De fiecare dată cînd o agenție clandestină apare zilnic în topul știrilor internaționale, faptul înseamnă că se petrece ceva bizar, scrie analistul postului nostru de radio, notînd că acesta este cazul cu Serviciul de spionaj militar rus, cunoscut sub abrevierea din trecut, GRU.
Identificarea de către serviciile de informații britanice a două persoane, suspectate de a fi agenți ai GRU bănuiți a fi vinovați de tentativa de asasinare de la Salisbury a fostului spion rus Serghei Skripal și a fiicei sale, a stîrnit o reacție în lanț de revelații. Unul din cei doi a fost identificat drept Anatoli Cepiga, colonelul GRU care ar fi fost, după toate aparențele, implicat și în conflictul din estul Ucrainei și în asasinarea comandantului rebel cecen Abdulvahid Edelgiriev, la Ankara, în 2015.
La 4 octombrie, autoritățile din Olanda au dezvăluit informații despre o operațiune suspectată a GRU-ului menită să extragă ilegal date informatice și să întrerupă activitatea unor organizații internaționale, între care și cea de Prevenire a utilizării armelor chimice (OPWC) și ancheta asupra doborîrii avionului civil malaezian în 2014 deasupra Ucrainei de est.
În cazul din Marea Britanie, piesa martor cea mai emblematică și rizibilă a fost o chitanță de taxi care dovedea că unul din cei doi călătorise la aeroportul din Moscova direct de la sediul GRU. În plus, în ultimele luni, cei doi suspecți au fost semnalați în Norvegia, Estonia, Grecia și Muntenegru.
Situația a fost caracterizată de corespondentul la Moscova al cotidianului britanic „The Guardian” drept „jenantă”, Andrew Roth întrebîndu-se „dacă Serviciul militar rus face în mod intenționat provocări sau dacă, pur și simplu, a deraiat”.
Ca de obicei, la Moscova s-a negat totul, iar o relatare tipică a agenției de știri Vesti punea acuzațiile pe intenția occidentalilor de a furniza un „pretext” pentru impunerea unor noi sancțiuni împotriva Rusiei.
Dar, au fost și observatori care au speculat că GRU este subminat de o altă agenție de securitate, cum ar fi Serviciul de spionaj extern (SVR) sau Serviciul de Securitate rusă (FSB). GRU, argumentează acești comentatori, a beneficiat financiar și în termeni de prestigiu de pe urma convingerii Kremlinului că Rusia este angajată într-o confruntare hibridă cu Occidentul.
Roman Dobrohotov, redactor-șef al publicației ruse „The Insider”, care lucrează în parteneriat cu grupul de anchetă Bellingcat, declara pentru Current Time TV: „Am auzit multe teorii conspirative mergînd pe linia că ar exista o luptă între FSB și GRU, dar faptul este imposibil. Lumea încearcă doar să dea o explicație, considerînd că nu ar fi cu totul absurd. Dar un fapt este cert: nu trebuie să folosești niciodată o conspirație pentru a explica ceva ce poate fi explicat prin incompetență. Și această maximă se aplică Rusiei chiar mai mult decît oricăror altor state.” Dobrohotov dădea ca exemplu gestul unui agent GRU care a trimis bani unui grup de agenți în Serbia, ce urma să execute o acțoine în Muntenegrul învecinat, folosind Western Union și adresa sediului GRU pe dispoziția de plată.
Opinia despre incompetență este împărtășită și de analistul politic Vladimir Frolov, considerat un agent rus, care scria pe site-ul web Republic.ru: „Bineînțeles că nu au fost tentative ale serviciilor speciale ruse de a „submina GRU-ul” în vreun fel, dînd presei informații despre spionii militari. Acesta este [doar] un mit popular.”
Robert Coalson, analistul Europei Libere, consideră că parte a explicațiilor despre „lapsus-urile” GRU ar putea proveni din însăși natura organizației, un serviciu de operațiuni militare de mari dimensiuni, controlat la vîrf de Serghei Șoigu, ministrul apărării, unul din apropiații președintelui Putin, și șeful Marelui Stat Major, Valeri Gherasimov, care a devenit interfața publică a doctrinei Rusiei de „război hibrid”.
În septembrie, un analist rus pe probleme de securitate declara cotidianului The Telegraph că „din cauza faptului că Șoigu este ambițios, el este pe cale de a multiplica operațiunile GRU în străinătate, pentru a face din Ministerul Apărării un jucător mai important în politica externă rusă”.
Ziaristul citat anterior, Roman Dobrohotov, consideră că expansiunea rapidă a agendei GRU ar putea explica parțial erorile stînjenitoare: „Cred că au de a face cu problemele de personal și că nu există fonduri suficiente pentru instruirea oamenilor”. În interviul acordat pentru Current Time TV, administrat de Radio Europa Liberă/Radio Libertatea împreună cu Vocea Americii, Dorbohotov explica: „Nu au resursele necesare. Trimit aceiași agenți, care nu au făcut față, în noi misiuni, pentru a doua oară. Pare să fie pur haos. Întreaga omenire a învățat cuvîntul „Noviciok”. Acum a venit timpul ca străinii să învețe și cuvîntul „bardak” [harababură]. Este cea mai bună descriere a ceea ce se petrece.”
Alți observatori – notează Robert Coalson – nu sînt atît de siguri că teoria incompetenței ar explica situația pe de-antregul. În ultimii ani Kremlinul a excelat în tactici de a arunca pe piață cele mai diverse teorii, istorii și presupuse mărturii, ca o cale de a stîrni confuzie și a distrage atenția. De exemplu, la 1 octombrie, pune în evidență analistul, cotidianul de bulevard Komsomolskaia Pravda”, a publicat un interviu cu un „instructor de universitate” anonim, care l-ar fi cunoscut pe agentul GRU implicat în cazul Skripal, identificat sub numele „Alexandr Petrov”. Petrov ar fi – potrivit acestui martor neidentificat – un om de afaceri conectat cu Kremlinul și care i-ar aproviziona pe funcționarii de rang înalt cu „suplimente alimentare miraculoase” ce nu se găsesc în Rusia.
Într-un asemenea context, scrie analistul postului nostru de radio, Kremlinul ar putea considera expunerea publică a eforturilor sale în străinătate nu ca o slăbiciune, dar ca o mărturie a unei activități cu numeroase tentacule. Altfel spus, doar ca vîrful icebergului. Ideea era expusă de Ellen Barry, corespondenta la Londra a cotidianului New York Times, într-un tweet postat la 5 octombrie: „Multă vorbăraie astăzi despre incompetența GRU-ului, dar este adevărat în aceeași măsură că au executat un număr indefinit de operațiuni similare, pe o perioadă de timp indefinită, ´fără´să-i prindă cineva”.
[Adaptare și traducere: Victor Eskenasy].
