Linkuri accesibilitate

„Mă ajută foarte mult această luptă cu mine însumi în viața de zi cu zi”


Igor Mișin

Jurnal săptămânal cu Igor Mișin.

Născut la 31 octombrie 1989 în orașul Bălți. A făcut studii la Universitatea Tehnică, specialitatea Ingineria și protecția apelor, și masterat în Managementul instalațiilor sanitare și protecția mediului. A activat la Romstal, iar în prezent este administrator al Prim Termi Fit SRL. Este jucător al lotului național al Republicii Moldova la rugby.

Luni

Sună alarma, 06:00 dimineața. Încet, prin întuneric, încerc să ma strecor la bucătărie pentru a-mi servi cafeaua. Pe parcursul zilei poate voi mai lua una-două, dar cea de dimineață e ritualul fără de care nu poate începe ziua. Am îmbrăcat un maiou, o pereche de șorți, ghetele preferate și îndată ce ies pe portiță încep sa alerg. Alerg la timp, spre Valea Morilor, înconjor lacul de câteva ori și revin acasă. Timpul și distanța le cronometrez pentru mine, pentru a-mi depăși propriile ambiții. Mă ajută foarte mult această luptă cu mine însumi în viața de zi cu zi. Mă ajută în lucru, în zilele nu cele mai reușite pe plan profesional, cînd îmi pare că timpul merge împotriva mea, iar telefonul sună nu doar pe ambele linii, dar și în sms-uri și mesaje pe Viber. De parcă toți au nevoie de ajutor în același moment, și e abia dimineața, și e abia luni.

Cînd mă întorc, la ușă deja mă așteaptă suflețelele mele, gemănuțele de 3 ani Sofia și Alisa. Sunt gata de grădiniță. De două luni o frecventează, dar încă mai apar momente când nu vor, nu le place, vor acasă, și anume luni, după două zile de odihnă.

Azi începem un proiect nou - o cazangerie sofisticată. În timp ce iau micul dejun răspund la mai multe apeluri. Un angajat mă anunță că la șantierul pornit săptămîna trecută - apeduct exterior - au găsit mai multe rețele care nu se regăseau în proiect. Lucrările se stopează. Pentru că nu mai merge după planul inițial, merg la Apă-Canal pentru a coordona un nou proiect de execuție, lucru ce mi-a luat jumătate de zi. Mă îndrept în grabă spre obiectul nou, o cazangerie de ultimă generație cu automatizări complicate. O nouă încercare pentru mine. Deja e seara, la 19:00 începe antrenamentul de rugby cu studenții de la UTM. 10 ani în urmă eram și eu ca ei, acum sunt pe post de antrenor. Ajung târziu acasă, fetițele deja dorm, dar nu rezist să nu le mai sărut odată. Îmi ia maxim un minut să adorm și eu...

Marți

Sună alarma, 06:00 dimineața. Azi merg la sala de sport. Aici nu doar îmi mențin corpul într-o stare sănatoasă, dar și spiritul. Mă descarc de griji, probleme și gânduri. Un efort în plus pentru mine este încă un minut de odihnă.

De dimineață m-au sunat angajații anunțând că s-au defectat câteva instrumente. Simt că se strică și răbdarea mea. Instrumentele le duc la meșter, însă necesită cîteva zile pentru a putea fi reparate. Oricât de tare aș vrea și oricât de mult m-aș strădui, lucrările nu vor mai fi executate la timp. Sunt clienți care nu înțeleg aceste detalii, cer respectarea termenului și eu încep să mă desfac în șapte. La propriu. Bine că sunt și așa servicii - iau instrumentele necesare în arendă. Un ban în minus din bugetul meu, un client mulțumit. Țin foarte mult la imaginea mea de antreprenor pentru că un client mulțumit face 5 potențiali clienți. Pe parcursul zilei mai trec și pe la celelalte obiecte, semnez facturi, până seara, în oficiu, mai calculez câteva oferte pentru săptămâna viitoare.

E 18:00. Azi merg acasă mai devreme. Le-am promis prințeselor mele că seara ieșim la plimbare în parc. Măcar pe o oră. Am alergat dintr-o parte în alta - cine ajunge mai repede la linia de sosire. Și cum se face că ele mereu ajung primele?! M-am întins pe pat, îmi ia maxim un minut să adorm.

Miercuri

Sună alarma, 06:00 dimineața. Azi îmi dau seama că e toamnă. Afară e întuneric, o ceață deasă și picură ceva din cer. Îmi programez ceasul și încep să alerg spre lac. Mulți aleargă așa, de dimineață, de multe ori întâlnesc aceleași persoane și uneori parcă le-aș saluta, de parcă întâlnesc un vechi prieten.

Azi încep un proiect nou în care totul trebuie executat cu strictețe conform proiectărilor designerului: unde să fie radiatorul, pentru că lângă el va fi un dulap nu știu de care și care nu se poate de mutat nici cu un centimetru; unde sa iasă niște țevi de canalizare, că anume acolo vrea proprietara să fie mașina de spălat. Eu, în calitate de instalator, inginer cu masterat, mă conduc după anumite norme la montarea și executarea obiectelor, dar intru și în voia designerilor atât cât e posibil. Până la urmă, cînd întră oaspeții într-o casă nouă, tot la acel dulap se vor uita, dar nu la radiatorul instalat de mine. Un client mulțumit - plus 5 la lista mea. Chiar azi am fost contactat de un nou client, prin recomandare.

Jumătate de zi am fost ocupat cu măsurări la noile locații pentru a putea să întocmesc ofertele mai târziu. Închid calculatorul și, de la oficiu, plec la antrenament cu studenții. Încerc să le transmit nu doar regulile unui meci de rugby, dar și ce înseamnă să lucrezi în echipă, să depui tot efortul, chiar dacă altul marcheaza eseul decisiv și să ne bucurăm de reușite împreună. Le va prinde bine în viață, chiar dacă nu vor continua sportul. Pentru mine acest principiu lucrează și până acum. Fetițele dorm deja. Iar încerc să le mai fur câte un sărut. M-am întins pe pat și nici nu țin minte cît mi-a luat azi ca să adorm.

Joi

Sună alarma, 06:00 dimineața. Astăzi este o zi specială, este ziua de naștere a tatălui meu, Gheorghe. La mulți ani! Aș fi vrut să fiu lângă el cînd i-o spun, dar e joi și drumul până la Bălți mi-ar lua 4 ore de lucru. Sâmbătă neapărat mergem la el, dar până atunci - încă o zi din săptămână.

Ambuteiaje, șoferi enervați, oameni grăbiți și neatenți, drumurile par tot mai stricate, gropile se înmulțesc. Sau eu sunt obosit...


Din nou la sala de forță, din nou prințesele la grădiniță, din nou se desface telefonul de sunete. Încer să mă desfac și eu, să ajung la toate obiectele, la toți clienții, dar parcă se întâmplă ceva în Chișinău. Spre sfârșit de săptămână toți parcă se grăbesc să facă ce nu au reușit în trei zile. Ambuteiaje, șoferi enervați, oameni grăbiți și neatenți, drumurile par tot mai stricate, gropile se înmulțesc. Sau eu sunt obosit. Azi am finisat un obiect. O adevărată plăcere când dai de capăt, când vezi că propria muncă dă roade. Am hotărât să închei ziua de lucru pe o notă reușită. Este abia 17:00 și mă duc la grădiniță după fetițele mele. Câtă fericire văd în ochii lor plini de recunoștință că am venit după ele. Mi se umple sufletul de bucurie. Toate problemele zilei de azi se șterg ca prin magie. Ele mai cred în magie. Am fost anunțat că am fost convocat la meciul de la Națională din 16 noiembrie. Știu că voi depune tot efortul pentru a apăra cinstea țării și a echipei de rugby.

Seara o petrecem în familie și încerc să memorez fiecare șotie a lor, îmbrățișările lor calde. Mâine e o nouă zi cu noi încercări. Una mă bucură - e sfârșit de săptămână. Ne culcăm cu toții la aceeași oră, azi am reușit să mai citesc ceva din știri până să adorm.

Vineri

Sună alarma, 06:00 dimineața. Aceeași cafea savurată în câteva minute, conform ritualului de dimineață. Azi nu am reușit să alerg. Am mai întocmit cîteva oferte, am mai pus la punct câteva întrebări până să duc fetele la grădiniță. Acasă nu m-am mai întors - direct la lucrări. Nu este nici ora nouă că aflu că un furnizor întârzie cu livrarea de utilaje. Toată ziua peste cap. În cele cîteva ore rămase până la plecarea spre Suceava încerc să aduc în ordine mai multe lucruri, măcar pe telefon, dar să reușesc. Am stat în birou așteptând să meargă o tranzacție. Am mai servit o cafea. Telefonul sună, sună și iar sună. Oare doar la mine sună toți odată?!

La 12:00 merg în grabă acasă, pregătesc bagajul pentru plecare. Joc rugby pentru echipa din Galați deja mai bine de 3 ani. Mâine avem un meci important cu Suceava așa că sper să câștigăm. Acum, pe drum spre vamă, închei ultimele rânduri. Atât pentru ziua de azi. La noapte neapărat îmi sărut fetițele și soția, măcar și pe Viber. Așa mă simt mai aproape de ele. Le iubesc.

XS
SM
MD
LG