Lecţiile istoriei se diluează. La 75 de ani după Auschwitz comemorările dedicate eliberării lagărului de concentrare sunt percepute drept nişte ceremonii ritualizate, dominate de o retorică a consternării. Mai ales unii politicieni se dovedesc a fi adevăraţi maeştri ai unui limbaj de lemn, adaptat momentului. Declaraţii umflate de promisiunea de a combate, de pildă, antisemitismul, îşi pierd credibilitatea deja după ce au fost rostite. Ceea ce astăzi se promite demagogic, mîine s-a şi uitat deja.
La 75 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz există în Germania un partid parlamentar care-şi spune Alternativa pentru Germania (AfD) şi care cere public o modificare „cu 180 de grade” a istoriografiei. Acelaşi partid descrie memorialul victimelor genocidului nazist din Berlin, drept „un monument al ruşinii” şi consideră perioada dictaturii naziste drept un simplu „găinaţ” – un excrement vremelnic de pasăre care se poate şterge şi care nu lasă prea multe urme.
Directorii unor memoriale relatează uimiţi că tot mai mulţi elevi care vin să viziteze aceste instituţii comemorative bagatelizează sau neagă faptele istorice. În pofida comemorărilor oficiale, fenomenul negaţionismului se află într-un evident proces de expansiune. Pentru a-l contracara, s-au făcut tot felul de propuneri, unele absolut contraproductive, ca de exemplu cea prin care se cerea ca fiecare elev german să fie obligat să viziteze un fost lagăr de concentrare, transformat în memorial, dedicat victimelor Holocaustului.
Propuneri de bun simţ, făcute cu măsură, deseori sunt întâmpinate cu scepticism şi o nedisimulată rezervă politică.
Astfel, propunerea lansată de către preşedinta Comitetului Auschwitz din Germania, Esther Béjarano, de a transforma ziua de 8 mai într-o zi de sărbătoare legală, a stârnit un ecou destul de slab. Numai landul federal Berlin a anunţat că 8 mai va fi o zi de sărbătoare, însă numai anul acesta, când se vor împlini 75 de ani de la terminarea războiului.
8 mai 1945 a fost ziua eliberării şi demolării regimului naţional-socialist
Béjarano, în vîrstă de 95 de ani, supravieţuitoare a Holocaustului şi astăzi preşedinta de onoare a unei uniuni antifasciste, a adresat o scrisoare preşedintelui Frank-Walter Steinmeier şi cancelarei Angela Merkel, în care le cere să se proclame 8 mai ca zi de sărbătoare oficială în toată ţara. O astfel de sărbătoare, se spune în scrisoare, poate ajuta să se înţeleagă mai bine că „8 mai 1945 a fost ziua eliberării şi demolării regimului naţional-socialist”.
Mai mulţi deputaţi germani susţin propunerea. Preşedintele grupului parlamentar al Stîngii, Dietmar Bartsch, a declarat că eliberarea Germaniei de fascismul hitlerist, capitularea şi sfîrşitul celui de-al doilea război mondial constituie bazele evoluţiei democratice a ţării. Preşedinta grupului parlamentar ecologist, Katrin Göring-Eckardt a subliniat că sărbătorirea lui 8 mai ar contribui la diminuarea tendinţelor de relativizare a crimelor săvîrşite de germani.
În Franţa 8 mai se sărbătoreşte, fiindcă această dată e considerată drept ziua victoriei asupra Germaniei naziste. În Rusia se sărbătoreşte acelaşi eveniment pe data de 9 mai.
