Ministrul Justiției nu are potrivit legii puterea să-l evalueze în mod direct pe procurorul general, poate, cel mult din punct de vedere al managementului instituției.
Presiunea politică asupra justiției românești este în creștere, nu doar prin schimbarea legilor, cu scopul atenuării luptei anticorupție, ci și prin acțiuni succesive și directe, sprijinite de strategii de relații publice. Una din aceste strategii, a vizat folosirea unor foști oficiali americani care să susțină contrareforma din Justiția autohtonă.
Rudolph Giuliani, fost procuror federal și apoi primar al New York-ului, acum unul dintre avocații președintelui Donald Trump a mărturisit că a fost plătit pentru scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Klaus Iohannis de o firmă deținută de o firmă deținută de fostul director FBI, Louis Freeh. În scrisoare, Giuliani critica Protocoalele încheiate de Serviciul Român de Informații și Parchetul General, cerând o amnistie pentru cei “condamnați ca urmare a exceselor”. Ideile principale din acest document s-au regăsit de altfel și într-un interviu acordat de fostul șef al FBI revistei Forbes, inclusiv cea privind îndemnul de a forma o comisie internațională care să examineze protocoalele.
Rudolph Giuliani nu a spus câți bani a primit pentru scrisoare, dar felul în care a trimis-o, a determinat Ambasada Statelor Unite din București să spună că urmărește „cu atenție” schimbările aduse Codurilor penal și de procedură penală, că își menține „îngrijorarea” că multe dintre aceste schimbări ar putea împiedica în diferite feluri „cooperarea internațională în domeniul aplicării legii” și „pot afecta negative lupta împotriva diferitelor infracțiuni”.
Ministrul Justiției, Tudorel Toader a declarant recent că vrea să-l „evalueze” pe procurorul general Augustin Lazăr sub pretextul că în 2016 ar fi încheiat un nou protocol secret cu Serviciul Român de Informații, în afară de cel din 2009, care a fost declasificat anul acesta. Procurorul general a demonstrat folosind corespondența dintre instituții că ministrul Justiției era la curent inclusiv cu faptul că protocolul din 2016 n-a fost folosit niciodată. În 2009, Protocolul a fost semnat din partea Parchetului General de Laura Codruța Kovesi, iar din partea SRI de George Maior, atunci, cei doi conduceau aceste instituții.
Pe de altă parte, ministrul Justiție nu are potrivit legii puterea să-l evalueze în mod direct pe procurorul general, poate, cel mult din punct de vedere al managementului instituției. Altminteri, în România, un magistrat poate fi verificat doar de un alt magistrat. Precedentul revocării Codruței Kovesi din fruntea Direcției Naționale Anticorupție poate deveni un instrument la îndemâna politicului. Dar dacă, fostei procuroare anticorupție i se puteau reproșa anumite lucruri, împotriva lui Augustin Lazăr nu există reproșuri, nici profesionale, nici etice.
Apoi, protocoalele dintre diferite instituții juridice și SRI nu au fost încă denunțate în contencios administrativ. Altfel spus, nicio instanță judecătorească nu s-a pronunțat asupra lor, pentru a vedea dacă sunt legale, dacă și în ce fel au adus prejudicii anumitor persoane și în acest caz cine ar fi responsabil. Nu e clar, de ce reprezentații puterii invocă protocoalele pentru a aduce acuzații unor instituții sau unor persoane, fără să le atace în contencios administrativ. Poate doar pentru a păstra incertitudinea în această privință și pentru a continua procesul de înlăturare din funcții a persoanelor incomode, între care se numără și Augustin Lazăr, în subordinea căruia se află ancheta privind represiunea protestului din 10 august și un critic constant al schimbărilor legilor justiției.
Scrisoarea lui Rudolph Giuliani a fost menită să inducă o anumită confuzie în rândul opiniei publice. Ambasadorul român la Washington, George Maior a declarant imediat după apariția documentului că este vorba despre lobby făcut în favoarea unor persoane care au problem în justiție, dar Ministerul de Externe l-a chemat imediat la ordine pe diplomat și a dat un comunicat de presă, ca și cum scrisoarea ar fi fost ceva oficial.
