Le Monde publică astăzi chiar în prima pagină o analiză despre cum în Ucraina are loc o delicată reinventare politică a deputaților „pro-ruși”, la zece luni de la începutul războiului.
Formațiunile politice ucrainene considerate prea apropiate de Moscova au fost interzise și închise imediat după declanșarea invaziei ruse din februarie, însă aleșii acelor partide și-au păstrat mandatele și participă în continuare la activitatea parlamentului de la Kiev (Rada).
Totul se petrece însă în cadrul legii. Potrivit legislației ucrainene, mandatele parlamentare pot fi revocate doar în cazul „pierderii cetățeniei, demisiei, decesului sau al unei hotărâri judecătorești”.
Asta, constată Le Monde, duce uneori la situații absurde. Deputatul și oligarhul ucrainean Viktor Medvedciuk, copreședintele unui partid interzis, apropiat de președintele rus Vladimir Putin și arestat de autoritățile ucrainene la mijlocul lunii aprilie, înainte de a deveni personajul central al unui schimb de prizonieri cu Rusia în septembrie, este încă, oficial, membru al parlamentului ucrainean, deși trăiește acum în exil la Moscova, după ce a fost închis la Kiev.
Alți deputați pro-ruși continuă să ocupe funcții cheie. Nestor Șufric, despre care site-ul ucrainean Cesno (Chesno = Cinstit) amintește că s-a referit mult timp la conflictul din Donbas ca fiind un „război civil”, în ciuda dovezilor privind implicarea Kremlinului, rămâne și azi șeful comitetului parlamentar pentru libertatea de exprimare.
Marea Britanie poate deporta refugiații în Rwanda
Planul guvernului Marii Britanii de a deporta o parte din solicitanții de azil în Africa, în Rwanda, nu încalcă legea, a decis luni Înalta Curte de la Londra, cum o anunță Politico.
Anterior, Londra trecuse printr-o mare înfrângere simbolică: o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) i-a interzis teoretic, în luna iunie 2022, guvernului britanic să-și pună în aplicare această nouă politică mult criticată de deportare a migranților în Rwanda. Un „recul foarte umilitor” pentru Boris Johnson, pe atunci premier, în ceea ce The Guardian a numit atunci o derivă spre o “formă modernă de sclavie”.
Ba chiar, până și foarte conservatorul cotidian The Times a scris că regele Charles a catalogat politica guvernului în materie de refugiați drept “cumplită” (“appalling”), pe când Boris Johnson era premier, acesta subliniind atunci, la rândul lui, că membrii familiei regale nu ar trebui să se amestece în funcționarea guvernului, în politică sau în justiție.
Luni, 19 decembrie, doi judecători de la Înalta Curte din Anglia și din Țara Galilor au respins contestațiile împotriva politicii în ansamblu, dar au dat dreptate unui grup de opt solicitanți de azil, constatând că guvernul Regatului Unit a acționat greșit în cazurile lor individuale.
„Instanța a concluzionat că este legal ca guvernul să facă aranjamente pentru relocarea solicitanților de azil în Rwanda și pentru ca cererile lor de azil să fie stabilite în Rwanda și nu în Regatul Unit”, a declarat instanța.
Mai mulți solicitanți de azil și ONG-uri care le apără drepturile, inclusiv Care4Calais și Detention Action și Uniunea Serviciilor Publice și Comerciale (PCS), au contestat decizia Ministerului de Interne cu privire la propunerile de a transporta unii refugiați în Rwanda, unde vor fi tratate cererile lor de azil.
Dacă aceste cereri vor fi acceptate, refugiaților (sirieni, afgani, iranieni etc.) li se va permite să rămână în Rwanda ca azilanți, în loc să se întoarcă în Regatul Unit, ca parte a unui acord de 120 de milioane de lire sterline cu guvernul rwandez.
În Suedia, justiția respinge extrădarea unui jurnalist cerut de Turcia în schimbul validării primirii Stockholmului în NATO
În schimb, Curtea Supremă a Suediei a evidențiat „mai multe obstacole” în calea predării către autoritățile turce a jurnalistului Bülent Kenes, acuzat de Ankara că ar fi fost complice la tentativa de lovitură de stat din 2016.
Era vorba de o cerere personală a președintelui turc Recep Tayyip Erdogan în schimbul acordului său pentru intrarea Suediei în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Dar Curtea Supremă suedeză a respins luni, 19 decembrie, cererea de extrădare a Turciei pentru respectivul jurnalist Bülent Kenes.
Curtea Supremă a subliniat statutul său de refugiat în Suedia, faptul că acuzațiile împotriva lui sunt „pretinse delicte politice” sau legate de securitatea statului turc și, în final, faptul că a fi membru al mișcării predicatorului Fethullah Gülen nu este condamnabil în Suedia. Într-un comunicat de presă, curtea spune: „Există riscul de persecuție pe baza convingerilor politice. Prin urmare, nu poate avea loc o extrădare”.
Utilizatorii Twitter vor ca Elon Musk să plece
În sfârșit, majoritatea celor 17 milioane de utilizatori ai Twitter care au votat în sondajul propus de Elon Musk dacă el trebuie să rămână în fruntea platformei sociale au răspuns „Da!” la întrebarea lui imprudentă: „Ar trebui oare să renunț la gestionarea Twitter?” Musk însuși s-a angajat anterior să respecte votul, dar nu a reacţionat încă după rezultat.
Musk își pusese viitorul în fruntea Twitter în balanța unui sondaj pe rețeaua de socializare, angajându-se să respecte decizia “internauților”. Aceștia au decis așadar: 57,5% dintre cei peste 17 milioane de utilizatori au cerut plecarea lui Elon Musk de la conducerea rețelei de socializare, potrivit rezultatelor verificabile online.
De când Twitter a fost cumpărat de către patronul Tesla și SpaceX, la sfârșitul lunii octombrie, pentru 44 de miliarde de dolari, regulile de moderare puse în aplicare de Musk, care s-a autoproclamat apărător al libertății de exprimare, sunt departe de a fi întruni unanimitatea.
În ultimele zile, Musk a șters și apoi a restaurat conturile mai multor jurnaliști americani de la CNN, New York Times șiWashington Post, determinând atât Uniunea Europeană cât și ONU să reacționeze. Comisia Europeană chiar l-a amenințat pe cel mai bogat om din lume cu sancțiuni în spațiul UE.
