Linkuri accesibilitate

„Mă simt bine aici și mai bine când văd fericiți buneii jucându-se cu nepoțica, și asta da, asta e fericire curată!”


Valentina Șelaru

Valentina Șelaru s-a născut la 5 mai 1990 în Cărpineni,Hîncești.În anul 2013 am absolvit Universitatea Tehnică din Republica Moldova,specialitatea Ingineria produselor textile și din piele. Din 2014 a cutreierat câteva țări:Italia,Portugalia după care a revenit acasă, a activat într-o companie internațională în Chișinău până în 2017, iar din toamna aceluiași an m-am stabilit în Franța pentru 2 ani. Căsătorită, are o fetița de un an și o lună, Mia.

Luni

E luni...încântată să scriu iar un jurnal, când eram mică am avut cele mai deosebite jurnale din școală,mămica era bibliotecară, păcat să nu fi avut un jurnal la vârsta adolescenței,și încă ce jurnal?! cu cheiță,să nu citească nimeni secretele unei adolescente, acum scriu într-un jurnal adevărat, pentru maturi și un jurnal liber. Pentru această posibilitate mulțumesc inițiatorilor! Revenim la ziua mea de luni, o dimineață de luni în concediul de maternitate, având cea mai frumoasă, dar și cea mai grea meserie din lume, de a fi MAMĂ, poate fi imprevizibilă, fără un program anume,fără alarma ceasului, (o am pe a mea vie,MIA), dar cu multe întâmplări.

Azi am fost matinali: avem șefa care are grijă să ne trezească când are ea chef, despre ea e toată ziua mea. Micul dejun al unei mame începe cu o cană de ceai ce poate fi luată abia la cină, în cazul dacă am noroc,dacă nu,când toți deja dorm...astăzi l-am avut repejor dar sunt mulțumită. După mic dejun a urmat o băiță caldă pentru mica prințesă ,trebuie să mergem azi la controlul de rutină de după un an, repejor băița, uscarea părului cu feonul, că doar e domnișoară, și fuga ca nu cumva să întârziem să așteptăm, în drum spre centrul de sănătate din Cărpineni am fugit până la bancă să fac o tranzacție rapidă dacă am noroc, noroc nu am avut de dimineață că era coadă lungă nu puteam să aștept, Mia se grăbește. Ajunși la centrul de sănătate înțeleg că avem de așteptat și am decis să revenim mâine cu actele necesare, durează ca să o înscriu pe Mia la centrul de sănătate pentru monitorizarea ei. Am ajuns acasă între prânz și gustare, ne-am așezat la masă împreună cu părinții și am savurat din peștele pregătit cu grijă de cea mai iscusită și irepetabilă gospodina din lume, Mama, și cea mai grijulie bunicuță.

Până seară timpul meu liber, de joacă cu prietena mea mică s-a transformat în orele mele de lucru, deși suntem la sfârșit de iarnă, a început febra mărțișoarelor, comenzile nu au întârziat să apară și eu profit să le confecționez cât am cei mai de încredere babysiteri, bunelul și bunica fiicei mele.

Astăzi am avut o zi productivă, între timp am încercat o rețetă nouă de cheesecake, după o mică pauză de ceai am continuat cu comenzile, 2 pachete deja sunt gata de plecare spre destinatari. Ziua e lungă acasă cu copil, plină de activități, și da, timpul acasă cu cei dragi se scurge altfel, de calitate. Făcând o comparație cu viața de acasă din Moldova și cu cea de peste hotarele ei, aici parcă totul decurge la voie, fără grabă, stres și goana după (nu știu ce?) de fapt. Mă simt bine aici și mai bine când văd fericiți buneii jucându-se cu nepoțica, și asta da, asta e fericire curată! Cu pixul în mână, cu casa adormită, eu scriu în liniște cele mai profunde gânduri pentru a le împărtăși, și mă bucur recitind evenimentele unei ultime zi de luni de februarie.

Marți

Dimineața a început devreme, am făcut soțului o cafeluță dulce – amăruie și o felie de chessecake-ul rămas de aseară,de fapt l-am rezervat, nu a rămas. El plecând cu treburi, eu am mai profitat de puțin somn alături de mica mea somnoroasă și nu a durat prea mult, o oră, apoi iarăși micul dejun deja pentru noi două. Până la prânz m croșetat printre puținele minute libere în care se juca Mia. Pe la 13 am mers iar la centrul de sănătate pentru înscrierea la medicul de familie a fetiței. Cozile sunt mereu interminabile,mirată de prezența atâtor oameni la Cărpineni, toți cu necesități, avem totuși medici competenți, am amânat iar întâlnirea cu medicul pentru 2 ore și la orele 15 am revenit, între timp am luat prânzul acasă,locuim la 5 minute de centru.Nici azi nu am reușit să termin totul, trebuie să scriu o cerere și să o duc personal la Hâncești, am treabă mâine, aștept cu nerăbdare.

Între timp am cinat și ne-am jucat cu bunicii, cu jucăriile preferate, am cântat și am dansat pe Oac oac diri diri dam. Pe la 21 a venit soțul din oraș ca să ne poată însoți mâine la centrul raional. Așa că seara s-a prelungit cu plecarea la ceilalți bunici ai Miei, tot din Cărpineni, familia Colța, oameni gospodari. Au dansat și au cântat, ca de obicei, cu nepoțica, mare veselie în casa celor care au nepoți, mai ales că e prima lor nepoțică.

Am adormit târziu, pe la 23 se aranjau toți frumos sub plapume și eu am adormit buștean în final. Cu cu....la orele 5 dimineața m-a trezit ceasul meu biologic, mi-a dat de știre să mă hidratez, aveam o sete de parcă nici nu luasem ceaiul pe la 22 cu mama soacră, ritualul nostru preferat. Și aici am adormit până mâine...

Miercuri


Deșteptarea de la ora 8:00 nu a fost evitată de alarma telefonului,așa că repejor am luat micul dejun și în 45 de minute eram la Hâncești, în 5 minute cererea a fost transmisă, misiunea îndeplinită, până la 11 eram deja în Cărpineni, la medicul de familie raportând misiunea. Am verificat vaccinurile fetiței, deși s-a născut în altă țară aici puțin diferă, le-am analizat și ne-am programat pentru următorul vaccin pe mâine. Am ajuns acasă exact la prânz,pilaful meu preferat mă aștepta frumos aranjat în farfurie, după masă Mia a adormit, deci până la 16 eu am croșetat liniștită comenzile de mărțișoare. S-a trezit șefa și am fost prezente la medic să clarificăm o programare pentru mâine. Iar avem mâine program. În drum spre casă nu putem ocoli magazinul vis-a-vis de spital a prietenilor de familie, familia Marandiuc, acolo bem cafea la gustarea de după prânz, dar ce gustoasă și ce plăcere! Am stat o oră, o oră de relaxare a mamelor, și chiar e interesant ritualul!

Iată cina a venit și nu o ratăm, alintăm papilele gustative cu bunătățile mamei, deci avem plăcințele cu dovleac, dulciiii!

Am avut o seară productivă, cu încă un pachet gata de plecare și asta datorită buneilor, le mulțumesc! E ora 22 ,mica buburuză a adormit greu din cauza caninilor,perioadă grea pentru copilași și pentru părinți când le ies dinții,dar va trece, sunt optimistă.

Eu scriu aceste rânduri și mă gândesc că mai am să completez câteva cărți poștale de 1 martie pentru a fi trimise celor dragi care sunt plecați. Pe mâine drag jurnal, eu fug la scris și mă așteaptă somnul, ziua de joi va fi full.

Joi

E ora 8, Mia doarme, eu trebuia să merg la poștă să transmit scrisorile cu cărți poștale, dar nu pot să trezesc îngerașul. Așa că se oferă draga mea mămică și le duce ea,minus o acțiune din programul meu de azi. Aștept să se trezească pacienta să mergem la vaccin, e ora 9, o trezesc, merge cu mine la duș, mă așteaptă, în grabă mă îmbrac și gust din ceai, între timp vin părinții de la piață, joi e zi de piață la Cărpineni, am norocul să mănânc ceva cât se joacă Mia cu bunelul Valentin al ei drag. Mergem în sfârșit la medic, așteptăm cuminți vaccinul, după controlul de rutină, a mai crescut fetița mea,78 cm?parcă acum avea 50,05 cm la naștere, mda... trece timpul. Uh... vin emoțiile, vin stările pe care cred că nu ar vrea să le simtă nici o mamă, dar, da! e dureros să vezi vaccinul prin ochii copilului tău, mă doare dublu, înmiit de tare, dar astea sunt regulile vieții, nu le putem exclude, a trecut cu bine, dar nu am putut evita plânsul, ufff, 2 ore fără sân, testăm răbdarea, durerea, puterea, dar facem față suntem femei, trebuie să fim curajoase. Au trecut cele 2 ore în care nu avea voie să mănânce, greu, dar au trecut, după, a adormit în 5 minute mâncând, ce înseamnă laptele matern, are o formulă minune, și mă bucur să i-l pot oferi!

Astăzi gătesc eu, mă mai relaxez după ziua încărcată emoțional, pregătesc toate ingredientele pentru Kebab, mâncare turcească făcută acasă, o gustoșenie, preferata părinților. După două ore de bucătărit, în 15 minute mâncăm, să se răcească după ce a stat la rolă. Am mâncat liniștită cât Mia a dormit, după vaccin azi a dormit 3 ore, eu am profitat !

Până seara am stat doar cu ea în brațe, din cauza durerii mușchiului de la picior, ceva normal, o durere ușoară, dar simțitoare. A adormit la 21, eu scriu jurnalul calm și analizez ziua de azi, multe și de toate poate duce un om în spate, mai ales dacă omul e femeie. Acuș e 00:00 dar eu parcă aș mai lucra ceva, poate o rochiță-mărțișor?! nu, cedez, mai las pe mâine și aici închei un ultim joi de februarie.

Vineri

Dimineața a venit azi mai târziu, după o noapte de nesomn, cu treziri nenumărate din cauza febrei a micuței mele, dar a trecut totul cu bine, mă bucur că e soare afară și Mia se simte mai bine! Nimic mai prețios nu-și poate dori o mamă, decât ca copilul ei să se simtă bine. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru sănătatea celor dragi!

Până ne-am trezit, am făcut ordine, am mai pus toate la loc, în casă și în gânduri mă apuc să continui lista mea de comenzi, mai am câteva și începem ceva nou. Deci, am croșetat puțin și azi, până la prânz, cât Mia a stat cuminte să privească cântecelul ei preferat cu Cici! Apoi,urmează să luăm prânzul mult așteptat, după care o luăm de la capăt! Între timp a sosit poșta, mămică bucuroasă îmi aduce ziarul săptămânii,Curierul de Hâncești,unde a apărut deja interviul meu oferit cu mare drag despre arta de a croșeta! Citesc articolul și zic îmi place cum am scris, sper să motivez pe cineva să se apuce de croșetat,e și asta o artă! Pentru mine croșetatul e mai mult decât o pasiune, e o metodă de relaxare, terapie pentru gânduri, nemaivorbind de faptul că, atunci când croșetez o lucrare, în ea depun mult suflet, dăruire și grijă. Ar fi prea ușor să las croșeta deoparte, mai ales că am acum un model care îmi stă la dispoziție să-i creez minunății!

Dacă ziua ar avea 36 de ore aș reuși tot ce am planificat și să mai am 2 mâini, câte aș face, eheehee! Dar la moment profit de rolul de mămică tânără,cu noi provocări și surprize. Închei săptămâna pe o notă caldă,cu soare afară,în casă și în suflet, acuși vine soțul acasă să ne jucam toți trei,tare frumos e vinerea seară,când venim la părinți și Mia se joaca cu buneii fericită,și ea și ei,și noi!

Recitesc agenda săptămânii trecute și realizez că pleacă iarna,anul acesta e an bisect,mâine e 29 februarie, și eu o să rețin că în acest an am scris un jurnal al săptămânii. Ce idee minunată, frumoasă intenție celui ce a creat acest jurnal.

Să aveți un sfârșit de iarnă liniștit și o primăvară frumoasă, e weekendul iernii și al primăverii.

PS: Și nu uitați să dăruiți un mărțișor cuiva drag, simbolul primăverii!

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG