Linkuri accesibilitate

Lilia Nenescu: Prânzurile calde nu sunt suficiente, dar deocamdată vrem să asigurăm supraviețuirea persoanelor fără adăpost


Lilia Nenescu

Persoanele fără adăpost, o categorie și aşa marginalizată, este printre cele mai vulnerabile în contextul crizei COVID-19. În plină pandemie, când ceilalţi se izolează acasă, aceste persoane sunt lipsite de hrană, adăpost, posibilitate de muncă și îngrijire medicală.

Un grup de iniţiativă, format din activişti civici şi intitulat „Coliba Albastră”, şi-a propus să ajute oamenii străzii. Într-un apel public, activiştii solicită autorităților locale și centrale să țină cont de necesitățile acestor persoane când instituie măsuri de siguranță publică și să intervină urgent pentru a le proteja, asigurându-le, întâi de toate, un adăpost cel puţin temporar. Detalii în interviul cu una din activistele grupului de iniţiativă, Lilia Nenescu.

Lilia Nenescu: Prânzurile calde nu sunt suficiente, dar deocamdată vrem să asigurăm supraviețuirea persoanelor fără adăpost
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:19 0:00
Link direct

Lilia Nenescu: „Nu știu dacă pot să trasez o istorie coerentă de unde a început ideea. Cred că a fost de la o discuție pe Facebook, inițiată de unul dintre membrii inițiativei „Coliba Albastră” și acolo, în comentarii, mai mulți dintre noi ne-am expus părerea și am zis că, într-adevăr, există foarte multe grupuri vulnerabile în oraș, care erau vulnerabile și până la pandemie și pe care pandemia, cumva, i-a vulnerabilizat și mai mult. Și persoanele străzii sunt probabil cel mai vulnerabil grup, întrucât noi toți avem un refugiu căruia îi zicem acasă și indiferent de primejdiile care sunt afară, noi găsim un spațiu sigur, cât de cât comod, cu necesitățile de bază acasă. Iar persoanele acestea nu au acest refugiu și atunci ne-am gândit cum am putea să-i ajutăm în condițiile în care toate serviciile care lucrau înainte de pandemie și de care ei beneficiau, cum ar fi prânzuri calde sau facilități de se spăla, a-și face un duș acum sunt închise și ei au rămas la propriu pur și simplu pe stradă și cu resursele pe care le pot găsi pe stradă. Și acum resursele acestea pur și simplu nu sunt. Deci ne-am gândit că dacă noi n-o să intervenim, măcar să atragem atenția publică asupra faptului că acești oameni există și că ei au niște necesități foarte specifice în perioada asta, ne temem că o să ne trezim cu câteva sute de cadavre pe stradă după pandemie.”

Europa Liberă: Acum când au fost impuse tot felul de restricții de aflare în spațiile publice, inclusiv în parcuri, iar polițiștii și carabinierii patrulează străzile, cum reușiți să găsiți acești oameni adăpost? Unde ei se izolează, dacă putem spune așa?

Lilia Nenescu: „Noi am cartografiat, să zic așa, orașul înainte de a se impune aceste restricții mai dure și am reușit să identificăm câteva locuri în Chișinău, vreo 7 în total, în mare parte sunt în Centru, Râșcani și Botanica, pe care deocamdată le avem sigur în minte și pe hartă și știm unde și la ce oră să mergem și câți oameni vom găsi acolo. Am luat contact, cel puțin o persoană din grupurile acelea are un telefon și noi sunăm de obicei în fiecare zi și-i întrebăm dacă ei sunt pe loc sau dacă și-au schimbat locul. De când polițiștii patrulează străzile, e mult mai complicat pentru ei să se afle în spațiile în care erau până acum. În majoritatea cazurilor ei erau în scuaruri și în parcuri, acolo noi îi găseam și acolo le livram prânzurile. Când polițiștii au început să patruleze străzile, chiar am fost martorii unui caz la Gară când un carabinier, un soldat și un polițist le-au zis unui grup de persoane ale străzii de acolo – era un grup de 12-13 oameni – că nu au voie să se afle în spațiul public, nu au voie să se afle acolo și că trebuie să meargă în altă parte. Și era absurdă discuția aceea, pentru că ei spuneau că au ordin de sus, de la șefi și trebuie să discutăm cu șefii dacă vrem să schimbăm cumva situația. Repetam că oamenii aceștia nu se încadrează în categoria celor care au casă, deci părea foarte absurd ceea ce se întâmpla, dar ei totuși aveau ordin de sus și nu s-au lăsat până când oamenii nu au eliberat scuarul. În rest, acum le este mult mai greu să se afle în grupuri și chiar dacă ei se află în spațiul public, atunci sunt împărțiți în grupuri de 2-3 oameni, pentru ca să nu fie un subiect mult mai vizibil în spațiul public. Asta e, se ascund în clădiri, în subsoluri, ies afară doar pentru a găsi o bucată de pâine sau alte rămășițe de mâncare”.


Europa Liberă: Grupul de inițiativă din care faceți parte, cum la modul practic încearcă să ajute acești oameni?

Lilia Nenescu: „Ceva mai mult de o săptămână le livrăm în fiecare zi prânzuri calde acestor persoane, în fiecare zi livrăm între 50-75 de porții, primele zile au fost 50, acum sunt 75 de porții. Săptămâna trecută, de fapt, am avut susținerea localului „Mezzo”, care au produs 50 de prânzuri, acum este „Trattoria” și pentru că nu vrem să depindem de bunăvoința restaurantelor care până acum au fost foarte generoase, dar e precar și pentru noi să nu știm dacă mâine o să avem aceste prânzuri sau nu, am lansat o campanie de crowdfunding și încercăm să colectăm niște bani pentru necesitățile primare ale acestui grup, pentru hrană, apă potabilă, produse de igienă și medicamente de primă necesitate.”

Europa Liberă: Dar cât de receptivi sunt oamenii, iată, în aceste vremuri dificile la îndemnul de a ajuta aproapele aflat într-o dificultate mai mare?

Lilia Nenescu: „Noi ne-am mirat că oamenii sunt foarte receptivi, ne gândeam că sunt deja foarte multe inițiative care solicită ajutorul comunității și deja au fost lansate câteva campanii de crowdfunding și ne gândeam că campania noastră o să fie încă o campanie în șirul celorlalte care au fost lansate și nu aveam mari speranțe de la început, credeam că o să trebuiască să promovăm foarte mult și foarte intens această campanie ca să reușim să colectăm niște fonduri, dar, cum v-am spus, spre surprinderea noastră, în 24 de ore de la lansarea campaniei am reușit să strângem o treime din suma pe care ne propunem să o strângem timp de o lună, am reușit să strângem până acum 1.700 de euro din targetul de 5.000. Mulțumim tare mult oamenilor care au donat și care au avut încredere și au fost receptivi. Ne gândeam, evident, persoanele străzii sunt un grup foarte marginalizat și oamenii probabil n-au să vrea neapărat să doneze pentru acest grup în perioada asta, dar totuși au fost 45 de oameni care au donat.”


Europa Liberă: Într-un apel adresat autorităților locale și centrale le solicitați să țină cont de necesitățile acestor persoane fără adăpost când instituie diverse măsuri de siguranță publică și să intervină urgent pentru a le proteja, oferindu-le servicii de primă necesitate. La modul practic, ce ar trebui să facă autoritățile pentru a proteja această categorie vulnerabilă?

Lilia Nenescu: „Cum ziceam, acest grup a fost foarte vulnerabil și înainte de pandemie și în mare parte el a fost vulnerabil, pentru că nu au existat eforturi susținute din partea autorităților pentru a găsi o soluție sistemică, structurală a problemei persoanelor fără adăpost. Deocamdată, infrastructura care a existat înainte de pandemie pentru persoanele străzii se rezumă la Centrul de găzduire de pe str. Haltei, care are o capacitatea foarte limitată, de 100 de locuri, și nu acoperă necesitățile numărului real de persoane fără adăpost din Chișinău. Și-apoi instituția de la Haltei funcționează doar ca Centru de găzduire, adică nu are prevăzut un program, o structură prin care centrul acela să fie un spațiu de tranzit pentru persoanele care nimeresc pe stradă, adică oamenii nu beneficiază de suport pentru a se reintegra ulterior în viața socială.

Ce ar putea să facă autoritățile acum? Cel puțin să se inspire din bunele practici


Din cauza faptului că această problemă nu a fost abordată structural de către autorități, acum este foarte greu și pentru noi, pentru că noi trebuie să construim de la zero o infrastructură pe timpuri neobișnuite, pe timpuri de criză și aceasta necesită mult mai multe forțe, întrucât nu există nici măcar statistici oficiale despre numărul real al persoanelor fără adăpost, nu există nicio infrastructură care să cartografieze necesitățile acestor oameni și noi ne-am trezit că trebuie să facem toată această muncă de la zero și cumva pe cont propriu. Pentru a face efortul acesta al nostru susținut pe viitor, adică pe perioada de după pandemie, este important deja de pe acum să contactăm autoritățile publice locale și să facem revendicările acestea să fie politice, să-i responsabilizăm pe ei să ia măsuri în legătură cu acest grup acum, pentru că acum este urgent, dar și pe viitor. Ce ar putea să facă autoritățile acum? Cel puțin să se inspire din bunele practici care deja se implementează în mai multe orașe afectate de pandemie și măsura zero care este implementată de municipalități de obicei este găzduirea acestor persoane, adică se caută tot felul de facilități municipale de obicei care acum nu mai pot fi folosite din cauza pandemiei, de exemplu, spații de expoziții sau alte spații care ar putea să găzduiască aceste persoane, pentru că cea mai mare problemă este faptul că ei sunt în stradă. Dacă ei ar fi găzduiți măcar și temporar, pe perioada pandemiei, ar fi mult mai ușor ca aceste persoane să respecte regulile de igienă necesare pentru a se proteja de virus și de alte probleme de sănătate, ar fi mult mai ușor să-i găsim și să le oferim aceste prânzuri calde, pentru că acum noi trebuie cumva să-i „paștem” sau să-i „vânăm” pe străzi, căci ei se ascund și-i foarte greu să-i găsim. Și ar fi mult mai ușor să fie monitorizați din punctul de vedere al sănătății, pentru că acum fiind în stradă ei nu au unde să se adreseze, dacă au probleme de sănătate, nu doar ce ține de virus, dar în general probleme de sănătate. Găzduirea acestor persoane cel puțin temporar ar fi soluția cea mai optimă din partea autorităților. Și deja pe lângă găzduire sunt facilitățile acestea de igienă personală și de alimentare.”

Europa Liberă: Interacționați zilnic cu zeci de boschetari. Care ar fi profilul, iată, al omului străzii din Chișinău?

Oamenii străzii= 70 la sută sunt bărbați și 30 sunt femei, cu vârste diferite, chiar și minori


Lilia Nenescu: „Cu părere de rău nu avem luxul să discutăm foarte mult cu aceste persoane, deși ne-am dori, dar totuși distanța socială și protocolul pe perioada pandemiei ne impun niște limitări în ceea ce ține de comunicare cu aceste persoane. Totuși din ceea ce am văzut, am reușit să discutăm cu ei, majoritatea sunt bărbați, dintre persoanele cu care noi interacționăm cred că 70 la sută sunt bărbați și 30 sunt femei, cu vârste diferite, sunt și copii minori, dar maximum cred că până la 60 de ani am găsit persoane în stradă. După o vârstă anume e mult mai greu să supraviețuiești în stradă, profilul e absolut diferit, în mare parte fiecare dintre ei au trăit un șoc în viață, o traumă la un moment dat, după care nu s-au putut reabilita și au avut nevoie atunci de susținere, dar pentru că n-au avut atunci susținere s-au întâlnit cu strada. Și cu cât mai mult timp au petrecut, cu atât mai greu le este să iasă din stradă.”

Europa Liberă: Și pe final v-aș întreba: grupul de inițiativă intenționează să ajute acești oameni și după perioada epidemiei?

Lilia Nenescu: „Da, noi am vrea să găsim soluții sistemice problemei persoanelor fără adăpost și noi înțelegem că prânzurile calde pe care le oferim nu sunt suficiente, dar deocamdată vrem cel puțin să asigurăm supraviețuirea acestui grup și nici măcar nu acoperim numărul real, dar ne gândim și încercăm să găsim resurse și soluții pentru a rezolva după pandemie problema lor principală care este găzduirea și un program de reintegrare în societate.”

XS
SM
MD
LG