Văzând că numărul morţilor şi al persoanelor infectate creşte vertiginos, autorităţile moldovene au instituit noi măsuri antiepidemice pentru perioada 1-15 martie. Cele mai mari nemulţumiri au fost generate de trecerea şcolilor la învăţământul online. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nemulţumirile acestea nu sunt lipsite de temei.
În primul rând, părinţii consideră pe bună dreptate că îndepărtarea frecventă de profesor e în detrimentul calităţii învăţământului. În al doilea rând, în şcoli normele sanitare sunt respectate în linii mari. Şi în al treilea rând, există locuri în care virusul ar putea să fie mult mai prezent, dar care nu au fost închise. De pildă, bisericile în care nu toţi enoriaşii poartă măşti. Sau transportul în comun arhiplin. Sau piaţa agricolă prin care se plimbă tot soiul de cumpărători cu măştile sub bărbie. Aceste sunt mai puţin periculoase decât şcolile? Să fim serioşi!
Da, înţeleg că nu putem trăi fără transport în comun în oraş. Dar haideţi atunci să trimitem mai multe troleibuze şi autobuze pe rute şi să nu mai avem vehicole bucşite cu oameni. Iar în pieţe ne-ar trebui nişte responsabili care să facă ordine, să le mai tragă oamenilor măştile peste nasuri sau chiar să le dea nişte măşti.
Mi se pare că multe din aceste măsuri antiepidemice sunt un soi de formalitate, un soi de salvare a aparenţelor. Cel mai bun lucru pe care pot să-l facă acum autorităţile e să înceapă urgent vaccinarea. Numai că şi aceasta e mână-n mână cu lentoarea. Ala Tocarciuc, expertă în domeniul medical, ne spune într-un interviu că sâmbătă, când a sosit primul lot de vaccinuri, şefii din medicină voiau să discute luni, apoi duminică a venit mesajul că vaccinarea va începe în cursul săptămânii, adică nu neapărat luni sau marţi. Ce să comentezi aici? Avem timp berechet, nu-i aşa?
