Lupta pentru succesiunea lui «BoJo» (Boris Johnson) în fruntea partidului conservator (Tory) și, implicit, a guvernului, este deschisă, cu nu mai puțin de zece candidați înscriși deja (iar alții se anunță), printre care foștii miniștri ai sănătății Sajid Javid și Jeremy Hunt, dar și șefa diplomației britanice Liz Truss.
Casting complicat… Dincolo de intrigile de culise și pumnalele scoase din teacă, The Observer estimează că lupta pentru succesiune va expune liniile de fractură din partid. Deja Johnson e acuzat intern că încearcă să blocheze șansele fostului ministru de finanțe Rishi Sunak.
Dar scandalurile prin care trece Johnson sunt departe de a se fi încheiat. Ultimul este legat de prietenul său din KGB, proprietar de hoteluri în Crimeea și de ziare la Londra, Alexander Lebedev.
The Guardian revelase încă din 2019 că imediat după victoria sa în alegeri Boris Johnson a mers la o petrecere cu caviar a acestui fost agent KGB, Alexander Lebedev, care nu e altul decât patronul fostul cotidian britanic, devenit site rusesc, The Independent.
The Guardian a scris atunci că asta punea serios sub semnul întrebării independența lui Boris Johnson față de Rusia. Tot The Guardian revelase, prin intermediul săptămânalului său The Observer, că în aprilie 2018, pe când era ministru de externe, Boris Johnson a zburat de la Bruxelles la o petrecere în Italia pentru a se întâlni cu fostul agent KGB, Alexander Lebedev, imediat după reuniunea miniștrilor de externe din NATO unde se discutase încercarea de asasinare în Anglia a unui alt fost agent KGB, Serghei Skripal.
Or, cum am spus, Alexander Lebedev nu este altul decât patronul site-ului britanic de informații The Independent, odinioară un ziar, dar acum un site cu pretenții de informații... independente. The Guardian a mai scris că acest Lebedev este în relații foarte bune cu Putin și că el este, de altfel, proprietarul unui complex hotelier în Crimeea ocupată, în stațiunea Alușta.
Johnson a recunoscut că s-a întâlnit cu fostul agent KGB imediat după reuniunea NATO dedicată relațiilor cu Rusia. Opoziția Labour cere acum o anchetă completă.
… dar BoJo va câștiga milioane
The Daily Telegraph, ziarul în care Johnson însuși a scris până să devină premier, arată însă mai multă înțelegere pentru acesta și scrie că lipsa de seriozitate a lui Johnson ar fi trebuit să fie vizibilă pentru oricine de la început, așa cum era vizibilă și singurătatea lui.
La fel, foarte conservatorul The Times estimează că Johnson e o celebritate și un artist… și o să câștige milioane, indiferent de dizgrația actuală în care a căzut… sau poate tocmai de aceea.
Este și opinia împărtășită peste ocean de Washington Times: «Ce urmează pentru Boris Johnson? Cărți, articole, discursuri plătite».
Macron Uber alles
Oarecari neplăceri legate de imagine pare însă să aibă deodată și Emmanuel Macron, în Franța, după ancheta publicată în această dimineață de către Le Monde și de Libération, care arată că între 2014-2016, Macron, pe atunci ministru al economiei, a lucrat în favoarea firmei americane Uber, făcând totul pentru ca legislația franceză să evolueze in beneficiul acesteia.
Ancheta a fost realizată de Consorțiul Internațional al Jurnaliştilor de Investigație (ICIJ), din care face parte și Le Monde și ilustrează numeroasele schimburi de mesaje și proximitatea activă dintre liderii societății americane și Emmanuel Macron, noul ministru francez al economiei de atunci, care adoptase o linie foarte diferită de cea a colegilor săi față de Uber. Când alți membri ai guvernului nu ezită să-și arate neîncrederea față de Uber, viitorul președinte al Franței și panegirist al „națiunii start-up” se dovedește atunci un interlocutor privilegiat al companiei. Ba chiar și un partener. Potrivit consorțiului, care se bazează pe 124.000 de documente, datate din 2013 până în 2017, Emmanuel Macron a ajuns până acolo încât să încheie o „înțelegere” secretă cu Uber pentru a „face Franța să trudească pentru Uber, astfel încât Uber să poată lucra în și pentru Franța”, cum o scrie unul dintre reprezentanții companiei.
Nu doar în Franța, însă, ci într-o bună parte a continentului european, cum o analizează și în Spania El Pais, care pornește de la aceleași revelații ce privesc felul în care s-a ajuns la un asemenea model comercial imposibil, cu “salarii coborâte, zile-maraton și agresiuni permanente”. «Am ajuns sclavii modelului Uber», titrează cotidianul spaniol.
Iarna vrajbei noastre… fără gaz
Înapoi la Paris, tot Le Monde scrie că deși pare încă devreme, Europa se pregătește de o iarnă fără gaz rusesc, cotidianul francez oferindu-ne în același timp un impresionant reportaj în Belgorod, oraș rusesc sub focul artileriei ucrainene, ceea ce permite cititorului să abordeze situația de pe front sub un cu totul alt unghi decât cele obișnuite.
Dar și în Germania, la München, Süddeutsche Zeitung calculează că energia va fi din ce în ce mai scumpă și că, după ce vor plăti gazul și electricitatea, germanii vor descoperi că au din ce în ce mai puțini bani în “purceluș”.
La fel scrie și la Roma La Repubblica: «Europenii se pregătesc pentru ce e mai rău».
Cultura rusă cenzurată
Și, în sfârșit, același Le Monde analizează astăzi ce a mai rămas din cultura rusă astăzi, în urma atâtor ani de represiune ideologică din partea puterii. Plecări în exil, arestări, spectacole anulate, teatre închise, exaltare patriotică, rezistență subterană... În timp ce Occidentul se tot întreabă dacă să boicoteze artiștii ruși, sau să-i „anuleze”, cum îi place lui Putin să zică, în Rusia lumea culturii este ținta unei ajustări brutale, care nu cruță niciun sector.
Situația teatrului e cu siguranță cea mai spectaculoasă, cu anunțuri zilnice de concedieri și un vocabular, printre observatori, care evocă mai ușor apocalipsa decât creația: aici vorbim de „moartea” unei trupe, dincolo de „asasinarea” unui teatru...
Deodată una după alta, la sfârșitul lunii iunie, trei instituții moscovite, printre cele mai cunoscute și mai apreciate de public, și-au văzut conducerea schimbată, odată cu înlăturarea fondatorilor sau a directorilor artistici emblematici. Este cazul Teatrului Sovremennik, al Școlii de Dramaturgie Contemporană și al Centrului Gogol, transformate de regizorul Kirill Serebrennikov într-un stâlp al creației ruse și un succes popular.
Și în muzică, plecările în străinătate sunt masive. La ambele capete ale spectrului găsim bătrâna icoană sovietică și rusă Alla Pugaciova și idolul rap al tinerilor Morgenștern. Acesta din urmă s-a trezit cu urmărire penală și atribuirea etichetei de „agent străin”. Rockerul Iuri Șevciuk, cântărețul legendarului grup DDT, a rămas în Rusia, dar acum are și el un dosar penal deschis împotriva lui. Pe scena din Ufa, el a deplâns moartea civililor ucraineni și a proclamat: „Patriotismul nu înseamnă fundul președintelui, pe care trebuie să-l săruți tot timpul.” Concertele lui au fost anulate.
Pe partea literară, scriitorul Dmitri Gluhovski, autorul bestsellerului Metro 2033, a devenit ținta unui mandat internațional de arestare încă de la plecarea sa din Rusia, din cauza pozițiilor sale față de război. Cărțile lui au dispărut de pe rafturile multor librării.
Le Monde recenzează cum din 24 februarie încoace, mai multe premiere și lansări au fost anulate, inclusiv adaptarea romanului Empire V, de Viktor Pelevin, care descrie o lume în mâinile vampirilor ce se hrănesc cu emoțiile simplilor muritori. În același timp, o serie de filme americane au fost deprogramate după retragerea de pe piața rusă a firmelor producătoare. Acolo, preocuparea este în primul rând comercială, declanșată de moartea anunțată a majorității cinematografelor. Piratarea filmelor e evocată din ce în ce mai deschis, inclusiv la vârful statului.
În concluzie, cum ar putea arăta viitorul culturii ruse pe timp de „Operațiune specială” și după aceea? Ei bine, când vine vorba de teatru, premiera spectacolului Planul Dulles la Nijni Novgorod la începutul lunii iulie ne permite să ne facem o idee. Piesa se bazează pe o veche teorie a conspirației sovietice: un presupus plan secret al CIA de a distruge Rusia. Între cântece patriotice și critici la adresa Occidentului, vedem ițindu-se deodată figura eternului cineast oficial Nikita Mihalkov, artizanul aducerii cinematografiei sub conducerea totală a regimului lui Putin și promotor inepuizabil al teoriilor conspirației.
