Linkuri accesibilitate

De ce trebuie feminizat nomenclatorul funcțiilor: „Luptăm pentru a merge pas în pas cu bărbații”


Femeile nu sunt „doar obiecte, dar și subiecte ale istoriei”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:45:50 0:00

Femeile nu sunt „doar obiecte, dar și subiecte ale istoriei”

Mai întâi a fost cuvântul sau mai întâi a fost cuvântul? Da, mai întâi a fost un cuvânt care a pecetluit o realitate și de acolo ni se trage faptul că avem președinte și mai greu ne obișnuim cu o președintă. Cine și cum recuperează această realitate, non-lingvistică? Despre asta discutăm, cu cine, aflați imediat.

„Luptăm pentru a merge pas în pas cu bărbații”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:40:20 0:00

Reluăm discuția, din punctul în care am rămas în emisiunea precedentă, când vorbeam despre discriminarea femeilor și un acord internațional care ar trebui să stăvilească atitudinea asta absolut nejustificată față de femei, vorbesc despre Declarația de la Istanbul. Acum, continuăm discuția în ideea în care ne interesează. De ce? De fapt, au ajuns femeile să fie protejate printr-o convenție în momentul în care există Grigore Vieru, există obiceiul de 8 martie, există obiceiul de a da flori, există obiceiul de Sfântul Valentin și așa mai departe. De ce lucrurile astea nu se întâlnesc? De ce nu sunt în fiecare zi? De ce femeia continuă să meargă în urma bărbatului, atunci când merg la petreceri la țară. De ce biserica nu are preoți femei etc. etc.? La aceste întrebări încercăm să răspundem astăzi cu Loretta Handrabura, fosta viceministru la educație, actualmente filologă, și scriitoarea Maria Pilchin, la fel absolventă de filologie și umanitarism, ca și Loretta Handrabura, se ocupă de cuvinte or cuvintele înseamnă foarte mult, că doar mai întâi a fost cuvântul. În cazul recuperării terminologiei feminine în denumirea meseriilor, mai întâi a fost realitatea, acum dumneavoastră încercați să veniți în urma trenului cu recuperarea femininului. Mă refer la nomenclatorul de meserii, Dvs., ați intervenit, ați obținut, în sfârșit, ca să fie echivalentul feminin la multe meserii. Și de aici, prima întrebare, oare doar femininul în substantivele care definesc meseriile este în stare să recupereze toată grămada asta de probleme pe care am încercat doar s-o punctez?

Loretta Handrabura: „Într-adevăr, ați enunțat atâtea probleme și atunci când ați făcut referință, cu excepția lui Grigore Vieru, la celelalte exemple, după mine, ele sunt niște artificii, prin care noi încercăm într-o societate încă patriarhală și instituțional și prin norme culturale. Chiar dacă încercăm să le depășim, dar ca să vin imediat pe întrebarea dumneavoastră să vă răspund. Clasificatorul ocupațiilor, de fapt, este documentul în care, începând cu versiunea aceasta din 2021, deopotrivă, se vor regăsi forme de feminin sau corespondente feminine pentru cele vreo 5000 de ocupații din cele 5600.

Europa Liberă: Și dacă el se numește clasificator, asta e ca și în lege sau de ce e principal?

Loretta Handrabura
Loretta Handrabura

Loretta Handrabura: „Exact, este un act normativ pe care îl respectă, în limbajul oficial-administrativ toată lumea. E un fel de constituție, dacă aș putea să zic așa, metaforic, la care dânșii fac referință atunci când fac fișele de post, atunci când scot locuri la concurs, când delimitează responsabilitățile. Și ca să nu mai avem situații când, chiar angajatorii, fie bărbat, fie femeie, scriau: „Căutăm femeie de serviciu (Poate fi și bărbat)”. Deja purtătorii limbii române simțeau această necesitate să precizeze că, social, noi nu mai avem funcții eminamente masculine și feminine, cum a fost la începutul istoriei. Atunci când și noi, în sfârșit, după ce ni s-a permis să facem studii, avem acces și în piața locurilor de muncă.

În altă ordine de idei, cum spunea o mare lingvistică franceză Helen Veinot într-o lucrare de referință, - pentru cei interesați chiar țin să o recomand, este despre limbajul inclusiv și a stat, probabil, chiar la baza deciziei Academii de Științe din Franța în 2019, care în sfârșit, a decis demasculinizarea limbii franceze după multe dezbateri, - această lingvistă spunea absolut argumentat într-o frază ceea ce putem rezuma, ce s-a întâmplat și în limbă de-a lungul istoriei, având o ideologie patriarhală cu norme și valori, pe care noi, fie a trebuit să le preluăm, fie iată acum le discutăm și spunem că pot să existe și alternative la aceste norme. Zicea dânsa: „Limbile în care femeile sunt invizibile, de fapt, denotă că în acele societăți femeile au un rol secundar.” Subscriu în totalitate! Fiindcă, prin utilizarea doar a masculinului, noi rămânem invizibile și anonime, or, și contribuția noastră în ceea ce facem zi de zi, fiecare acolo unde suntem. Corhănitori și corhănitoare, am să zic, niște ocupații pe care și eu le-am descoperit.”

Europa Liberă: Ce face corhănitorul?

Loretta Handrabura: „Nu mă întrebați, știu că este o meserie necalificată și este un cuvânt care nici nu este înregistrat încă în surse lexicografice. Cele 14 pe care eu, împreună cu doamna lingvistă Alexandra Gherasim, lexicologa Ana Vulpe, lexicograful Marian Butuc, echipa care ne-am aplecat și am început să trecem prin sită fiecare cuvânt, fiecare termen din clasificator să vedem câte din ele au forma de feminin în dicționare, doar că nimeni niciodată nu s-a aplecat. Eu inclusiv credeam că sunt vreo 60%. Rezultatele sunt următoarele, deci 81% din cei 5600 de termeni au formă de feminin în dicționare, surprinzător. Noi am luat nu doar dicționarele explicative, am luat și două morfologice, ortograficul.”

Europa Liberă: M-ați convins în a n-a oară că, în mediul academic, în dicționare, realitățile sunt corecte, dar eu vă întrebam despre impunerea acestui nomenclator sau clasificator, cum îi spuneți dumneavoastră. Asta va schimba realitatea, de la asta bărbatul care se duce la nuntă și soția lui, așa trepăduși, în urmă și el hotărăște câți bani să pună. De la asta el o să se schimbe sau nu? Sau așteptăm el să moară bine mersi și eventual nepoții lui să citească DOOM-ul (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române) și să înțeleagă că există și tractorist, și tractoristă.

Loretta Handrabura: „Nu e cazul să-l citească, aceste forme deja se regăsesc în clasificator. Eu sper că în nomenclatoarele de meserii și specialități, ăsta-i următorul pas, atunci când învățăm și ieșim cu o diplomă, să se scrie ce calificativ am obținut. Iar bărbatul meu sau al altcuiva, când va merge la acea nuntă, va fi mândru să zică: „Sunt însoțit de soția mea, care este președintă sau primară a localității X, sau ingineră, sau avocată. Fiindcă un bărbat, care are conștiința propriei valori, eu sunt sigură că înțelege cât are de câștigat, având alături de el o femeie cu aceeași greutate valorică.”

Europa Liberă: Ok, acum, vă rog să înțelegeți rolul meu. În primul rând că nu sunt bărbat aici, ci sunt un provocator de meserie, pentru că ăsta e rolul meu și de asta, prin întrebările, eventual, agresive, eu vreau doar să vă forțez să aveți argumente la mesajul dumneavoastră. Maria, dumneata cum crezi? Iată americanii care au impus în limbaj și în engleză e obligatoriu când spune she (ea) ori he (el) sau invers he ori she și apropo pe primul loc, totuși, e he și după asta she da?

Loretta Handrabura: „Ei alternează, engleza nu are forme de gen ca la noi. Deja au început și dânșii, fie utilizează neutru chairperson, nu numaidecât chairman sau chairwoman.”

Europa Liberă: Dar îi auzim mereu, când vor să sublinieze, că poate să fie bărbat și femeie, numaidecât pune cu slash. Întrebarea, modul ăsta de a impune cuvintele are în timp schimbări la nivel de mental, veți ajunge odată, dumneavoastră, să intrați în altar grație clasificatorului?

Maria Pilchin: „Ați folosit cuvântul a impune și asta mi-a amintit de un citat din Cioran, care spunea că o limbă impune o mentalitate. Și eu aici aș polemiza cu domnul Cioran și aș spune că și o mentalitate poate impune o limbă, un imaginar colectiv la care ajungem cu toții poate transforma și schimba o limbă. Apropo, chiar mă gândeam că limba română în acest sens e undeva mai avansată, de exemplu, decât limba rusă, pentru că noi avem autoare, scriitoare de foarte demult, iar rușii acuma vorbesc despre авторка (autoare). Și mulți reacționează pentru că nu percep organic acest cuvânt.”

Maria Pilchin
Maria Pilchin

Europa Liberă: De fapt, a intrat pe la ucraineni.

Maria Pilchin: „Nu, rușii folosesc cuvântul авторка.

Europa Liberă: Folosesc, dar ucrainenii primii au lansat chestiile astea.

Maria Pilchin: „E vorba de limba rusă, da? Nu, cunosc chiar scriitoare din Rusia care își scriu că sunt авторка, писателька (scriitoare) ceea ce pe noi care cunoaștem rusa ne face mai atenți. Chiar undeva ne pare că ceva se forțează.”

Europa Liberă: Sună ca автолавка (prăvălie auto).

Maria Pilchin: „De aceea revin la această impunere. O comunitate ajunge la un nivel de a gândi, de a se raporta unii la alții, femei și bărbați. Pentru că vedeți că femeile sunt o jumătate din omenire, nu e de ignorat, totuși, uneori chiar mai mult, depinde de societate, de țară și atunci nu vom putea să evităm. Desigur, în primul rând, eu aș insista pe dialog, pentru că dialogul va genera o mentalitate organică, o mentalitate sănătoasă. Eu mă tem de ideologie.”

Europa Liberă: Adică nu impunem.

Maria Pilchin: „Da. Eu mă tem de ideologii, în orice sens, de aceea insist pe acest dialog. De aceea mă gândesc că da, o doamnă președintă ar dori să aibă acest cuvânt. Pentru că de ce ei nu i se cuvine un cuvânt în limba ei, iar unui domn președinte i se cuvine. Nu i se cuvenea, poate, pentru că demult, cândva, neavând facultatea făcută, ea nu putea să ajungă în acest post, în această funcție. Iar acum se întâmplă și eu cred că e, chiar, e o nevoie economică de a revizui limba în acest sens, pentru că observați că după industrializare și la sovietici, și în toată lumea femeile masiv au fost scoase din casă și lansate în producție, în industrie. Dar au uitat să fie numite aceste femei și este o chestiune de identificare. Eu cine sunt? Eu sunt critic literar sau sunt critică literară, literară sau literar, nu știu că nu m-am ocupat de subiect.

Vasile Botnaru cu Maria Pilchin (stânga) și Loretta Handrabura
Vasile Botnaru cu Maria Pilchin (stânga) și Loretta Handrabura

De altfel, această echipă frumoasă, despre care vorbește Loretta Handrabura, am întâlnit-o la Biblioteca Municipală. Ei au venit și au lansat o publicație, în acest sens, era și Marin Butuc, era și profesoara mea. Marin, de altfel, e colegul meu de facultate, profesoara mea e doamna Gherasim. M-am bucurat că se întâmplă și la noi, căci noi suntem destul de provinciali, și felicitări pentru această inițiativă. Doar că întotdeauna se vor găsi acei care vor critica și aceasta este foarte bine, pentru că lansează o polemică. Este foarte bine că intelectualii, culturalii vor spune, dar stați, căci un pic îmi sună cumva ciudat. Da, eu nu sunt deprins cu doamna președintă sau cu doamna doctoră, cineva va zice: „Dar de ce nu doamna doctoriță?”. Dar cineva va spune pentru că acest sufix e diminutiv și diminuează cumva din importanță. Și atunci e pictoră sau e pictoriță și discuții vor exista.”

Europa Liberă: Cât vor dura aceste discuții și am să vă arunc, iar, o nadă de asta provocatoare. Țineți minte cum, și sunt deja decenii, cum ne indignam noi că nu știm terminologia tehnică la șoferie, de exemplu, continuă să fie „scatul” și „ruliu” și așa mai departe. Au trecut decenii ca să se încetățenească și până acum avem „de vânzare” și „на продажу”, „se vinde” și așa mai departe. În multe alte domenii e debandadă de îți faci cruce. De ce în domeniul ăsta ar trebui să se revoluționarizeze mai repede?

Loretta Handrabura: „Eu zic să începem ușor, ușor dialogul chiar de aici, dacă tot suntem, e absolut pertinent ceea ce zice Maria, ca să ne întrebăm, ca să avem rezerve...”

Europa Liberă: Da, dar ea v-a aruncat nada, ați văzut cu ideologia, se transformă în ideologie ceea ce pledați, Dvs.?

Maria Pilchin: „N-am zis asta, mi-e frică să nu...”

Limba la nivel de discurs reflectă totalitatea ideologiilor timpului...

Loretta Handrabura: „Maria, filologă ca și mine, care nu actualmente, dar am fost și rămân filologă, cunoaște că, într-adevăr, limba la nivel de discurs reflectă totalitatea ideologiilor timpului. Sigur, în cazul dat, eu aș vrea ca noi să înțelegem că nu feminismul vine să impună ceva într-o limbă, încercând să, cum zicea cineva, să interveniți arbitrar în sistemul limbii. Voi face referință la câteva personalități pe care cam toată lumea le cunoaște pornind de la Eugen Coșeriu, marele lingvist al secolului XX, care spunea simplu: „Să reținem, limba e un sistem dinamic.” E discursul ce reflectă relațiile dintre indivizi, relațiile de putere. Mai mult ca atât, pe lângă faptul că noi prin limbă definim, caracterizăm, dăm atribuiri pozitive, negative. Noi dăm și evaluări, respectiv prin limbaj noi ajungem fie să consacrăm, odată în plus, că unul este superior și altul inferior, că unul face istorie, iar altul este undeva în anticamera istoriei. Și exemplul tău cu industrializarea masivă, Maria, exact vine în continuarea argumentării noastre pe care o facem. Da, s-au acceptat foarte rapid atunci totalitatea profesiilor care nu presupun mare calificare, muncitoare, mulgătoare, țărancă, bucătăreasă. Uzul foarte repede le-a acceptat. Păi, da ești dădacă, vânzătoare vedeți, nu avem nici o treabă cu astea. Croitoreasă, lenjereasă, călcătoreasă a fost până nu demult, spălătoreasă, dar șef spălătorie și lenjerie. Atenție în clasificatorul anterior, deci nu aveai cum tu ca bărbat să ajungi să calci lenjeria sau să fii spălător.”

Europa Liberă: Dar nacialnik (șef) puteai.

Loretta Handrabura: „Da, după Coșeriu, Mioara Avram, noi am învățat din gramatica ei, și ea spunea: „Nu utilizați compusele greoaie cu femeie, femeie-pilot, femeie-avocat, femeie-procuror, dacă limba română...”

Europa Liberă: Mai simplu spui pilotă?

Loretta Handrabura: „Are forma de feminin, atunci utilizați femininul când vorbiți despre femei și masculinul când vorbiți despre bărbați. Da, domnule Botnaru, limba română e polisemantică, noi avem piloți care conduc aeronave și stâlpi care se cheamă tot piloți. Exact așa e firesc să avem și pilote, că avem tot mai multe femei care conduc și Boeinguri și...”

Europa Liberă: Măcar una să fie.

Loretta Handrabura
Loretta Handrabura

Loretta Handrabura: „Dar hazul și bancurile care se fac pe pilotă, pe sudoriță. Eu le las să se consume în mediul celor care consideră că, mă rog, asta este lecția pe care ei au tras-o din acest efort și vreau să le zic, da, pilotă presupune și o plapumă, dar nu doar o plapumă și o femeie care conduce...”

Europa Liberă: Da, dar eu vă invitam să coborâm în mediul utilizatorilor și vă întreb, câte decenii trebuie să treacă ca ceea pentru ce pledați dumneavoastră să devină normă și uz, mai ales. Într-adevăr, să nu mai taie urechea, să numai trezească zâmbete. Când o să se întâmple asta?

Maria Pilchin: „Vă răspund eu. Să nu uităm că ține de cealaltă jumătate a omenirii, bărbații, iar bărbații sunt crescuți de femei, apropo, în mare parte. Și atunci, dacă femeile acasă vor spune jurnalistă, pilotă, doctoră, acest copil va crește cu aceste valori și cu acest uz lingvistic. Pentru el nu va fi nicio problemă să le folosească. Eu cred că și noi femeile avem nevoie de o solidarizare în acest sens.”

Europa Liberă: Păi asta e întrebarea generică, după ce voi femeile ați născut acești bărbați, acești bărbați v-au dat dreptul să votați, că nu demult l-ați obținut.

Loretta Handrabura: „Noi ne-am luat drepturile. Ei nu ni le-au dat, haideți să recunoaștem.”

Europa Liberă: Dar în confruntare cu acești bărbați care v-au scris legile și au zis: „Hai votați și voi”, acum trebuie să vă dea cuvintele din meserie. La un moment dat, și meseriile s-ar putea să vi le dea, nu doar cuvintele, să vi le cedeze. Deci de la călcătoreasă, să zică: „Hai, fii tu șeful.” Ăsta este paradoxul că femeile, fiind majoritare și demografic dominând nu revendică, în esență, poziția pe care o merită. Atâta idolatrizare în jurul lui Grigore Vieru, a poeziei lui ca, de fapt, realitatea să fie alta. Și atunci frică mi-i, că și dumneavoastră, cu academismul ăsta, să nu rămâneți acolo sus în turn, iar realitatea să fie cu totul alta.

Loretta Handrabura: „Nu avem cum să rămânem în turnul de fildeș. Problema este memoria lingvistică. Noi, dacă de mici am auzit de mulgătoare, dar n-am auzit de senatoare, deși e același sufix, ni s-a părut impropriu. Corhănitori, corhănitoare v-am pomenit mai devreme și stivuitor, și aparatist, și umezitor, și rupător. Spuneți-mi, vă rog, aceste cuvinte sunt în uz, vreau să vă spun, dacă nu greșesc, vreo 20% din ocupații noi nici nu le cunoaștem, ele sunt atât de înguste, ele vor rămâne cunoscute unui cerc foarte restrâns. Dar cele mai de la baza piramidei pornind, de la președintă și alte funcții de demnitate, de titluri care presupun luare de decizie, care presupun competență… Credeți-mă, utilizatorul și utilizatoarele noastre deja simt nevoia să nu utilizeze în exces apelativul sau vocativul doamnă și domn.”

Europa Liberă: Dar la dumneavoastră, în mediul feminin de decidenți, v-ați lămurit? Pentru că atunci când erați Dvs. la minister, tot era o polemică, e ministră, ministru. În vârfurile astea, am impresia că încă nu este o înțelegere clară sau conștientizarea menirii acestui clasificator.

Loretta Handrabura: „Este o carte celebră „Men made language”. Într-adevăr, bărbații au făcut și limba cu formele de masculin ca standard, colegele mele fiind și ele doctore în filologie care au avut această rezervă invocau faptul că în clasificator nu este și chiar și eu mă conformam atunci când făceam un document oficial pentru a nu fi remis și să pierdem timp. Dar eu am insistat, dacă vă amintiți și ca viceministră, și ca ministră, fiindcă sunt cu o facultate de filologie aici și la Iași, cu niște nume grele care m-au format. Eu nu am putut dintr-un moft să mă joc cu acest subiect de-a lungul a 17 ani, de când am început acest demers. Vreau totuși să mai fac o precizare, pomenisem de apelative în limbaj, eu urmăresc și presa, în limbajul discursului public, noi foarte frecvent le utilizăm, mai cu seamă în cazul femeilor, încercând să compensăm așa profilul de gen al purtătoarei unei profesii. Fiindcă întotdeauna când spunem o profesie, noi ce facem? Facem acordul dintre referent și poziție, deci eu vorbesc nu doar de o scriitoare, eu vorbesc de scriitoarea Maria Pilchin sau traducătorul Ivan Pilchin. Deci eu oricum fac referința aceasta dintre o profesie și cineva care prestează niște servicii pe această profesie.”

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

Europa Liberă: Eu am două întrebări principiale, pe care să vi le adresez, dacă nu cumva și l-am zis când nu ați căzut de acord, întâi dumneavoastră, nu cumva pot fi auzite sau poate chiar să le dăm dreptate acelor femei care spun, dar nu mai subliniați atâta că eu sunt femeie, căci eu vin într-o funcție, nu grație faptului că sunt femeie sau dimpotrivă eu pot să concurez cu un bărbat. Cel mai proaspăt exemplu l-a dat cel mai vizibil mascul care se numește Vladimir Putin, vă amintiți, într-o conferință de presă cum spunea „Она такая красивая девушка, но никак не может понять" (Este o fată atât de frumoasă, dar nu poate să înțeleagă), cu jurnalista americană. Deci e o mostră crasă de discriminare, de limbaj sexist. Fata nu a replicat, poate, nu a găsit de cuviință, dar iată de multe ori, femeile spun, dar nu mai subliniați, căci nu m-am îmbrăcat eu de dragul sublinierii faptului că sunt femeie, eu sunt meseriașă, jurnalistă așa mai departe. Deci, dacă nu cumva încă în sensul ăsta femeile nu s-au lămurit că unele sunt împotriva feminismului din cauza asta? Și a doua întrebare principială, răspundeți ambele, vă rog, dacă nu cumva insistând prea mult sărim calul, dacă nu cumva ajungem de la Me Too la excese din astea, când unele femei poate ar vrea să li se pupe mâna, să li se dea mâna coborând din troleibuz, să li se dea haina să se îmbrace la garderobă și se pierde chestia asta. Unisex, pantaloni, uniformă lucrurile astea dacă sunt de luat în seamă.

Loretta Handrabura: „Alegerea ne aparține în spațiul privat. În spațiul public noi, totuși, ne conducem de niște norme, dar chiar și acolo, fiecare în parte, suntem în măsură să zicem până unde acceptăm ceva sau suntem în dezacord, fie acceptăm uzanța, legea care este. Angajatorii și angajatoarele vor fi obligați să respecte acest clasificator. Eu, ca filologă, ca doctor în știință deja pot să-mi spun filolog sau doctor, dacă deocamdată mi se pare că prin forma de feminin nu are aceeași greutate. Cum îmi zicea o colegă: „Când spun viceministru îmi pare că sună mai solid.” De ce? E memoria fonică de care vă ziceam, memoria fonică, lingvistică transmise de secole și vorba domnului Cimpoi: „Eu știu că decanul are forma de feminin, dar când zic așa, mă gândesc nu cumva voi vă țineți de cană?” Jocuri din astea foarte subtile, care uneori trec în registrul femeii ca obiect, percepția femeii ca obiect și nu ca subiect. Fiindcă percepția asta a noastră, foarte dihotomică, ce este unu, ce este altul, ce face unul, ce face altul? Parcă când ne căsătorim tindem să fim un tot întreg și să ne completăm, dar după care aplicăm standarde duble și după mine nu este corect. Fie ești o scriitoare foarte bună, fie ești o procuroră, o avocată cu o prestanță recunoscută de toată lumea și nu cred că prin limbaj, noi ce facem? Nu respectăm ceva ce nu ne...”

Europa Liberă: Da, subliniem că ea e femeie ca și cum ar avea dreptul, poate ceva, să nu știe.

Loretta Handrabura: „Domnule Botnaru, trei cuvinte în acest clasificator au rămas la feminin: escortă, moașă, însă atenție, fiindcă bărbații și în dicționare la feminin rămân în continuare manichiuristă. În 2005, Andrea Esca, îmi amintesc și acum reportajul, zicea că a apărut în București un bărbat care prestează servicii și toată lumea era în dificultate. Cum să i se spună domnul manichiuristă, fiindcă și CORM-ul (Clasificatorului Ocupațiilor din Republica Moldova) românesc, ca și al nostru, ele rezonează, nu are forma de masculin. Dar bărbații care au venit pe funcții ocupate mai mult de femei și unde s-a încetățenit feminin, vreau să vă spun, scuzați-mă, pun în ghilimele, „își trag” denumiri foarte serioase. Deci la moașă noi avem deja mamoș. Sunt asistenții cu studii non terțiare, colegii. Cei care sunt cu studii superioare de la medicină rămân să-și spună obstetricieni. Escortă și gazdă de club iată aceste trei. Fiindcă, vedeți româna, o gazdă două gazde, o moașă două moașe și o escortă două escorte. În rest, rămân la masculin foarte multe funcții din domeniul de securitate și apărare, dar eu principial pledez ca noi prin sufixare și să nu fugim, Maria, de -iță. Pe noi ne deranjează actriță, pictoriță, chelneriță? Dacă ne amintim acest sufix are două funcții de a numi, de nominativă și peiorativă. Eu acum aștept colegii și colegele de la academie să studieze acest fenomen. De ce percepția funcțiilor sau agenților la feminin cu formații prin sufixul -iță este perceput așa?”

Maria Pilchin: „Sau poetesă, de exemplu.”

Europa Liberă: S-o întrebăm și pe Maria, dacă îi primăriță, îi mai puțin decât un primar? Femeile se simt la fel de confortabil cu femininul, dacă nu cumva sublinierea faptulu, că pe femeie tocmai o discriminează, ca și cum îi dă dreptate că poate, nu poate să fie chiar primar. Așa o leagă de primăriță.

Feminismele sunt diferite și mai multe valuri au fost și mai multe poziții...

Maria Pilchin: „Trebuie să spunem că și feminismele sunt diferite și mai multe valuri au fost și mai multe poziții. De aceea, de exemplu, și astăzi unele feministe nu vor accepta doctoriță și nu vor accepta poetesă, dacă este scriitoare, pentru că ea consideră...”

Europa Liberă: Dar preoteasă o să accepte, n-are încotro.

Maria Pilchin: „Da, dar vedeți că preoteasă este soția preotului, și nu preotul femeie și de multe ori ministreasa e soția domnului ministru, dar nu doamna ministră.”

Loretta Handrabura: „Să fim de acord că sunt cuvinte deja din perioada interbelică. Noi avem deja în biserica catolică primele femei episcop. Să vedem ce se va întâmpla și la noi, dar rețineți un lucru foarte interesant, biserica noastră conservatoare cum este și ea ne spune unde ne e locul, acolo în alt spațiu. Știți că încă din versiunea anterioară a CORM-lui a introdus stareț în paranteză stareță, de ce?”

Maria Pilchin: „Pentru că sunt mânăstirile de femei.”

Loretta Handrabura: „Da și cântătoare în strană poți să fii, nu le mai știu, dar vicar deja, dacă mergem pe toată grupa aceasta, acolo rămân multe la masculin, cum ziceam și în domeniul de securitate foarte firesc și foarte corect românește, poți să spui ofițeră, plutonieră și așa mai departe și ele chiar își spun deja, femeile noastre.”

Maria Pilchin: „Dar eu vreau să zic că discuții vor exista și e normal, nu e nici un scandal în faptul că se polemizează. Vor exista și bancuri și e normal pentru că bancurile au existat din totdeauna și ele tot sunt o formă de a digera o situație în zona mentalului. Vor exista reticențe, vor exista deschideri, poate din anumite zone din care nu ne așteptăm. Oamenii, în general, au capacitatea de a se opune unor lucruri noi și la un moment dat de a le accepta și a spune: dar nu văd nimic rău până la urmă în asta. Eu cred că e firesc.”

Maria Pilchin
Maria Pilchin

Europa Liberă: În cât timp credeți că se va asimila?

Maria Pilchin: „Eu cred că în următorii 30 de ani se va întâmpla pentru că va veni o nouă generație, pentru că fiul meu, de exemplu, nu va avea o reticență față de aceasta, pentru că el a crescut cu doi părinți care, practic, în mod egal noi suntem activi în societate și cărțile sunt prezente în viața lui și eu cred că este și o chestiune de putere și noi femeile, în acest sens, luptăm pentru a merge pas în pas cu bărbații. Mi se pare un lucru firesc, mai ales astăzi, când trăim o paradigmă a descentralizării, a polilor multiple. Dacă noi vorbim la nivel geopolitic la toate nivelele, despre o astfel de lume, de ce în casă, în familie, la întreprindere, într-o instituție să nu existe același model?

Europa Liberă: Dar vreau să nu uitați de a doua întrebare, insist asupra ei, dacă nu cumva feminismul, dacă luăm și acest clasificator ca parte a unei mișcări feministe, deși e simplistă abordarea asta, feminismul nu cumva și dăunează? Nu cumva, repet, săritul peste cal, iată ajunge la Me Too, la niște lucruri care inflamează numai societatea în loc, de fapt, să asimileze în mod firesc.

Maria Pilchin: „Domnule Botnaru, întotdeauna există riscul sau neșansa unor erori, unor greșeli. E firesc, acolo unde este omul, el poate greși, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să se întâmple, pentru că în toate transformările, toate revoluțiile, toate reformele, mereu s-a găsit cineva să zică: „Da, aici au greșit, aici au clacat!” Eu cred că feminismele, că ele sunt mai multe și foarte diferite. Unele feministe spun să scoatem din literatura nașterea. Eu categoric spun că nașterea e în capul mesei, pentru că dacă bărbații își au războiul, noi avem nașterea și maternitatea, dar pentru că eu așa mă identific. Da altcineva spune: „Eu vreau să promovez poziția mea de fiică”, alta de soră, dar alta zice: „Dar eu vreau, în general, să vorbesc despre noi ca specie armonioasă în care eu, ca femeie, mă regăsesc.” Și iată aceste voci multiple ele trebuie să constituie un lucru firesc. De asta vă zic, mi-e frică de ideologie, pentru că la un moment dat va veni o feministă care să-mi spună: „Pilchin, nu scrie despre maternitate!”. Iar eu despre asta vreau să scriu, iar cineva va merge și va spune nu scrie despre lesbianism, să zicem, și aceasta va fi deja acel risc și acele, să zic eu, clacări, derapaje care vor mirosi a ideologie. La moment, ceea ce se întâmplă mi se pare, chiar în spațiul nostru românesc, o chestiune de pionierat. Noi suntem încă la protofeminism, dacă vreți. Americanii de mult au depășit foarte multe lucruri, iar noi abia, abia stingher, vă tragem de mânecă și spunem poate ne observați și pe noi.”

Europa Liberă: Apropo de americani, un consumator de carte, Aurel Cepoi, mi-a băgat așa pe sub ușă o carte, în tinerețe auzisem de ea, William Burrows, cartea care a intrat în proces, a fost interzisă până în Curtea Supremă americană. După aia o curte în state, a reabilitat-o. Autorul a scris cartea într-un delir de narcoman și judecătorii întrebau în timpul procesului de reabilitare a cărți: „Dar ăsta-i antisocial, limbajul, și așa mai departe, dar are valoare socială?” Și, până la urmă, au dat verdictul să fie reabilitată, să fie permisă, căci ea fusese de fapt în Franța și a dat voie societății să aibă acces la un asemenea produs pentru că are utilitate socială, deși acolo e un dezastru din punctul de vedere al celor pudici. În sensul ăsta, americanii au accelerat mult, au apăsat pe accelerator din varii motive și au trecut etapele, au ars etapele foarte rapid și noi uitându-ne la experiențele lor… De asta vă întrebam și pe dumneavoastră, doamna Handrabura, dacă nu cumva zeflemitorii care spun că mai lăsați-ne cu feminismul, și noi fiind mai mult estici decât occidentali, nu cumva e un deserviciu sau îi prematură această mișcare de clasificare?

Loretta Handrabura: „Deloc, absolut deloc, este una necesară care se pliază exact pe ceea ce ne dorim noi, o societate armonioasă în care valoarea fiecăruia este recunoscută. Și ținându-se cont că, pe lângă lucruri comune, noi avem și așteptări specifice ca bărbați și femei, unu. Doi, eu aș fi într-o mică disonanță cu ideea că feminismul și mișcarea feministă, hai să luăm din Republica Moldova sau din spațiul românesc vreau să vă spun, că este o mișcare care pledează pentru parteneriat de gen în viața publică și privată. Nu e vorba de feminismul valului doi, feminismul radical, că sunt voci, Maria, singulare care au anumite idei și se duc pe extreme, asta orice societate și în diferite timpuri putem atesta. Cert e că feminismul ca ideologie este cel mai inofensiv -ism din toate ideologiile. Dacă așa să le luăm la pachet din care au fost?”

Europa Liberă: De fapt, e recuperatoriu, pentru că vă cereți niște drepturi începând de la dreptul de vot despre care am vorbit, după aia salarizarea, pensionarea și recunoașterea muncii casnice sunt niște lucruri absolut firești, nu?

Loretta Handrabura: „Sunt niște drepturi și libertăți pe care le-am obținut foarte greu, au fost niște femei care și-au asumat chiar și cu sacrificiul propriei vieți și n-au fost susținute de marea majoritate a femeilor.”

Europa Liberă: Da, gândul imediat, merge la Clara Zetkin și Roza Luxemburg.

Loretta Handrabura: „Vă rog frumos, nu doar la ea, hai s-o descoperim și pe Kollontai și să-i mulțumim Paulei Erizanu că ne-a pus într-o lumină, alta, cunoșteam niște elemente din biografia ei și alte femei care rămân într-un anonimat, fie că au fost în știință, în fizică, în matematică, dar despre ele s-au cunoscut foarte puțin. Ele nu există în manualele noastre, respectiv eu ca fată pe ce modele mă proiectez, unde îmi văd eu rolul și locul în această viață. Acolo unde prin mesaj, prin text literar, mi se spune că în primul rând să mă îngrijesc de casă, de masă așa după care aș putea să devin, și iarăși mă duce foarte ușor prin ghidare în carieră pe niște profesii care sunt mai potrivite din punct de vedere social, economic pentru o femeie care nu trebuie să uite că misiunea și menirea ei este să reproducă. Dar atenție, noi cred că am făcut dovada și o facem în continuare că pe lângă reproducerea forței de muncă, avem absolut toată capacitatea să producem și cunoaștere.”

Europa Liberă: Aici mi-ați ridicat mingea la plasă trebuie numaidecât să vă întreb, Maria a zis mama, dacă o să învețe copilul să asimileze acest clasificator, lexicul, dar încă ce pârghie, de exemplu, politicienii sau marii intelectuali, personalitățile ca Cimpoi ar fi mai buni promotori, sau și una, și alta?

Loretta Handrabura: „După mine presa deja are un rol foarte bun în acest sens și mă bucur că jurnaliștii și jurnalistele care au avut cu noi întrevederi și s-au pătruns de înțelegerea corectă a acestei probleme, le utilizează foarte firesc, dau semnalul. Cunosc tânăra generație care foarte firesc le utilizează, fără a face bancuri și fără a demonstra că nu cunosc elementar cum formăm de la politolog politologă sau politoloagă și facem bancuri cu -oloage și cu psiholoage de numai putem, dar eu tot aș putea să fiu ironică, sardonică și caustică ca la Teodoreanu. Dar mă abțin, fiindcă trebuie răbdare, argumentare și aicea, Maria, eu sunt mai optimistă, eu cred că în următorii 10 ani, lucrurile se vor așeza foarte firesc în manuale noi deja. Pe moment fac o analiză, o evaluare a manualelor și sub aspectul lingvistic și a altor forme de discriminare și vreau să vă spun că încet-încet accentele se pun tot mai corect. Va rămâne loc de dialog și de argumente, așa încât să nu impunem, sigur, că cel mai bine ar fi să ne convingem ce avem de câștigat, fiindcă noi identitatea de gen, apropo că vorbeam mai devreme, nu o lăsăm acasă. Domnule Botnaru, eu la dumneavoastră în emisiune am venit cu o sumă de identități, chiar dacă în prim-plan este una din ele, dar eu consider că este la fel de firesc că identitatea mea de gen să transpară și prin denumirea funcției poziției pe care o am, așa cum transpare la colegul meu bărbat și el nu vrea să-și spună moașă.”

Europa Liberă: Loretta, dar eu am o reținere atunci când mă gândesc să apreciez parfumul sau nu, să apreciez cerceii, pentru că doamne ferește să nu atentez la...

Loretta Handrabura: „Bine, vedeți că nu exprim aceeași reținere față de fularul dumneavoastră, față de ținuta dumneavoastră? Fiindcă din momentul în care și noi o să transferăm accentele ca și la guvern, și la parlament de pe subiectul discuții pe corp, pe haine, pe miros reacțiile vor fi diferite în cazul unui bărbat și va considera că este un comportament și un limbaj care se acceptă și dacă îl fac eu, credeți-mă că imediat voi fi calificată…”

Maria Pilchin: „O apreciez foarte mult pe Loretta Handrabura în ceea ce face și chiar o susțin, dar eu sunt mai pesimistă. Vă spun de ce? Pentru că avem proprietatea de a uita, avem proprietatea de a ignora. Vorbeați despre Zetkin, Luxemburg, Kollontai, de exemplu, voi nu știți despre Tatiana Mamonova, o feministă sovietică mult mai importantă în discuțiile de azi decât cele pe care le-am pomenit. Noi nu vorbim despre Sofia Nădejde la români. Ceea ce mă lasă să cred că oamenii în mare parte, societatea este foarte comodă, ignorantă. De aceea eu vă dau 30 de ani, să punem pariul, dar ceea ce face Loretta este important, trebuie să o încurajăm, să o susținem și aș vrea ca eu să greșesc.”

Suntem nu doar obiecte, dar și subiecte ale istoriei...

Loretta Handrabura: „Maria, suntem mai multe și mai mult și Mamonova și Nădejde veți vedea în curând recuperăm și această pagină de istorie nu e cadrul emisiunii atât de larg ca să facem referință la toate cele care sunt predecesoarele noastre și grație cărora noi cu tine astăzi, aici, putem comunica împreună cu domnul Botnaru, fără formele acestea de inegalitate care încă mai planează asupra noastră și noi de fiecare dată trebuie să facem dovada că avem și materie cenușie, că suntem nu doar obiecte, dar și subiecte ale istoriei.”

Europa Liberă: Oricum, ne-am întâlnit cu toții în același punct că șansa există, deși eu dau impresia, poate că am avut un discurs mai antagonist. Eu, la fel ca și dumneavoastră, sunt de acord că acest mesaj va fi asimilat. Dacă luăm că e un mesaj, e adevărat, că asta nu-i telefonul mobil care a fost acceptat în 10 ani și femeile de la țară foarte repede s-au obișnuit. Asta nu-i cardul bancar care la un moment dat devine o utilitate, o banalitate pentru că alte posibilități n-o să existe, asta nu-i o mașină etc... Asta e un lucru mai sofisticat, necesită răbdare, timp, din păcate și schimb de generații, astfel încât societatea să devină una modernă și aparținând unui spațiu în dezvoltare, și nu unui spațiu retrograd care ne trage în urmă. Și ca de obicei, dumneavoastră, cei care ne vedeți, ascultați decideți până la urmă.

XS
SM
MD
LG