Sănătatea reproductivă a tinerilor este un subiect delicat și de cele mai multe ori e trecut sub tăcere. Părinții evită această temă, în speranța că odraslele lor vor primi la școală toate explicațiile utile. Profesorii își pun speranța în părinți, pentru că doar ei beneficiază de gradul de confidenta ce le-ar permite să atingă subiectul. Iar tinerii sunt lăsați prada unei educații aproximative și haotice, în care stau alăturea poveștile de cartier, lecturile, dar și prejudecățile, ca într-o debara ferită de ochii lumii.
Exact aceasta senzație o trăise Marius Nanii în adolescență. Astăzi este coordonator de proiect la rețeaua Y-PEER Moldova, un program UNFPA care promovează sănătatea reproductivă. Tânărul ajută elevi și profesori să vorbească fără jenă despre acest subiect, mai ales că ține bine minte cum a avut loc această discuție la el în familie. Dar îl las pe Marius să povestească…
„Am avut noroc de părinții mei care au fost dezghețați față de alți părinți care nu discută în general despre educație sexuală. Primul care s-a apropiat de mine a fost tata care la 16 ani a venit și a discutat despre prezervativ, în general care sunt funcțiile prezervativului. Și deja cu trecerea timpului tata mi-a povestit despre diferite infecții care apar. Dar implicându-mă în diferite proiecte de mic copil, practic informația pe care tatăl meu mi-o spunea era deja învechită. Adică, era o informație mult mai nouă care apăruse și pe care o aflasem din alte ONG-uri în care mă implicam de mic copil.”
Statistica oficială spune că în Republica Moldova există circa 380 de mii de adolescenți, adică tineri cu vârsta cuprinsă în 10 și 19 ani. Aproape cât jumătate din populația Chișinăului. Atunci când vrei să instruiești toți acești tineri, oare unde găsești atâția profesioniști în domeniul sănătății reproductive?
Marius Nanii consideră că e timpul să nu se mai mizeze pe „țapii ispășitori” tradiționali, adică pe învățătorii de științe naturale și educație civică.
„Am observat că nu numai profesorii de biologie și de chimie doresc să predea educație sexuală. Avem și profesori de limba română, de matematică, care au venit la noi la cursuri ca să meargă în școli să realizeze ore informative. Acest conflict dintre părinte și profesor va fi mereu. Ambii au dreptate până la urmă. Profesorul și părintele sunt acele două platforme care cresc care dezvoltă generația nouă în țara noastră. Trebuie să se unească pentru a crește o generație mult mai sănătoasă și un viitor mult mai bun.”
În școlile din Republica Moldova sănătatea reproductivă se predă în cadrul unui curs opțional generalist. Ministerul Educației tratează cu multă atenție acest subiect. Nu e de mirare. În 2007, autoritățile „s-au fript” când au încercat să introducă în programul școlar cursul „Deprinderi de viață”, în cadrul căruia elevii ar fi avut parte de educație sexuală. Au fost mai mulți nemulțumiți, mai ales în rândurile clericilor, care insistă pe promovarea unor valori mai conservative în școli.
De aici pornesc o serie de provocări. Unii tineri se lasă păcăliți de informații false, sfiindu-se să întrebe de un medic sau un specialist. Prin urmare, riscul unor comportamente riscante crește. Drept dovadă specialiștii invocă datele statistice: fiecare a cincea sarcină din Republica Moldova este a unei adolescente.
Colega lui Marius, Liuba Chirilov care face parte și ea din rețeaua Y-PEER Moldova, spune că a petrecut zeci de ore discutând cu elevii din sate și orașe, ca să afle cât de informați sunt la capitolul sănătății reproductive. Concluziile sunt puțin optimiste: nivelul cunoștințelor în domeniul educației sexuale este nesatisfăcător, spune tânăra.
„Există acces la informație. Dacă veți merge într-o clasă de a 8-a, a 9-a, a 10-a, majoritatea au telefoane mobile conectate la internet. Doar la un click tinerii pot găsi informația. Problema cea mai mare e că informația nu neapărat este corectă, nu este adaptată vârstei, ei pot accesa oricare site-uri, și cea mai mare problemă este că informația nu vine pe o cale oficială, adaptată vârstei, necesităților tinerilor. Profesori încearcă să aducă specialiști ca să se discute, dar totodată câteva ore pe an nu este destul pentru tineri. Mai ales că este un subiect destul de sensibil și tinerii nu au un spațiu sigur în care să adreseze întrebări.”
Standardele europene definesc educația sexuală drept „învățarea despre aspectele cognitive, emoționale, sociale, interactive și fizice ale sexualității”. Experții internaționali spun că în Republica Moldova încă există carențe la acest capitol. Una dintre principalele provocări este informarea societății despre tot ce înseamnă o planificare mai bună a familiei, momentul potrivit ca să concepi un copil, să te căsătorești sau, dimpotrivă, să alegi să nu ai copii deloc.
Reprezentanta Fondului ONU pentru Populație în Moldova Rita Columbia:
„Este un drept al tinerilor, al oricărei femei și al oricărui bărbat să aleagă când vrea să aibă un copil sau să înceapă o familie. Vorbim de un drept fundamental al sănătății reproductive. Dar dacă privim situația din Republica Moldova, vedem că acest drept nu este respectat completamente. Dacă ar fi fost respectat, nu am fi avut cazuri când o minoră de 15 ani naște un copil, dar nu știa că a fost însărcinată până a ajuns la medic. În acest context, dreptul la informare și la educație sunt deosebit de importante. Educația care se oferă la moment trebuie să include și aspectele drepturilor omului, ale sănătății sexual-reproductive, abilități de viață, planificare a familiei. Cred Republica Moldova are de muncit la asta.”
Eforturile de a promova sănătatea reproductivă sunt inițiate de obicei de organizațiile internaționale și diverse ONG-uri, în frunte cu agențiile Națiunilor Unite. Cea mai recentă inițiativă este proiectul-pilot de educație sexuală pentru tinerii din cinci raioane ale țării: Cahul, Călăraşi, Orhei, Fălești și Ghidighici (mun. Chișinău). Inițiativa este finanțată de Fondul ONU pentru Populație în parteneriat cu Ambasada Olandei, care vor aloca circa 250 de mii de euro pe parcursul a doi ani. Speranța organizatorilor este ca la sfârșitul acestui proiect, tinerii să-și asume responsabilitatea pentru sănătatea proprie, dar și a altor persoane. Ceea ce pune temelia altor valori legate între ele ca verigile unui lanț.
