Linkuri accesibilitate

„Limba română e o moștenire. Și cum ai luat-o, trebuie s-o dai urmașilor, ba chiar într-o formă mai bună” (VIDEO)


Bălți

La sfârșit de săptămână cu Europa Liberă, Valentina Ursu și interlocutorii ei de la Bălți.

La 31 august, în Republica Moldova este sărbătorită Ziua Limbii Române. Se împlinesc 30 de ani de când a fost proclamată, în 1989, ca limbă de stat. Într-un interviu cu ziarul „Adevărul” din România, șefa Executivului de la Chișinău, Maia Sandu, spune că pe 31 august se serbează Ziua Limbii Române și că nu o interesează ce sărbătorește președintele țării, Igor Dodon, care spune că e Ziua Limbii de Stat. La acest sfârșit de săptămână vorbim despre cei 30 de ani de la revenirea limbii române și alfabetului român acasă, în Republica Moldova.

La sfârșit de săptămână cu Europa Liberă și Valentina Ursu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:31:30 0:00
Link direct

* * *

Cum se simte limba română în societatea moldovenească la trei decenii de când s-a decis să se scrie în grafie latină și să se vorbească în limba română? De ce, după 30 de ani, majoritatea alolingvilor ezită să vorbească româna și spun că nici nu sunt motivați să o învețe? Despre mediul lingvistic din Bălți mi-au vorbit mai mulți trăitori din municipiu.

– „Pe 31 august sărbătoresc limba română, limba noastră, limba română de fiecare zi, nu cum alții spun – limba moldovenească.”

Europa Liberă: De ce lumea e împărțită și atunci când vine vorba cum să se numească corect această limbă?

– „De multe ori spun că nu-i treaba mea să mă amestec, sunt specialiștii, lingviștii care să decidă, dar nu trebuie politicul, de pildă, Academia de Științe...”

Europa Liberă: Deși Academia de Științe a spus că e limba română și Curtea Constituțională a spus că e limba română, iar art. 13 din Constituție stipulează că limba de stat este limba moldovenească.

– „Primprejurul punctului acesta 13, iată, merg lupte și lupte și văd că de ce merge toți vorbesc limba română, las’ să vorbească acei care vor limba moldovenească...”

Europa Liberă: Și aici, la Bălți, ce se aude mai des vorbind? Care limbă se aude mai des vorbindu-se?

– „Limba rusă aici e, nordul Moldovei e rusificat. Mai așteptăm să vină generația care acum crește. La mulți ani, limba noastră cea română!”

Europa Liberă: Pe 31 august, ce sărbătoresc cetățenii Republicii Moldova?

– „Limba noastră. Unii o numesc limba moldovenească, alții o numesc limba română. Ei... care și cum.”

Europa Liberă: Dar cum ar trebui să fie?

– „Limba română, nu poate să fie cum a fost limba moldovenească, cu litere chirilice, dar cetățenii, știți cum, majoritatea când îi întrebi și cetățenii de la țară când îi întrebi, îți zic: „Da’ ce? Da’ ce noi cu rușii am trăit rău? Noi am trăit bine cu rușii. Ce românii?...” Dar mie mi se pare că de-acum altă ieșire nu avem – să fie Unire, poate ne-ar fi mai bine. Pentru cetățeni.”

Europa Liberă: 31 августа, что празднуют молдаване? (Ce sărbătoresc moldovenii pe 31 august?)

– „Что празднуют, я знаю, но какая разница что это? 28 июня для меня праздник, я в Советском Союзе родился. Если бы человек хорошо жил бы, тогда можно было бы праздновать. А так, что они дали? Ничего не дали эти праздники. („Știu ce sărbătoresc, dar nu are nicio importanță ce anume. Pentru mine ziua de 28 iunie e sărbătoare, fiindcă m-am născut în Uniunea Sovietică. Dacă cetățeanul ar trăi decent, atunci ar avea motiv de sărbătoare. Așa însă, ce ne-au dat ele? Nimic nu ne-au dat aceste sărbători).”

Europa Liberă: Pe 31 august, cetățenii ce sărbătoresc?

– „Limba noastră.”

Europa Liberă: Care limbă?

– „Limba cea română! Dar la noi în Constituție scrie că limba noastră nu-i română, dar e moldovenească. Așa spune Constituția.”

Europa Liberă: Pe 31 august, ce sărbătoresc cetățenii Republicii Moldova?

– „Când, când?...”

Europa Liberă: Pe 31 august.

– „Ziua limbii, dar limba doar îi moldovenească, da’ nu-i română și eu i-aș stupi pe toți aiștia care spun că-i limba română, prosto (pur și simplu) i-aș batjocori do nevozmojnosti (de Doamne ferește!). Aici, în Bălți, mai mult vorbim rusește, de atâta că lumea nu dă atenție la limba ceea română, da’ moldovenească, ți-oi spune un lucru, că ei de-amu socot că-i totuna ori aceea, ori aceea, osobeno (îndeosebi) aiști în vârstă. Ei nici nu prea pot citi cu grafie latină și numaidecât tot trebuie să știe limba moldovenească, că asta-i limba moldovenească.

Când a fost Ștefan cel Mare, limba moldovenească a fost, n-a fost nikakoi (niciun fel de) română. Ce ne trebuiește nouă România ceea?! Dacă în parlamentul republicii amu și prezidentul, și premier-ministru ș.a.m.d. să pună tocika (punct), atunci s-ar pune punct srazu (dintr-odată).”

La Bălți
La Bălți

Europa Liberă: 30 de ani de la adoptarea legislației privind funcționarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. Despre mediul lingvistic din capitala de nord a Republicii Moldova astăzi ce trebuie să știe cei care ne ascultă?

– „La Bălți, preponderent, 54 la sută sunt moldoveni dintr-un oraș care, conform recensământului, are 101 mii de locuitori, 54 la sută sunt vorbitori de limba română sau, cum îi mai spun, limba de stat. Dar,

În ultimii 10 ani familiile în care se vorbește preponderent în limba rusă își dau copiii la grădinițele românești, la școlile românești...

oricum, orașul rămâne o enclavă lingvistică, preponderent se vorbește limba rusă în locurile publice, în instituțiile publice, vorbim de primărie sau cele descentralizate, dar în ultimii 10 ani familiile în care se vorbește preponderent în limba rusă își dau copiii la grădinițele românești, la școlile românești. Este vorba chiar de aceiași oameni de afaceri...”

Europa Liberă: Ce trebuie de făcut ca să se îmbunătățească climatul lingvistic?

– „Trebuie să fie adoptate niște legi similare cu cele din țările baltice.

Trebuie să fie adoptate niște legi similare cu cele din țările baltice. ...

De exemplu, în Estonia, dacă vrei să deții o funcție publică, numaidecât trebuie să vorbești limba țării, limba oficială.”

Europa Liberă: S-ar supăra etnicii ruși?

– „Nu, nu cred că se vor supăra. Dacă statul ar spune clar: în instituțiile publice vorbim limba română și atât.”

Europa Liberă: Majoritatea panourilor publicitare sunt în limba rusă...

– „Da, majoritatea panourilor publicitare sunt în limba rusă, dar este loc și pentru limba română. Ele sunt, pentru că orașul Bălți a moștenit acest limbaj.”

Europa Liberă: Dar de moștenirea asta trebuie să se scape odată și odată.

– „Ca să scăpăm de această moștenire, trebuie să depunem efort, de exemplu, chiar și cetățenii.”

Europa Liberă: E politizată această zi de 31 august?

– „Sigur, sigur, sigur, da! Dacă ne referim la municipiul Bălți, este politizată. Foarte! Este un măr al discordiei. De fiecare dată, când vedem: „Vorbim limba română”. – „Limba moldovenească!”. - «Я не хочу говорить на румынском, мой язык молдавский» („nu vreau să vorbesc românește, limba mea îi limba moldovenească”), dar nici în ruptul capului nu vrea să rostească două cuvinte, de exemplu: mama, pâine, lapte, sare sau altele.

La Bălți
La Bălți

Aceste dividende politice sunt la cheremul și bunul plac, de exemplu, al Partidului Socialiștilor sau

Ceea ce este european sau ceea ce e românesc este detestat. ...

comuniștilor, sau celor cu viziuni răsăritene, de exemplu, să luăm același Partidul Nostru, condus de fostul primar de Bălți, Renato Usatîi. Ceea ce este european sau ceea ce e românesc este detestat. De ce? Pentru că ei au nevoie de capital politic.”

Europa Liberă: Europa Liberă a ajuns cu microfonul aici, în mun. Bălți. Întrebăm ce sărbătoresc cetățenii la 31 august.

– „31 august pentru noi e o sărbătoare foarte importantă, fiindcă este

Trebuia să fie de la bun început în Constituție inclus: scrisul latin și limba română. A fost o mare greșeală ...

Sărbătoarea Limbii, Limbii Române. Trebuia să fie de la bun început în Constituție inclus: scrisul latin și limba română. A fost o mare greșeală, fiindcă n-a fost de la bun început așa inclus în Constituție și acum mulți vorbesc că-i „limba moldovenească, fiindcă suntem în Moldova”. Deci, limba română rămâne limba română!”

Europa Liberă: Aici, la Bălți, rămâne a fi cenușăreasă limba română?

– „Ceea ce ține de Bălți, noi avem foarte multe naționalități și desigur că mulți se străduiesc să contrazică și să zică: „Păi, e limba moldovenească...”, dar îi înțelegem și pe ei, fiindcă nu sunt ei de vină, dar sunt de vină cei care au fost de la bun început necorecți. Trebuia atunci să stabilească. Acum iar din nou se pornește așa, un val, „păi să ne întoarcem ca să fie și limba rusă ca o limbă de stat”. Nu poate să fie așa ceva, trebuie să fie limba română!

La Bălți
La Bălți

Era legea și legea a rămas în vigoare că în partea stângă este limba română, în partea dreaptă - limba rusă, dar vedeți că lucrurile acestea iar se combat, cine și cum vrea, dar nu-i corect; nu este control, nu este responsabilitate. Eu câteodată liniștit, dar lăuntric mă revolt: trebuia să fie pus deodată într-o singură limbă și atunci, cei care citeau puteau să mai întrebe: „dar cum ar fi în traducere, ce-i asta, ce-i asta?” și astfel învățau limba română.”

Europa Liberă: Dar mă uit în piață negustorii, precupeții, țăranii care vin cu marfă să o vândă, peste tot scriu în limba rusă. De ce?

– „Din inerție, că li-i mai comod așa și să nu-și mai frământe mințile. Eu personal mă duc la piață și vorbesc în limba mea, dar înainte vânzătorul mă întreabă în limba rusă. Și eu văd că mă întreabă într-o limbă stâlcită și-i zic: „Știi româna?” – „Da!”. Zic: „D-apoi mai întâi întreabă în limba română sau în limba moldovenească, cum vrei și pe urmă acel care nu poate, chiar nu poate să răspundă, atunci merge-i în întâmpinare, dar deodată să fii stabil pe limba ta”.”

Europa Liberă: Pe 31 august, ce sărbătoresc cetățenii Republicii Moldova?

– „Desigur, desigur, limba noastră, Limba cea Română!”

Europa Liberă: Dar aici, în piață, aproape totul e scris în limba rusă. De ce?

– „Totu-i în limba rusă. Fiindcă majoritatea sunt ruși. Moldovenii noștri îs vinovați în primul rând.”

– „Noi avem, probabil, mai mult de 50% de moldoveni care nu se interesează, nu-i interesează nimic, dar rușii se interesează și de atâta ei n-au să ne primească limba noastră, legile noastre...”

Europa Liberă: Se poate îmbunătăți mediul acesta lingvistic?

– „Da, cu timpul, da...”

Europa Liberă: Cine trebuie să cultive dragostea și respectul față de limbă?

– „În primul rând, părinții; în al doilea – profesorii și în al treilea rând, dar poate chiar în primul, singuri oamenii trebuie să-i ia cartea și să citească.”

Europa Liberă: Pentru Dvs. 31 august e zi de sărbătoare?

– „Da, este Sărbătoarea limbii noastre.”

Europa Liberă: Dar de ce se zice: limba noastră, limbă oficială de stat, limba moldovenească, limba română? Nu se zăpăcește omul?

– „Oamenii se zăpăcesc, de atâta că nu știu istoria, cum a spus și dl acela, nu știu istoria adevărată.”

Europa Liberă: Pe 31 august, știți ce sărbătoare e?

– „...Limba noastră.”

Europa Liberă: Se vorbește corect limba în țară?

– „Trebuie să ne dăm după conducere. Da’ce să le facem?”

Europa Liberă: Aici, la Bălți, se aude mai mult limba rusă...

La Chișinău mai mult româna, dar aici îi rusa. Așa-i, e oraș mai mult cu ruși...

– „Aici îi rusa, aici îi rusa... La Chișinău mai mult româna, dar aici îi rusa. Așa-i, e oraș mai mult cu ruși și de tot neamul și de atâta...”

Europa Liberă: Ce sărbătoresc cetățenii Republicii Moldova la 31 august?

– „Ziua Limbii Române. Eu nici nu aș vrea, Dumnezeule, să xeroxez mitul acesta că Bălțiul e aparte și nu știu cum acolo, e enclavă rusească, dar deocamdată lucrurile stau așa cum stau. Eu nu sunt atât de pesimist ca și ceilalți cetățeni rusofoni, stau în orașul acesta din ‘80, adică destul timp ca să văd și să pot spune cum au fost și cum stau

În ultimii ani, ușor-ușor se fisurează betonul acesta care era legat și de componența etnică a populației ...

lucrurile. În ultimii ani, ușor-ușor se fisurează betonul acesta care era legat și de componența etnică a populației, în mare parte, într-adevăr, vorbitoare de rusă și administrație care era sută la sută comunistă sau socialistă, sau de tot felul, dar vorbea rusește, inclusiv de cele mai multe ori la sărbătorile oficiale, făcând, mă rog, poate mici deschideri cu, știu eu..., în rest, discursurile și atitudinea de multe ori la Bălți se sărbătorea și se mai sărbătorește exact sovietic.”

Europa Liberă: Cum se cultivă respectul față de limba română?

– „Dacă nu ar exista imixiunea politicului, inclusiv a oamenilor politici din Bălți, același, mă rog, Usatîi sau Mahu, care urmăresc cu totul alte scopuri, procesul a început să se miște spre ceea ce este conștientizarea unei limbi care este. Vedeți anunțurile din oraș, chiar și în limba rusă sunt: румынский язык, курсы на румынском (limba română, cursuri de limbă română) ș.a.m.d.; multe familii își dau copiii la grădinițele românești; oamenii în troleibuze o să-i auziți: «А как у вас по румынски?» (dar cum o să fie în limba română?).

La Bălți
La Bălți

La universitatea unde am onoarea să predau, practic, nu există grupe ruse; nu o dăm drept o victorie, este o realitate – 3, 4 vorbitori de rusă care se integrează, numai că din când în când – când vorbim de

Ne ciocnim de un paradox – mai degrabă oamenii care vorbesc rusa îi zic românească...

campanii electorale sau cu alte ocazii, iată, intruziunea asta a politicului: iarăși cine suntem, o să vă apărăm drepturile ș.a.m.d. tulbură apele. Ne ciocnim de un paradox – mai degrabă oamenii care vorbesc rusa îi zic românească, decât oamenii aceștia ai noștri mai triști, care umblă tot cu moldoveneasca. Chiar e un paradox și-l vedem la Bălți. Vă spun eu!”

Europa Liberă: Articolul 13 rămâne a fi unul buclucaș, după atâția ani de frământări, de căutări?

– „Sigur că da. Cred că s-a pierdut bătălia atunci. Dacă oamenii de atunci ar fi fost ușor mai corecți, lumea i-ar fi susținut.”

Europa Liberă: Azi, ce se poate de făcut?

– „Azi se poate de făcut un lucru foarte clar. Este nevoie nu atât iarăși să ne întoarcem: „Hai să întrebăm poporul”... Poporul are grijile lui, dar este elita care, în principiu, trebuie să decidă, care este instruită, care

Este nevoie de voință politică...

cunoaște istoria, care știe suficientă limbă ca să-și dea seama de origine și nu știu ce ș.a.m.d. După mine, este nevoie de voință politică, numai că eu aș fi vrut ca tovarășul nostru președinte să sărbătorească în fiecare 7 (când s-au instaurat atunci), în fiecare lună să sărbătorească 1 lună, 2 luni... de la eliberarea de corupție, de Plahotniuc, de scheme. Iată atunci eu m-aș bucura și aș ieși și eu să sărbătoresc eliberarea de ceva – de scheme, de corupție, de cumătrism, de porcării, de iarăși politica asta aiurea, de dependența asta de nu știu ce, căci ceea ce se face acum, din păcate, este un model Putin, de aceea ideea ar fi în voința unei clase politice care poate să revină calm, există toate documentele și hotărârile Academiei și ale Curții Constituționale... Căci acum să mergem iarăși pe chestiile astea populiste cu „hai să întrebăm poporul”... Poporul își caută de treabă și clasa politică trebuie să-și caute de treabă. La mulți ani, Limbii Române!”

* * *

Au fost păreri pe care le-am adunat în municipiul Bălți. Acum 30 de ani, încă pe vremea Uniunii Sovietice, la Chișinău, deputații din Parlamentul de atunci au votat atribuirea statutului de limbă de stat limbii române, numită încă moldovenească, cu precizarea însă în textul legii despre „identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă”. Se revenea, de asemenea, la grafia latină, abrogându-se legea sovietică de la 1941 cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la alfabetul latin la alfabetul chirilic. Ce s-a schimbat în virtutea reformei istorice pe parcursul celor 30 de ani? l-am întrebat pe lingvistul, traducătorul și publicistul Vlad Pohilă, figură emblematică printre intelectualii care au făcut posibil în 1989 acel eveniment istoric.

Vlad Pohilă în studioul Europei Libere
Vlad Pohilă în studioul Europei Libere

Vlad Pohilă: „Oficialitățile o fac mai formal, dar oricum e bine că măcar o dată în an își amintesc și oficialitățile că este limba română, că trebuie respectată, trebuie îngrijită. Eu cred că e cea mai intimă sărbătoare, cu adevărat, după Paște, Crăciun, cele tradiționale, pentru mine, cel puțin, 31 august e cu adevărat o sărbătoare.”

Europa Liberă: E sărbătoare și pentru cei de la Comrat, și pentru cei de la Tiraspol, și pentru cei de la Bălți?

Vlad Pohilă: „Nu pot să pun mâna în foc. Dar ei ce sărbători au? Ei au rămas încremeniți, împietrificați în sărbătorile celea bolșevice, sovietice, rusești, nici nu au sărbători. Ei nu au bucuria și nu pot s-o aibă. Ce bucurie pot să aibă ei când nu cunosc decât un jargon rusesc, cum vorbește și Putin?...”

Europa Liberă: De ce nu a reușit limba română să-i unească pe toți?

Vlad Pohilă: „Nu a reușit din două motive – că nu a existat o politică coerentă a Chișinăului, se tot discuta că-i româna, că nu-i româna și

Nu a existat o politică coerentă a Chișinăului, se tot discuta că-i româna, că nu-i româna ...

altele de felul acesta; nu s-au îngrijit oficialitățile de la noi ca să fie promovată limba română nici măcar pentru băștinași ca lumea, darămite pentru alogeni. Pe de o parte, deci n-a fost o politică coerentă, asta e; pe de altă parte, a fost o împotrivire a lor. Oricât le-ai face manuale - cele mai bune, cele mai desăvârșite -, totuna ei nu vor, pentru că li s-a băgat în cap că sunt deținătorii unei limbi mari, deosebite, eterne...”

Europa Liberă: Vă referiți la etnicii ruși?

Vlad Pohilă: „La etnicii ruși și rusofonii, pentru că un găgăuz care nu știe limba lui și a adoptat rusa devine un rus mai înrăit vizavi de noi decât un rus ca atare.”

Europa Liberă: Dar o limbă care e învățată cu de-a sila nu prea aduce mare satisfacție.

Vlad Pohilă
Vlad Pohilă

Vlad Pohilă: „Nu întotdeauna. Și poate avea și un impact nociv asupra limbii. S-a întâmplat și au tras alarma în acest sens în Estonia. Au zis: „Nu ne mai trebuie să învețe rușii ăștia, să ne aducă o limbă aproximativă și comică, într-un fel, cu multe greșeli”, dar asta a fost o etapă; la început a fost cu de-a sila, constrâns, pe urmă au văzut că e o necesitate și am asistat – cum am o simpatie mare pentru țările baltice, când pot, mai merg pe acolo – ruși care se simt, în primul

La noi, rusofonii vorbesc numai de drepturile lor, uită că ar avea și niște obligații ...

rând, letoni, lituanieni, estoni, cetățeni, deci cu toate obligațiile. La noi, rusofonii vorbesc numai de drepturile lor, uită că ar avea și niște obligații; acolo știu că au și niște obligații. Eu zic că la noi este o atitudine excesiv, nemotivat de loială față de rusofonii de aici și, mai ales, poate în primul rând, față de avalanșa limbii ruse, a mijloacelor de informare rusești. Nu se poate, dle, așa, nu se poate, trebuie stăvilită într-un fel!

Orice stat își protejează limba, valorile și la noi este interpretată ca o manifestare de naționalism sau de rusofobie, dacă zici că stopați,

Orice stat își protejează limba, valorile și la noi este interpretată ca o manifestare de naționalism sau de rusofobie...

opriți, nu se mai poate. Eu nu pot prinde Europa Liberă în condiții normale, pentru că este efectiv strangulată de trei posturi rusești de alături, trei lungimi de undă care se suprapun; nu pot prinde Radio Chișinău-București; nu pot prinde nici măcar Radio Moldova, care este portavocea în ultimă instanță a guvernanților de aici, pentru că la noi s-a inoculat temeinic, adânc, peste tot ideea că cultura rusă, limba rusă ar fi ca o vacă sacră, nu se poate atinge.

Și nu-i adevărat, pentru că nu pune nimeni la îndoială existența unei

Există o înspăimântătoare subcultură rusească, incultură...

mari culturi ruse, dar concomitent, în paralel, dacă nu deasupra la asta, există o înspăimântătoare subcultură rusească, incultură. Și asta prevalează, asta își face mendrele la noi, subcultura rusească prin niște filme înspăimântătoare, într-un limbaj înspăimântător, îngrozitor...”

Europa Liberă: Dar mai există scuze că, după 30 de ani, nu reușești să însușești limba română?

Vlad Pohilă: „Nu există, nu există!”

Europa Liberă: De ce pun această întrebare? Ajung și aleși ai poporului în forul legislativ care vorbesc doar rusa, spunând că nu cunosc româna.

Vlad Pohilă: „Nu există niciun fel de scuze! Într-un timp își găseau un fel de scuze că ar fi problema vârstei, că sunt cam în vârstă, ba că sunt prea mici, ba că sunt prea în vârstă... Sigur că nu! Sunt niște tertipuri, niște mijloace de a evita, de a se eschiva de la respectarea unui principiu de existență. Dle, ție să-ți fie comod, să-mi fie și mie comod!”

Europa Liberă: Cât de politizată este problema identitară în Moldova?

Vlad Pohilă: „Este total politizată, pentru că, dacă se pune problema la modul serios, ești imediat acuzat de naționalism, mai rău – de românism și poți să auzi refrenul „pleacă în România ta!”. Eu îl aud foarte des, din simplul motiv că vorbesc românește. Adică, eu nu îndrăznesc să-l trimit pe el în Siberia sau la Penza, sau la Tula, sau mai știu unde; el mă trimite însă, știind că nu riscă nimic. Eu risc să fiu acuzat, dar am un principiu vechi, din tinerețe, de a vorbi în Republica Moldova românește. Dacă nu știe, sigur că nu perseverez, nu știe, trec

Când la un chioșc de țigarete nu știe cifra 3, mă întreb, în mod normal: cum poți să lucrezi în comerț și să nu știi cifrele până la 10? ...

și eu la rusă. Dle, și am niște reacții extraordinare. Când la un chioșc de țigarete nu știe cifra 3, mă întreb, în mod normal: cum poți să lucrezi în comerț și să nu știi cifrele până la 10? Or la noi sunt foarte mulți! Sau mai e ceva – chiar dacă știu, din dispreț față de noi, nu vor să vorbească, abia își ascund disprețul față de noi. Și poveștile acestea cu internaționalism, cu prietenie sunt absolut stupide...”

Europa Liberă: Paradoxul societății moldave e că unii din etnicii ruși îi spun limba română, iar populația majoritară, o parte dintre oameni o numesc limba moldoveneascăși fac trimitere la art. 13 din Constituție.

Vlad Pohilă: „Trimiterea la limba moldovenească înseamnă deschiderea spre o deosebire de româna exemplară. Așadar, se poate cu rusisme, se poate cu calchieri, se poate cu greșeli. Asta-i moldoveneasca...”

Europa Liberă: Să ne referim la art. 13 buclucaș.

Vlad Pohilă: „Este buclucaș, din păcate, și-i generator de situații penibile, care persistă, iată, de-acum trei decenii. Mă mir, mă gândesc de ce nu l-au schimbat când au avut majoritatea parlamentară, când

Trebuia schimbat și se rezolva o problemă în multe privințe ...

au fost conduceri democratice și parcă apropiate preocupărilor noastre naționale. Trebuia schimbat și se rezolva o problemă în multe privințe, pentru că partea penibilă, partea proastă a acestei probleme este că moldovenesc înseamnă diferit de românesc, altfel zis, ceva stricat, argotic, primitiv. Iată ce înseamnă moldovenesc, din păcate.”

Europa Liberă: După ce a fost adoptată legislația privind funcționarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, a funcționat un program pentru extinderea folosirii limbii române atât în cadrul guvernamental, ministere, instituții ale statului, în economie, educație, peste tot, dar există ezitări. Astăzi, de exemplu, încă foarte multe documente se traduc în două limbi.

Vlad Pohilă: „Știu, din păcate, și este anormal pentru un stat. Dacă se

Vlad Pohilă
Vlad Pohilă

vorbește de independență și statalitate atâta, păi care independență și care statalitate, că nu se respectă elementar limba acestui stat și limba acestui popor? Nu ar trebui să fie așa ceva, pentru că nu este o prioritate la conducere, la noi, să-mi fie iertată opinia, dacă e greșită, dar eu zic că, în general, la noi se reduce la niște preocupări de business personal sau de grup...”

Europa Liberă: Când ați fost ultima dată la Comrat, în regiunea UTA Gagauz-Yeri?

Vlad Pohilă: „Am fost. Și mi-a lăsat o impresie foarte tristă, pentru că eu m-am dus ca un om care cunosc mai multe limbi să aud turcește acolo sau un jargon, un dialect al limbii turce, n-am prea am auzit sau am auzit o rusă stricată și o reacție violentă, urâtă la vorba românească.”

Europa Liberă: Dar la Bălți când ați fost?

Vlad Pohilă: „La Bălți merg mai des, că merg acasă. E primul oraș pe

... erau mulți evrei care știau românește ...

care l-am văzut eu în viața mea și era atunci cu mult mai calm, erau mulți evrei care știau românește.”

Europa Liberă: Acum, despre mediul lingvistic, ce ne puteți spune?

Vlad Pohilă: „Acum este îngrozitor. În afară de faptul că e o populație rusofonă prioritară, este una foarte agresivă, antimoldovenească, antiromânească. Știți ce impresie îmi face mie la Bălți? Mă gândesc că aceștia abia așteaptă ocazia să pună mâna pe bâte și să-și facă o republică acolo a lor, un fel de Transnistrie, oricum, ceva antimoldovenesc, antiromânesc. Dacă la Chișinău se observă un dispreț marcat de aroganța șovină, acolo e chiar o ură.”

Europa Liberă: Eu am fost la piața din Bălți, unde vin și își vând marfa țăranii. Paradoxul e că denumirea mărfii e scrisă în chirilică.

La piață la Bălți
La piață la Bălți

Vlad Pohilă: „Nu le poți reproșa oamenilor acestora necăjiți. Eu știu ce înseamnă acolo. Să ajungi la Bălți din satul meu este cam o culme a disperării, să mergi la Bălți să vinzi ouă sau legume, sau altceva. Aceștia sunt niște oameni disperați cărora nu le poți cere mai mult decât asta. Am avut un caz când i-am spus foarte pașnic unei vânzătoare: „De ce nu scrii, doamnă, și denumirile în română, pentru că unii tineri și mai în vârstă nu mai știu ce e „ejevika” (mure) și ce înseamnă asta?” Și ea îmi spune: „Dar eu scriu cum vreau. Pe mine mă interesează clientul. Or, clienții sunt cei mai mulți ruși. Rușii au bani, moldovenii nu au”. Iată optica, iată logica.”

Europa Liberă: Am văzut și cumpărători care se adresau în română și vânzătorul le vorbea în rusă, ca la un moment dat să se trezească că ambii pot vorbi românește.

Vlad Pohilă: „Sunt situații pur moldovenești. Era un banc cu tentă lingvistică: «Ты за кто?» -«Я за он». Deci, cum vorbesc moldovenii, doi moldoveni. Este un adevăr penibil, tragic și... adevăr este.”

Europa Liberă: Unii demnitari chiar de la Moscova insistau pe parcursul acestor 28 de ani de independență ai Republicii Moldova, mai insistă încă, să fie protejată limba rusă în Republica Moldova, chiar au fost și solicitări ca limba rusă să fie a doua limbă de stat. Cum vă uitați la aceste demersuri?

Vlad Pohilă: „Ei cum poți să te uiți la asemenea demersuri altfel decât

Vlad Pohilă
Vlad Pohilă

ca la o impertinență, un tupeu extraordinar și o ingerință, un amestec în treburile noastre?!”

Europa Liberă: Ei spun că își protejează cetățenii oriunde s-ar afla.

Vlad Pohilă: „Părerea mea este că rușii ar trebui mai întâi să-și protejeze cetățenii din țara lor, o țară atât de bogată și să ai acolo oameni care mor de foame...”

Europa Liberă: Despre limbă vorbim, insistența lor de a-i da statut de limbă oficială limbii ruse.

Vlad Pohilă: „Da, da... Și rușii în majoritatea lor vorbesc un limbaj ca și un personaj de-al lui Ilf și Petrov, care știa vreo 40 de cuvinte. Cam asta este limba rusă de azi – sărăcită...”

Europa Liberă: De ce se insistă ca în Republica Moldova să aibă acest statut limba rusă?

Vlad Pohilă: „Este o fațetă a șovinismului rusesc, ei văzând că bat

Ambițiile lor imperiale încearcă să acopere alte aspecte ale vieții pe care nu le pot rezolva...

pasul pe loc – Rusia stagnează, nu merge cum ar vrea ei sau cum prezintă rapoartele oficiale –, atunci se alină măcar cu aceasta, cel puțin cu atâta. Ambițiile lor imperiale încearcă să acopere alte aspecte ale vieții pe care nu le pot rezolva.”

Europa Liberă: Autoritățile de la Chișinău ar putea să ia în calcul aceste solicitări care vin din partea Rusiei?

Vlad Pohilă: „Ar trebui respinse fără niciun fel de discuții. Limba rusă are la noi un statut absolut unic, avantajat în toate privințele, din toate punctele de vedere. Atâtea mijloace de informare, atâta presă în rusă, atâtea televiziuni, posturi de radio nicăieri nu mai sunt; internetul, nu mai spun, este rusesc. Dle, mergi la un internet club și e o problemă să găsești să culegi în limba română un text, pentru că totul este în rusă. Eu spun asta din experiența personală. Mi-a trebuit să culeg un text în română și a venit un meșter chemat de undeva să-mi găsească româna. E ceva de neînchipuit!”

Europa Liberă: Ce sugestii aveți la această a 30-a aniversare când se sărbătorește limba cea română? Ce sfaturi aveți pentru diriguitorii acestui stat? Cum poate fi îmbunătățit acest mediu lingvistic?

Vlad Pohilă: „Dragă Vale, sfaturile mele, sugestiile mele sunt niște vorbe-n pustie, degeaba le spun. Eu mă gândesc la oamenii care au mai păstrat sensibilitatea – dragostea e mult spus probabil –, simpatia, căldura pentru limba maternă. Lor aș vrea să le amintesc că a vorbi, a stăpâni limba este și o răspundere, tot așa cum e o răspundere să

E o moștenire. Și cum ai luat-o, trebuie s-o dai urmașilor, ba chiar într-o formă mai bună ...

porți un nume al părinților, al bunicilor. E o moștenire. Și cum ai luat-o, trebuie s-o dai urmașilor, ba chiar într-o formă mai bună, astfel încât nu înțeleg eu conaționalii noștri care știu foarte bine și respectă neabătut, iese în stradă, deci iese îngrijit îmbrăcați, au grijă când au un oaspete să-l primească cât mai bine în casa lor, pentru că e un nivel, mă rog, al familiei, al neamului, dar ar trebui să se acorde mai multă atenție limbii, felului cum vorbește fiecare, cum vorbesc copiii, cum vorbesc...”

Europa Liberă: Dar în cadrul procesului de învățământ care e rolul și locul limbii române?

Vlad Pohilă: „Trebuie să fie unul prioritar.”

Europa Liberă: Trebuie să fie, dar care e?

Vlad Pohilă: „Din păcate, după observațiile mele, nu este; este unul nemeritat, cu puține ore de limbă, pentru că limba are și o serie de derivate, să spun așa, este și folclorul, este și literatura, este și istoria până la urmă, istoria vie inclusiv, ce s-a întâmplat cu strămoșii, cu bunicii. Și toate acestea luate la un loc formează sau definesc personalitatea, iar mai larg definesc societatea și națiunea. La noi este exclus să se întâmple așa ceva.”

Europa Liberă: Spuneți și ceva frumos...

Vlad Pohilă: „Bine, voi spune și frumos...”

Europa Liberă: Se fac eforturi totuși. Și cei alolingvi încearcă și ei să vorbească limba română...

Vlad Pohilă: „Eu mă bucur, de exemplu, să aud vorbindu-se totuși românește în Parlament. Era de neconceput cu 35 de ani în urmă să auzi în Sovietul Suprem vorbindu-se numai românește și documentația făcându-se totuși prioritar în română. Apoi, Chișinăul, orice s-ar spune, este un oraș românesc. Ba chiar și Bălții când erau toate străzile numai cu nume de măcelari ruși, acum totuși cele mai multe străzi poartă cu demnitate numele unor vrednici fii ai culturii și ai spiritualității românești.”

Europa Liberă: Cum îi încurajați pe alolingvi că trebuie să studieze româna?

Vlad Pohilă: „E o chestie de cultură, în primul rând, extrem de sensibilă. Dacă ai puțină cultură desigur și îți legi destinul cu acest pământ, cu acest stat, atunci sigur că trebuie să știi și limba acestui stat. Și eu aș spune din experiență proprie. Eu am avut norocul să călătoresc în tot imperiul sovietic. A fost o șmecherie a mea că am lăsat jurnalistica pe un timp și am lucrat ca ghid. Oriunde mergeam – am văzut 13 republici din cele 15 existente în URSS –, învățam un

Limba înseamnă foarte mult pentru un om și pentru o națiune și atitudinea față de ea la fel ...

minim de cuvinte: bună ziua, cer scuze, vă rog, la revedere. Dle, se transfigurau imediat doar pentru asta! Unde am învățat mai temeinic și mai mult, mi s-au deschis uși și porți. Limba înseamnă foarte mult pentru un om și pentru o națiune și atitudinea față de ea la fel. Rușii noștri sunt tratați cu destul respect, aș spune eu, dar ar fi mai apropiați, tratați cu mai multă căldură de noi, dacă ar face acest pas – să ne cunoască nițel limba.”

Europa Liberă: Până la urmă, cunoașterea limbilor rămâne a fi un tezaur pentru fiecare persoană individual.

Vlad Pohilă: „Categoric, este o chestie mai întâi individuală, sentimentală pentru fiecare.”

Europa Liberă: Când ziceți „La mulți ani, limba română!”, la ce vă gândiți?

Vlad Pohilă: „Mă gândesc la niște calcule ale lingviștilor. Știți că s-au făcut și calcule cam cât va exista limba română și alte limbi? Dacă englezei sau chinezei i s-a asigurat eternitatea – acolo factorul numeric contează –, altor limbi li s-a dat mai puțin: 5-8 generații, adică 100-150. Româna se încadrează în acest segment temporal, deci vreo opt generații vor vorbi încă românește și româna va fi o limbă funcțională, deci numai vorbită și scrisă, în care se vor crea capodopere, posibil.”

Vezi comentarii (1)

AntiNostalgia – privind spre viitor

Zece documentare, zece dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG