Data de 9 mai este cea de-a 129-a zi a calendarului gregorian. Este sărbătorit sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pe teatrul european de război (în Asia războiul mai continua). Unii (Uniunea Europeană) sărbătoresc Ziua Europei, zi a păcii și unității în Europa, iar alții (CSI) sărbătoresc Ziua Victoriei armatei roșii și a poporului sovietic asupra Germaniei naziste în Marele Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945). Republica Moldova este, de altfel, scindată de cele două sărbători care poartă amprenta geografiei și e o situație simptomatică care spune multe despre noi.
Din Wikipedia putem afla și o altă informație despre această dată. Pe 9 mai, 1502, Cristofor Columb pleacă în ultima sa călătorie spre „Lumea Nouă”. În 1877, aceeași zi, scriitorul Mihail Kogălniceanu proclamă independența României în fața Adunării Deputaților. În 1883, 9 mai, se naște filosoful José Ortega y Gasset. Doi ani mai târziu, în 1885, se naște scriitorul Lucian Blaga. În 1960, 9 mai, SUA e prima țară care legalizează pilula contraceptivă. La Campionatul European de gimnastică de la Copenhaga, Nadia Comaneci a câștigat pe 9 mai 1979 pentru a treia oară consecutiv titlul european absolut. Nelson Mandela a fost ales primul președinte de culoare al Africii de Sud pe 9 mai 1994.
1. Ce înseamnă însă pentru Dvs. această zi?
2. Ce asociații vă provoacă ziua de 9 mai?
3. Cum se raportează scriitorii la astfel de date?
„1. E sărbătoarea unei false victorii. Sunt oare învingători acei care au ucis sau cei care au fost uciși și e posibil oare de tratat traumele războiului cu o placardă pe care stă scris „VICTORIE”. E o sărbătoare sovietică care a transformat o pagină tragică a istoriei într-o mascaradă.
Ironic cumva este faptul că pe 9 mai 1920 la Kiev a avut loc o paradă ucraineano-poloneză dedicată eliberării de sub ocupația bolșevică.
2. Pentru mine mereu a fost o sărbătoare străină care mă speria. Celebrarea acestei zile pentru mulți semeni de-ai mei este o experiență traumatizantă. Memoria reține această dată ca pe o scamatorie care produce mult zgomot și de la care nu știi la ce să te aștepți. Pe timp de pace, oameni îmbrăcați în haine militare, cântece despre război, așa încât ai impresia că războiul poate să înceapă din nou la această festivitate.
3. În Ucraina la moment, pe 8 și 9 mai sunt celebrate Ziua Memoriei și Ziua Victoriei asupra nazismului. Cred că pentru tinerii scriitorii ucraineni 8 mai este mai apropiat acum. Căci despre care victorie putem vorbi în situația în care o parte din țara ta este ocupată, iar alta e în război, unul care a durut mai mult decât cel de-al Doilea Război Mondial” – Lesyk Panasiuk, Ucraina.
„Fiecare zi de 9 mai răsună în mine din copilărie, doar că sunt cuvinte diferite. La început erau formule învățate din manuale și de pe placarde, iar apoi sunetele s-au întrupat. Au corp și sânge. Căpătă chip. În mine răsună vocile veteranilor pe care am reușit să le înregistrez și să le păstrez (ei nu mai sunt pe lumea asta). – Știți ce înseamnă dispărut fără urmă? – zice Boris Zorin, care a supraviețuit prizonieratului german. – Mergi pe drum și vezi: e un cadavru, au trecut peste el mașinile, l-au zdrobit. Îi calci picioarele, se ridică umerii, îl calci pe cap, se ridică picioarele. – Patru toamne la rând preparam turbă pentru încălzirea școlii, iar iarna curățam cu învățătorii de zăpadă pista de decolare, își amintește Tamara Ivanovna, pe atunci elevă în clasa a șasea, ale cărei mâini o dor în fiecare iarnă de la primele până la utimele înghețuri. De fiecare dată când e 9 mai (dar și de alte sărbători) în capul meu răsar texte din cărți, destine umane (reînvie destine, nu oameni, de ce atunci doare atât de mult?) și eu vreau să stau alături de băiatul dus în lagărul de concentrare și să îi spun și eu o poveste. Și să îi iau măcar o haină a fricii, să o port eu. Vreau să îmbrățișez pe fetița ai cărei ochi adânci ca două lacuri mă privesc din ruinele unei case. Vreau să opresc albina care roiește deasupra florii de condurul-doamnei (intenționat nu am pronunțat „zumzăie”). Roiește, roiește cât mai mult! De n-ar începe războiul! Orice dată care celebrează sfârșitul oricărui război pentru mine este sacră. Orice dată care permite păstrarea unor vieți. Chiar și a unei vieți” – Vladimir Korkunov, Federația Rusă.
„9 mai îmi amintește cât de schizofrenici suntem.
Când eram mic, se făcea o paradă în Antonești de 9 mai – ziua victoriei se numea. Un bunic s-a întors contuzionat, iar celălalt, din Antonești, a fost ostaș al Armatei Române. Deci nu intra în pozele cu veteranii, de sub un monument hidos din centrul satului, construit la beție. Copil fiind, nu prea înțelegeam ce se întâmplă, dar îl vedeam pe bunicul meu cu mâinile la spate, simțindu-se nelalocul lui.
Și eu mă simt ca bunicul când văd nebunia panglicelor de colorado de 9 mai la Chișinău. O gălăgie prea mare, oameni îmbrăcați în haine kaki, strigăte, beții organizate și dezorganizate.
Pe de altă parte, 9 mai pentru mine înseamnă Ziua Europei. O sărbătoare frumoasă, civilizată, cu oameni îmbrăcați normal, cu concerte, fără uniforme militare. Cu corturile țărilor europene în parcul Ștefan cel Mare. Bei o bere cehească, mănânci un mic românesc sau dulciuri belgiene. Dai mâna cu Excelența sa, Daniel Ioniță. Sunt sigur că și bunicii mei s-ar bucura de Ziua Europei, dacă ar mai fi. Este ceea cu ce ar trebui să rămânem” – Alexandru Vakulovski, Republica Moldova.
„1. În cazul meu, 9 mai se asociază cu unele manipulații ideologice. Începând cu denumirea de „Ziua Victoriei” și încheind cu un număr incredibil de cărți și filme care romantizează cel De-al Dolea Război Mondial. Am toată certitudinea că victoria într-un război oarecare e doar o iluzie. Printre soldații „învingători” au fost și doi străbunici de-ai mei. Unul s-a întors grav rănit. Celălalt a murit în prima sa luptă. Consider că ambii sunt două victime ale războiului, care mai degrabă au pătimit decât au învins.
2. 9 mai îmi amintește de parade. Eram obligați să mergem cu toată clasa acolo. Eram unica în familie care mergea la paradă. Bunicul meu și bunica, copii ai războiului, nu mergeau acolo. La fel și străbunica. În familia noastră, această zi nu era una plină de bucurii, așa cum mulți dintr-ai noștri s-au prăpădit.
3. Nu cred că pot răspunde pentru toți. Eu cred că 9 mai, precum și alte date comemorative pe care le-am moștenit din URSS, necesită o revizuire serioasă – Daryna Gladun, Ucraina.
„Pentru mine e foarte ușor să răspund la toate aceste întrebări: 9 mai este ziua în care am întâlnit-o pentru prima oară pe viitoarea mea soție după două luni de corespondență cu vărsare de sânge la distanța de mii de kilometri. Acum zece ani, atunci când s-au întâmplat toate, purtam pe rucsacul meu o insignă de comsomolist, nu îi iubeam pe ucraineni și gay (desigur, în afară de cei cu merite) și nu îmi legam „panglica Sfântului Gheorghe” doar pentru a nu fi ca toți ceilalți, fetișul în sine mi se părea important și corect. Trebuie să spun că de atunci a trebuit să mă schimb, omul care a fost alături de mine a jucat cel mai important rol în acest sens. Indifirent de toată nebunia militaristă în care e cufundată această zi în țara mea, în inima mea eu pot să spun mereu: de 9 mai lumea a devenit cu siguranță mai bună” – Dmitri Garicev, Federația Rusă.
„1. Desigur, e o zi mare. Victoria asupra Germaniei naziste și multașteptata sărbătoare în toate țările din CSI și desigur în Azerbaidjan, patria mea. Căci acest război a marcat aproape toate familiile și aceasta este important pentru mulți.
2. Această zi îmi provoacă mereu asociații plăcute. Îmi amintesc cum mergeam la școală în copilărie, iar în întâmpinare veneau veteranii de război, toți cu medalii, fericiți și mândri. Și pentru noi era o onoare să îi salutăm pur și simplu și să îi felicităm cu ocazia sărbătorii.
3. Eu personal mă raportez foarte bine. Căci aceasta este istoria noastră și trebuie să o ținem minte și să o transmitem și altor generații. Fratele bunicului meu a luptat și a murit ca un erou. Bunicul era mic, dar el ținea minte și cu multă plăcere ne povestea. Aceste istorisiri ne-au cultivat spiritul de luptă” – Gunel Eminli, Azerbaidjan.
„Dacă o să vă uitați la o listă a evenimentelor de la 9 mai, de-a lungul istoriei, o să găsiți foarte multe. Unele sunt foarte puțin cunoscute sau deloc. Dintre ele, două merită atenția noastră: proclamarea Independenței de stat, în 1877, sub domnia regelui Carol I, și capitularea Germaniei naziste, care a marcat finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. Poate ar trebui să semnalăm și faptul că 9 mai e în preajma lui 10 mai, când era Ziua Regelui, practic cea mai mare sărbătoare națională a României înainte de 1947. Așadar, 9 și 10 mai erau momente importante, înainte de instaurarea comunismului. Între 1947-1989, din 9 mai a rămas pentru blocul sovietic doar proclamarea triumfalistă a victoriei antifasciste, desigur, realizată mai ales de Armata Roșie, care, conform propagandei oficiale, i-a alungat pe germanii ocupanți din tot estul Europei, din Urali până acasă la ei, în Berlin. Azi știm că lucrurile n-au stat chiar așa: Stalin a ocupat țările pe care a pretins că le-a eliberat, impunând ideologia marxistă cu soldați, tancuri, ofițeri NKVD și consilieri politici, prin rapturi teritoriale, violențe, deportări, gulaguri și crime. Apoi, așa-zisa contribuție decisivă a Armatei Roșii în Al Doilea Război s-a făcut cu masiv sprijin aliat și mai ales american: soldații sovietici mergeau în camioane americane, purtau bocanci americani, primeau conserve americane, armament, materii prime și alte lucruri necesare susținerii războiului. Prin Atlanticul de Nord, la Murmansk acostau convoaiele navale anglo-americane cu provizii, hăituite din plin de submarinele germane.
Toate aceste lucruri le-am conștientizat târziu, la maturitate, citind și informându-mă. Decantând toate asociațiile decente de date și evenimente și făcând un bilanț rapid, dincolo de orice manipulare, eu cred că azi rămân următoarele semnificații ale lui 9 mai: nașterea târzie a României independente, finalul celui de-Al Doilea Război în Europa (fără asumarea unor merite speciale dintr-o parte sau alta a armatelor antigermane) și semnarea de către Robert Schuman, ministrul francez de externe, a actului fundamental prin care s-a născut Uniunea Europeană, în 1950.
Nu știu dacă pentru scriitori aceste semnificații au o altă importanță decât cea pentru oricare cetățean educat. Personal, nu simt decât ceea ce trebuie să simtă oricine e conștient de valorile lumii în care trăiește, azi, cu bune și cu rele. Nu e cea mai bună lume, dar e singura pe care o avem și sunt sigur că oamenii cu putere decizională caută să o facă din ce în ce mai bună. Cu avansări și reculuri, cu permanențe ale eșecului și ale reușitei, cu ajustări, decalaje, repoziționări și diferențe între popoare uneori ireconciliabile. Nicicând n-a fost altfel.
Sau poate că ar fi ceva special la 9 mai, totuși, pentru scriitori: responsabilitatea de intelectuali în fața fundamentelor, a principiilor și a adevărurilor universale. Această responsabilitate îi face să fie conștiințe vii în cetate, indivizi care înțeleg, vorbesc și acționează mai bine decât restul semenilor lor. Așa să fie, oare?” – Adrian G. Romila, România.
„Mă străduiesc în fiecare an să sărbătoresc Ziua Europei, mă gândesc la Independența României și apoi mă trezesc într-un film sovietic, depășit. Sigur ne bucurăm că a fost înfrântă aramata nazistă care a ucis atât de mulți oameni, dar nu pot să nu mă întreb cum era dacă ar fi fost un al treilea, care ar fi câștigat războiul și i-ar fi înfrânt și pe ruși. Probabil că n-am mai fi fluturat cu aceeași nonșalanță secera și ciocanul, probabil că numele lui Stalin ar fi fost interzis la fel ca a lui Hitler. Știm bine că și el a comis un genocid împotriva poporului rus, cu precădre, și a popoarelor care au făcut parte din Uniunea Sovietică. Deci e un film urât, un film în care te trezești ca într-un coșmar și toate simbolurile alea pe care vrei să le uiți ți se perindă în fața ochilor. Anul acesta a fost chiar mai oribil fiindcă au claxonat zeci de minute la mine în stradă, din mașini, cu drapeluri, cu panglica Sf. Gheorghe. 9 mai o zi bună de stat în casă și ascultat muzică la căști” – Moni Stănilă, Republica Moldova.
„1. Mi-ar place foarte mult să spun că nu înseamnă nimic, dar, din păcate, nu este așa. Și nu data are ceva anume cu atitudinea mea, ci modalitățile prin care această zi este instrumentalizatӑ, finalitatea manifestațiilor publice, căci „9 mai” a devenit un element fundamental al unei ideologii autoritare agresive, prin care se justifică inclusiv recursul la arme. „9 mai” înseamnă astăzi sânge și moarte. Altfel, această dată nu are pentru mine semnificaţii deosebite... Pentru „tribul meu” 9 mai nu a însemnat mare lucru, căci nenorocirile inumane cărora am fost supuși au continuat și mai departe.
2. Această dată, atunci când nu mă simt umilit și agresat (și acesta este sentimentul predominant de mai mulți ani deja), nu generează nimic mai mult decât tristețe... Și nu este o tristețe legată de comemorările victimilor, ci de faptul că mă simt oarecum uitat în afara istoriei... Un fel de sărbătoare amară, dar care nu este și nu poate fi pe deplin a mea.
3. Nicicum. Nu știu. Îmi vine greu să asociez un oricare act creator, iar scrisul este unul din ele, cu “9 mai”. Sunt universuri diferite. Nu poți asocia scrisul, care rămâne totuși o manifestare a frumosului, chiar și atunci când este descris un act barbar, cu ceea ce este astăzi “9 mai” – Vitalie Vovc, Franța.
„Fiind născut în Republica Moldova după 1991 și (mai ales) crescând într-o familie care nu a privit cu ochi nostalgici destrămarea Uniunii Sovietice, Ziua Victoriei, celebrată în 9 mai în spațiul CSI, nu a constituit pentru mine o sărbătoare semnificativă. Dar nici alternativa vestică, Ziua Europei, nu a reușit să mă atingă cu greutatea ei simbolică, probabil din cauza specificității spațiului basarabean, insuficient permeat de spiritul european, în special în anii ’90. Am investit afectiv data de 9 mai abia în anii de liceu, când, exersându-mi mâna în ale poeziei, am participat la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, organizat anual la Lancrăm. Însă nici comemorarea lui Blaga nu a epuizat potențialul simbolic al acestei zile. Nu știu dacă e o abordare personală sau una care aparține vârstei tinereții în general, însă raportarea mea la ziua de 9 mai nu e doar una retrospectivă, ci și proiectivă, adică sub 9 mai se așază atât evenimentele trecute ce au avut loc în această zi, cât și cele ce urmează să se întâmple, sub formă de virtualități neconsumate, și care, sper, vor fi positive” – Constantin Tonu, Republica Moldova.
„1. În contextul discuțiilor despre cel De-al Doilea Război Mondial, 9 mai este și ziua victoriei asupra nazismului, și ziua concilierii, și ziua memoriei. Însă, așa cum practicile totalitare ale URSS, precum și regimul comunist în sine, nu au fost condamnate, discursul victorios despre „marea victorie” care domină pe alocuri în spațiul postsovietic, prezintă unilateral, din păcate, războiul – ca ceva bun și extraordinar de eroic. Iar războiul nu aduce nimic bun, indiferent de faptul dacă ai fost învins sau ești învingător.
2. În cartea Susanei Sontag „Privind la suferința celuilalt” sunt citate cuvintele care încheie un film despre război: „Sculați voi, morților, jertfele voastre au fost în zadar!” Al Doilea Război Mondial înseamnă milioane de oameni omorâți și răniți, e Holocaustul și ostarbeiterii, lagărele, violența și violurile, clădirile și locurile dispărute. Anume la asta te gândești de 9 mai, căci toate victoriile și înfrângerile își au costul lor, iar la război toți sunt perdanți.
3. Din câte pot eu să judec, autorii ucrainieni sunt mult mai mult preocupați astăzi de războiul ruso-ucrainean, care are loc chiar acum în regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina, decât de întâmplările de acum 80 de ani. Cel de-al Doilea Război Mondial intră în atenția tinerilor artiști, în mod special, în lucrul lor cu istoriile de familie, cu traumele personale și colective, teme care în URSS erau tăcute și trecute cu vederea, dar și în reviziurea generală a istoriei secolului XX și în elaborarea de noi discursuri în discuția despre trecut” – Iya Kiva, Ucraina.
„1. Ziua de 9 mai este foarte controversată și foarte discutată, chiar distorsionată aș putea spune, iar în spațiul Republicii Moldova are conotații diferite. Pentru mine personal este Ziua Europei, este ziua lui Lucian Blaga, este ziua în care predomină pacea și se îndeamnă la pace!
2. Asociațiile care mi le provoacă ziua de 9 mai, desigur, e Ziua Victoriei armatei roșii, ceea ce din punctul meu de vedere, se sărbătorește destul de politic și destul de populist, cu părere de rău, dar nu există un adevăr absolut și nici nu există o istorie scrisă doar de cineva, ea se scrie în permanență și se schimbă în parmanență...
3. Nu știu dacă scriitorii ar fi trebuit, în general, să se raporteze la astfel de date, pentru că totuși scriitura, literatura, poezia nu este despre politică, este despre ceea ce simțim și-ar fi trebuit să fie apolitică...” – Ioana Isac, Republica Moldova.
„Am trăit intrarea României în UE live și am numărat, copil fiind, orele până la 1 ianuarie 2007, odată cu ceasul electronic din intersecția din Piața Universității din București. Știu cum era România înainte să facă parte din Uniunea Europeană și știu cum arată astăzi Republica Moldova, tot un fel de Românie ceva mai oropsită, pentru care calea europeană este încă un ideal greu de atins. Pentru mine, Uniunea Europeană este înainte de toate un spațiu adevărat al dezbaterii și al solidarității, al multiculturalismului și al cosmopolitismului din care europenii au știut cel mai bine să scoată ce e mai bun. Venind din estul Europei și cunoscând istoria acestei regiuni, care nu s-a putut bucura după 1945 de proiectul european, ci a rezistat terorii staliniste pentru a sta apoi sub umbrela marii uniuni sovietice până la finalul anilor 80, am perceput intrarea României în UE ca un fapt de reparare a nedreptății istorice și de redare a demnității pe care regimul sovietic s-a străduit atât de mult să o anihileze. Sper să prind asemenea vremuri și pentru Republica Moldova” – Cătălina Bălan, România.
„Pentru o bună parte, 9 mai este Ziua Victoriei care ne amintește de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial ori e Ziua Europei; zic „ori” pentru că de o vreme ne simțim scindați, stingheriți de a o serba pe una, ori pe alta și această zi, indiferent de semnificația care o poartă, începe a păli în calendare. Totuși, 9 mai, ne oferă sute de alte motive de a ne bucura: descoperiri, cum ar fi cea a lui Columb, victorii, ca proclamarea independenței României și cea a Nadiei Comaneci.
Pentru mine această zi este ziua nașterilor, ziua în care îl serbez pe Lucian Blaga și mă consider o norocoasă de a mă naște și eu în această zi. 9 mai 1994, ziua mea de naștere deja a intrat în istorie datorită lui Nelson Mandela ,primul președinte de culoare al Africii de Sud, ales în această zi. Deci, pe lângă porumbeii albi, decupați din hârtie, florile depuse la monumentele eroilor căzuți în război, stegulețele constelației Europei, 9 mai se asociază și cu familia, prietenii, căldura și fericirea ce o emană oamenii ce te iubesc, ce-ți sunt alături, ce se bucură de tine, cu tine.
Elocventă în acest context este poezia „9 mai” de L. Blaga, din ciclul „Ce aude unicornul”: Vântul mai ieri întinerea,/ Cu dragoste pădurile bătând./ Azi apare ostenit în fața mea,/ Un singur plop, și umbra, frământând. / Ieri ornicul din turn/ Lămurea puternic ceasul./ Astăzi inima timpului/ Își măsoară c-un suspin popasul./ Iată că părul meu se face/ Ca o cenușă ce-a înflorit./ În curând fi-va pace, pace/ Și pe pământ un sfârșit” – Rodica Gotca, Republica Moldova.
