Acum câteva săptămâni presa remarcase că o verişoară a preşedintei Sandu a fost angajată în aparatul Guvernului şi se întreba dacă nu cumva avem de-a face cu un soi de trafic de influenţă. Preşedinta Maia Sandu a respins categoric aceste supoziţii, iar într-un interviu acordat Europei Libere a făcut o precizare curioasă: “Problema aparatului de stat nu este că angajează rude, ci că mulți oameni de valoare refuză să lucreze în el, inclusiv pentru că se tem că vor fi acuzați pe nedrept de corupție, de pildă, dacă au case mari, construite din bani câștigați cinstit”.
Mi s-a întipărit în minte această precizare şi aş vrea să spun iată ce. Atunci când zice că problema aparatului de stat nu e că are rude, Maia Sandu vrea pesemne să sublinieze că cel mai important lucru e profesionalismul. Aşa e, important e să avem oameni deştepţi, buni, dar, pe de altă parte, nici nu putem să avem instituţii de stat care seamănă cu nişte familii sau clanuri. Ar trebui deci să existe nişte limite.
Mai departe, m-a nedumerit niţel ideea că unii “oameni de valoare” refuză să muncească în instituţiile de stat deoarece au case mari şi nu vor să fie acuzaţi pe nedrept de corupţie. Eu chiar nu văd aici vreo problemă. Poţi să ai miliarde de euro, dacă le-ai făcut pe căi cinstite, care-i problema? Şi chiar dacă te acuză cineva pe nedrept, tu, dacă poţi demonstra că eşti cinstit, ce dificultăţi poţi să ai?
Aş înclina să cred mai curând că acestor “oameni de valoare”, cu case mari, nu le convin salariile din instituţiile de stat. Dar nici nu cred că trebuie să vorbim despre sacrificiile unor oameni de valoare care acceptă totuşi salariile mai mici în aparatul de stat. Despre ce sacrificii e vorba aici? La urma urmei, munca “la stat” îţi poate aduce şi nişte beneficii legate de CV şi de imagine.
Ţara asta are o mie şi o sută de probleme, hoţii zburdă aici ca mieii pe imaş. PAS ne-a promis multe, a promis să dezrădăcineze corupţia. Păi, are sau nu are noua conducere suficienţi oameni de valoare în stare să facă primenirea?
