ținut un alt festival, Festivalul Scriitorilor Praghezi, dar...”

Traducătoarea cehă Libuše Valentová (dreapta), împreună la poeta Ana Blandiana, la târgul de carte de la Praga
Traducătoarea cehă Libuše Valentová (dreapta), împreună la poeta Ana Blandiana, la târgul de carte de la Praga

Europa Liberă: ...pandemia a venit cu anumite modificări…

Libuše Valentová: „Da, din păcate. Dar chiar în momentul pandemiei a apărut în sfârșit o cărticică de vreo sută și ceva de pagini, care reprezintă o antologie din creația poetică a doamnei Blandiana.

Adevărul este că eu personal am avut foarte mult noroc, și sunt fericită că destinul a vrut așa, faptul că ne cunoaștem cu doamna Blandiana de vreo 40-40 și ceva de ani. Și de la bun început nu numai că am citit cu mult interes poemele Domniei Sale, dar am început să le și traduc. S-a ținut în 2019 un festival literar la Brno, de data asta, și acolo nu numai că a citit doamna Ana Blandiana și am citit și eu ceva din traducerile mele, dar acolo i-am promis solemn doamnei Blandiana că, în sfârșit, am să public o carte, o antologie din poezia ei. Și am reușit datorită editurii The Prague Writers' Festival.

În total, e vorba de 65 de poeme, plus o postfață de vreo 6-7 pagini, în care am încercat să le explic cititorilor cehi în ce constă unicitatea doamnei Blandiana nu numai ca poetă, ci și ca persoană civică, ca cineva care e foarte angajat în ceea ce s-a întâmplat sau se întâmplă și acum în România.

Așa că în postfață am subliniat și faptul că doamna Blandiana a fost ceva ce la noi se numește „disident”, fiindcă a fost persecutată de regimul Ceaușescu și a fost interzisă, cărțile ei nu au putut să apară. Iar imediat după Revoluție s-a angajat în viața publică, în sensul că de atunci încearcă să asigure ca în România să fie respectate drepturile omului, Pentru aceasta, a înființat o organizație nonguvernamentală – Academia Civică. Și meritul ei principal este faptul că împreună cu soțul său, Romulus Rusan, au reușit ceva absolut de necrezut, ceva minunat, și anume construcția unui memorial – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței –, construit dintr-o veche închisoare austro-ungară la Sighet. E ceva absolut de admirat.

În celelalte țări foste comuniste nu există așa ceva. De exemplu, fostul președinte al Germaniei, Joachim Gauck, când a venit la Sighet și a vizitat, a văzut Memorialul, a declarat că așa ceva nu există în nicio țară din fosta tabără sovietică. Și de câțiva ani Memorialul a fost pus de către Consiliul Europei pe o listă a memorialelor memoriei europene. Este vorba de lagărul de concentrare de la Auschwitz, de Mémorial de la Paix din Normandia și al treilea monument este Memorialul de la Sighet, Pentru asta doamna Blandiana merită admirația noastră.”

Europa Liberă: La Praga a avut loc și o întâlnire cu publicul, unde s-a discutat despre rolul poetului și al conștiinței civice, Mai este de actualitate această abordare care era valabilă, foarte valabilă pentru comunism, pentru disidența secolului XX în zona noastră? Mai e valabilă și acum? Care sunt conexiunile cu prezentul ale acestor lucruri, care sunt lecțiile de învățat din acea perioadă?

Libuše Valentová: „În cazul doamnei Blandiana cred că este foarte clar că ea, ca poetă, niciodată nu a trăit într-un turn de fildeș. De fiecare dată, toată viața s-a interesat de destinul compatrioților, de destinul țării sale, Și nu numai de destinul României, ci și de ceea ce se întâmplă în celelalte țări cândva din tabăra sovietică. Dar nici acum nu a rămas doar ca un poet care stă la masa de lucru și scrie niște poeme sau scrie niște povestiri.

De exemplu, nu demult, în iulie anul acesta a fost la Roma, unde s-au sărbătorit cei 700 de ani de la moartea lui Dante. Și pentru doamna Blandiana acest moment a fost prilejul să se întrebe ce înseamnă libertate pentru omul de astăzi, cum și în ce circumstanțe noi suntem liberi sau nu suntem liberi?

Scriitorii noștri, mai ales poeții din generații mai tinere am impresia că trăiesc într-un turn de fildeș…

N-am fost liberi în socialism, în comunism. Acum, marea întrebare e: suntem mai liberi în capitalismul globalizat? Se pare că nu totdeauna suntem foarte liberi, că sunt alte presiuni, alte complicații. Scriitorii noștri, mai ales poeții noștri, cei din generații mai tinere, am impresia că tocmai trăiesc poate într-un turn de fildeș, au niște grupuri, cluburi și se gândesc doar unde să călătorească, ce țară să viziteze, la ce editură să publice volumele lor… Cred că, după perioada comunismului, ei, care poate nici nu au trăit acea perioadă, poate numai au aflat de la părinți sau de la bunici, nu vor să aibă de-a face cu politica, nu vor să se angajeze.

Dar, pe de altă parte, există și alți scriitori, mai degrabă publiciști, sociologi care se ocupă de problema asta și există și anumite reviste, aș putea să vă dau și titluri, dar nu e important pentru un ascultător străin, unde într-adevăr se dezbat problemele globalizării, problemele feminismului, problemele corectitudinii politice care uneori e mult prea exagerată ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Unde în toată povestea asta este nevoia de artă, nevoia de cultură, nevoia de moralitate în politică? Mai e nevoie de așa ceva acum?

La noi se spune, în general, că politica e ceva murdar…

Libuše Valentová: „Da, aș zice că e mare nevoie de moralitate și de oameni care sunt integri moralmente, fiindcă nu știu cum se întâmplă în ultima vreme în Republica Moldova, de exemplu, dar la noi se spune, în general, că politica e ceva murdar, că trebuie să faci compromisuri, trebuie să te angajezi în anumite lucruri în care...”

Europa Liberă: ...un om decent nu ar vrea să se implice

Libuše Valentová: „Da, da. Pe de o parte este politica, pe de altă parte, arta care ne arată, ceea ce a devenit un cuvânt aproape ușor comic, adică idealul. Astăzi nimeni nu mai spune: eu am un ideal, noi avem un ideal moral, un ideal politic...

Europa Liberă: Noțiuni care au ajuns să se ridiculizeze din cauza acestei clase politice...

Libuše Valentová: „Da, le-a ridiculizat. Dar asemenea imagini sunt niște istorii care arată cum a fost, cum trebuie să privim trecutul nostru, la ce trebuie să ne gândim în prezentul nostru și ce o fi în anii viitori.

Dar este foarte important ca asemenea idei să fie exprimate într-un mod artistic, așa cum se întâmplă în poezia doamnei Blandiana. Fiindcă ea nu e numai ființa care luptă politic, care e președinta Academiei Civice, angajată la Memorial, dar și în poezia ei e exprimată într-un fel foarte frumos, foarte curat, foarte artistic un ideal cam cum ar trebui să fie un om al zilelor noastre.”

Europa Liberă: Doamna Blandiana povestea la întâlnirea de joi cu publicul că evenimentele din 1968 din Cehoslovacia au fost și pentru ea un punct marcant, a fost momentul în care a înțeles că orice poet trebuie să fie și cetățean și a înțeles-o inclusiv din experiența și din exemplul lui Václav Havel.

Libuše Valentová: „Eu la facultate am ținut timp de 30 de ani nu numai cursul de limba română și literatura română, dar și de istorie, civilizație românească și am ținut să accentuez totdeauna faptul că România și Cehia au acum și au avut și în trecut destine destul de asemănătoare.

Și un lucru absolut minunat, absolut excelent este faptul că am câțiva prieteni care apreciază foarte-foarte mult ceea ce se numește „valul nou al cinematografiei române” și sunt mari admiratori ai filmelor făcute de niște tineri cineaști români. Săptămâna trecută s-a desfășurat Festivalul Internațional de Film Febiofest, la care au fost prezentate trei filme românești – Câmp de maci, Neidentificat și Campania. O colegă care a privit toate spectacolele a zis că nu știe să spună care dintre aceste filme a fost cel mai bun. Sălile au fost pline de oameni interesați de noi filme românești.”

Europa Liberă: Și dacă tot am revenit la cultură și suntem la Târgul de Carte, există și prezențe românești la acest târg de carte, prezențe moldovenești?

Libuše Valentová: „În mod normal, în fiecare an România, adică Ministerul Culturii trimitea câte o delegație, ca să zic așa, a scriitorimii române. Au venit câte 3, 4, 5 scriitori români. Anul acesta se pare că, nu știu dacă din motive economice sau de care, nu a fost trimisă o asemenea delegație, a venit doar doamna Blandiana, datorită inițiativei directorului Institutului Cultural Român.

Iulian Ciocan este un bun prieten al nostru, este tradus și în limba cehă, și în limba slovacă…

Dar am primit asigurări, ni s-a spus că la anul, în mod sigur, va fi din nou organizat un stand românesc, vor veni câțiva scriitori. Cel mai bine e să propunem pe acei scriitori din care s-a tradus ceva în limba cehă, fiindcă ei sunt apoi mai bine primiți, mai bine înțeleși. Și să sperăm că, după ce COVID-ul pleacă definitiv, lucrurile se vor reașeza și vom avea niște contacte culturale absolut normale.”

Europa Liberă: Și eu aș vrea să trag un pic turta spre colegii mei de la Europa Liberă. Iulian Ciocan are mai multe volume traduse în limba cehă, sunt și alți scriitori din Republica Moldova...

Libuše Valentová: „Iulian Ciocan este un bun prieten al nostru, a venit de câteva ori, este tradus și în limba cehă, și în limba slovacă. De asemenea și Dumitru Crudu care este și el tradus. Un coleg de-al meu, traducătorul Jiří Našinec, este specializat în domeniul acesta de promovare, popularizare a literaturii române din Republica Moldova aici. Nicolae Rusu, Aureliu Busuioc, toți acești autori traduși de dl Našinec nu numai că sunt citiți, dar au apărut și recenzii favorabile.

Și de acum încolo se spune că literatura română, inclusiv literatura din Republica Moldova nu e ceva exotic, ceva necunoscut, dar că e ceva despre care se vorbește în mod normal. Am publicat noi și un dicționar al scriitorilor români, care a apărut prin 2000 și ceva, care cuprinde în jur de 300 de scriitori, dintre care în jur de 30 sunt din Republica Moldova.”

Vezi comentarii

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG