Fostul ambasador moldovean în Statele Unite, Igor Munteanu, expert al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) “Viitorul” de la Chișinău și al NSC (New Strategy Center) de la București, consideră greșit pretextul invocat de Rusia pentru actualele discuții cu Washington-ul de la Geneva, cel al cererii de garanții legale pentru neafilierea Ucrainei la NATO. În realitate, spune Munteanu într-un interviu la Europa Liberă, Rusia își dorește revizuirea întregului sistem de securitate și apărare din ultimii 30 de ani din Europa. În cazul R. Moldova, fostul ambasador și politician moldovean le sugerează autorităților de la Chișinău să renunțe la ceea ce crede el a fi „o politică de securitate fără dinți” și să înceapă, de pildă, cu alinierea la politica de apărare și securitate europeană.
Europa Liberă: Înainte să vă întreb ce ar trebui să facă țări mai mici, ca Republica Moldova, de exemplu, în acest răstimp cât puterile mari încearcă să caute un compromis, înainte de asta, aș vrea să vă rog să descrieți Dvs. situația la care asistăm.
Igor Munteanu: „Sigur, aveți dreptate în faptul că la Geneva aceste negocieri sunt cauzate de un dezacord fundamental între Rusia și Occident, dar trebuie să spunem că această prezentare a subiectului care a făcut obiectul negocierilor este oarecum înșelătoare, pentru că, aparent, presa internațională punctează asupra faptului că nemulțumirile Rusiei sunt legate de voința Ucrainei de a adera la NATO, pe când în realitate pretențiile care au fost expuse în cadrul negocierilor sunt legate de afectarea și schimbarea fundamentelor sistemului de securitate și apărare existente în Europa.
Respectiv, pretextul din partea negociatoare rusă este cu totul diferit de cel invocat. Masarea trupelor militare la frontiera cu Ucraina nu urmărește în mod esențial invadarea Ucrainei, ci punerea presiunii asupra aliaților europeni și americani pentru ca să accepte la masa de negocieri o revizuire a sistemului de securitate și apărare, care funcționează 30 de ani după destrămarea URSS-ului și care a reprezentat în acești 30 de ani un fundament pentru apărarea securității, păcii și bunăstării în Europa.”
Europa Liberă: De ce a considerat Rusia că acesta este momentul în care trebuie să încerce așa ceva?
Igor Munteanu: „Probabil că a identificat în pozițiile exprimate de Occident și, mai ales, în raport cu anumite cancelarii și din Europa, dar și de la Washington, anumite breșe, anumite fisuri, care s-au manifestat și în relațiile transatlantice atunci când în perioada președinției președintelui Trump, de exemplu, au fost puse la îndoială anumite principii de cooperare și integrare a prezenței americane pe continentul european.
Trump a mers pe ideea America first, gândindu-se că în acest fel își va consolida pozițiile și va optimiza resursele alocate de statul american pentru a fi prezent pe plan global, iar europenii au răspuns prin lansarea cu mai mulți ani în urmă, încă în perioada președintelui Trump a inițiativei legate de autonomia strategică europeană, care în acest an, 2022, se va bucura de formalizarea sa conceptuală printr-un summit al apărării europene și prin președinția pe care o va deține Franța în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene.
Deci, toate aceste lucruri, la care aș putea adăuga și testarea repetată de către Federația Rusă a Occidentului atunci când la anexarea Crimeii s-a răspuns cu o politică de sancțiuni internaționale, dar de fiecare dată când Ucraina a cerut garanții suplimentare de securitate prin aderarea la NATO i s-a răspuns: „Nu”, atunci când a cerut efective militare și contingente, echipament militar pentru a se apăra i s-a spus: „Până la o anumită linie”. Respectiv, Rusia a primit de fiecare dată confirmări asupra lipsei de disponibilitate din partea Occidentului de a merge mai departe de o simplă susținere financiară sau cu anumite tipuri de echipament, dar nu cu confruntare deschisă în cazul unei intervenții pe teren.”
Europa Liberă: Presa occidentală și aș cita aici un cotidian elvețian, Le Temps, în care apare ideea că Putin este un bun tactician, știe să profite de cea mai mică slăbiciune a adversarului, iar criza permanentă de după asaltul de la Capitol Hill de anul trecut ar fi slăbit America. În ce măsură sunteți de acord cu asta? Are Rusia acum de-a face cu o Americă slăbită și de asta a pus pe tapet această chestiune?
Igor Munteanu: „Nu aș spune că America este mai slăbită militar în acest moment, dar există niște fisuri la care am făcut trimitere anterior pe relația transatlantică și aceste lucruri se leagă de o anumită situație în care lumea în care trăim trece printr-un proces de reinventare sau de deglobalizare. Eu așa am numit acest proces, astfel încât alianțele vechi se fragilizează, lumea revine la niște conflicte mai vechi, asupra cărora pierde mai mult timp, efort și resurse și are mai puțină atenție pentru cooperare pe plan internațional. Vor reapare în timpul apropiat și reapar deja mai multe conflicte regionale la care organizațiile internaționale multilaterale nu pot face față. Exact acest lucru este înțeles de către Federația Rusă ca un moment de oportunitate pentru pretențiile sale de revizuire.
Și aici ar trebui să spunem încă un lucru important, și anume că atunci când Federația Rusă cere negocieri cu Statele Unite, izolându-le de aliații europeni, pentru că a spus că nu se va așeza la Geneva la negocieri, dacă participă și europenii care ar putea să saboteze negocierile, chiar așa s-au exprimat oficialii ruși, trebuie să înțelegem că, de fapt, Rusia nu cere garanții de securitate pentru sine, ci cere mai degrabă suspendarea garanțiilor de securitate ale NATO, ale americanilor pentru țările din Europa de Est și Centrală, iar acest lucru lovește direct în nucleul, în fundamentul tratatelor încheiate după al Doilea Război Mondial, care asigură, în primul rând, o poziție a ușilor deschise la aderarea noilor membri și aplicarea Art. 5 de susținere și apărare colectivă atunci când interesele unuia dintre membrii aliați sunt afectate.”
Europa Liberă: Iată anume ideea aceasta aș vrea un pic s-o elaborăm, Rusia cere această garanție legală că Ucraina, alte națiuni din Europa de Est nu vor putea adera la NATO. Cum vi se pare, este acesta un pretext sau la modul serios e ceea ce vrea să obțină Rusia?
Igor Munteanu: „Rusia dorește hegemonie în spațiul pe care îl consideră spațiu care îi aparține istoric. Rusia cere acceptarea în scris a unei exclusivități a drepturilor sale asupra unui spațiu care include nu doar Ucraina, Georgia și Moldova din fostul spațiu sovietic, dar inclusiv asupra dorinței și nevoilor unor state din Europa Centrală și de Est de a se apăra sau de a primi instalații militare defensive, pentru că în demersul pe care l-a vehiculat înainte de aceste negocieri din ianuarie la Geneva, Federația Rusă a spus foarte clar: „Pe noi ne deranjează și bazele militare americane din Polonia, și instalațiile rachetare instalate la Deveselu din România”. Respectiv, harta geografică pe care o țintește Federația Rusă este mult mai largă decât doar Ucraina, Ucraina este în continuare doar un pretext, la frontierele căreia a dislocat foarte multe trupe.
O altă slăbiciune pe care aș dori să o menționez în acest context, pe care Rusia a identificat-o în poziția Statelor Unite, este reacția inițială a președintelui Biden, care a spus că Statele Unite sunt gata să acomodeze preocupările Federației Ruse. Or, acest lucru a fost imediat înțeles ca o acceptabilitate a pretențiilor sale față de spațiul și sistemul de securitate și apărare. Acest lucru, fără îndoială, a trezit mari îngrijorări în mai multe capitale ale Europei Centrale și de Est și a trezit, fără îndoială, și un răspuns, pentru că aceste acțiuni sau pregătiri pentru negocieri au fost aspru criticate în anumite capitale.
Este adevărat că Wendy R. Sherman, secretarul de stat sau adjunctul secretarului de stat a venit imediat cu anumite clarificări binefăcătoare, care au spus că nimic nu se va decide în aceste negocieri despre Europa fără europeni și nimic despre Ucraina fără ucraineni. Aceste lucruri au fost suficient de importante mesaje pentru ca să fie eliminate anumite umbre de neliniște, dar podul sau podețul nu a fost trecut. În continuare, Federația Rusă are niște argumente foarte serioase pe care le va folosi în următoarele runde ale negocierilor și jocul nu este terminat.
Atâta timp cât Rusia poate forța prin solicitările sale anularea unor principii fundamentale din Tratatul de bază al NATO, cum este Art. 11 cu privire la politica ușilor deschise (orice stat poate să facă parte din Alianță dacă corespunde și poate contribui la securitatea colectivă) sau Art. 5, care vorbește despre faptul că orice stat membru care este afectat sau este amenințat va primi imediat asistență și ajutorul restului, deci, „principiul D'Artagnan”, cum se mai numește. Fără îndoială că acest lucru îi va întări convingerea liderului de la Kremlin că poate să obțină prin forță, prin amenințări cu forța orice își va dori în continuare, iar această descoperire este foarte proastă atât pentru anul 2022, cât și pentru anii care urmează.”
Europa Liberă: Și acesta îi răspunsul Dvs. la întrebarea – de ce, în principiu, Washingtonul să nu dea aceste garanții, din moment ce, oricum, nici Ucraina, nici Georgia nu este în NATO, deși li s-a promis de foarte multă vreme?
Igor Munteanu: „Există o diferență notabilă, pe care aș vrea să o menționez. În primul rând, Ucraina a primit o recunoaștere de partener non-NATO, care nu face parte din NATO, privilegiat. Acest statut îi permite să aibă parte de un tratament special în care Alianța Nord-Atlantică poate transmite instruire, echipamente speciale, defensive și poate contribui mai mult la întărirea capacităților de apărare ale Ucrainei și, evident, într-un moment foarte critic în care se simte amenințată, iar contingentul uriaș pe care l-a dislocat Federația Rusă rămâne să... Statele mici și neapărate, cum sunt Georgia și Moldova, fără îndoială, Moldova este într-o situație și mai proastă, în acest moment prevalează politica care ar putea fi calificată, dacă nu facem niciun fel de gălăgie, poate trece pericolul pe alături.
Această politică este și ineficientă, și neprincipială, adică nu se bazează pe principii. Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă la Geneva sau în oricare alte capitale în care se vor întruni mai departe reprezentanții Occidentului, ai cancelariilor occidentale și ai Rusiei trebuie să transmită mesaje puternice către actuala administrație de la Chișinău de a-și revizui anumite poziții, nu prin zăngănitul paloșelor, ci prin punerea în ordine a sistemului de securitate și apărare al Republicii Moldova, prin întărirea unor alianțe regionale și prin curățarea spațiului de apărare și securitate de elementele care servesc altor țări. În al doilea rând, cred că aș putea menționa că în Republica Moldova se vorbește foarte puțin despre pozițiile pe care Republica Moldova trebuie și este obligată să le sprijine pe plan internațional, despre politica de apărare și securitate europeană la care ar trebui să ne aliniem.
Este, probabil, o temă separată, dar în acest moment când au loc negocieri este obligația actualei administrații de a enunța care sunt pozițiile pe care le sprijină Republica Moldova și alte poziții pe care le respinge. Aceste poziții pe care le respinge, fără îndoială, trebuie să creeze un consens în interiorul societății Republicii Moldova, care să justifice de ce facem acest lucru și aș menționa că această politică de schimbare a frontierelor prin forță este un principiu pe care Republica Moldova trebuie să-l respingă, după cum și, fără îndoială, acest principiu reiese din participarea președintei Maia Sandu la „Platforma Crimeea”, care trebuie fructificată și pe dimensiunea transnistreană.
Nu putem să fim serioși, noi niciodată nu vom fi serioși atâta vreme cât sprijinim integritatea teritorială și suveranitatea altor țări, în timp ce tratăm cu atâta ușurință problemele de securitate și gravele amenințări de securitate ale cetățenilor noștri de pe malul stâng al Nistrului și tratăm în continuare ca un fel de statu-quo o politică fără dinți și total ineficientă, care ne-a fost lăsată moștenire pe problema transnistreană din partea președintelui Dodon și a lui Voronin, nimic nu s-a schimbat între timp. Toate aceste lucruri, evident, vorbesc despre faptul că este timpul ca în Republica Moldova să se tragă lecțiile corecte din negocieri și să nu se înțeleagă că noi primim pe de-a gata rețete pentru care nu plătim niciodată.”
