În urma cutremurului devastator de 7,4 grade pe scara Richter din 4 martie 1977, care a luat viața a 1.500 de oameni, Ceaușescu a decis să transforme ruinele Bucureștiului într-un triumf socialist monumental. El credea că reconstruirea orașului cu o arhitectură grandioasă ar simboliza victoria socialismului.
Astăzi, Casa Republicii este cunoscută sub numele de Palatul Parlamentului. A fost terminată în 1997, la un cost estimat de 4,3 miliarde de dolari. Clădirea din București este printre cele mai grele din lume, cântărind aproximativ 4.098.500 de tone. De asemenea, este a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, după Pentagon.
Ambiția lui Ceaușescu de a-și consolida locul în istorie prin proiecte de construcții colosale a dus la strămutarea a peste 50.000 de oameni.
Șapte ani după cutremurul din 1977, în aceeași dată, casa lui Cristian Stoica Nicolaescu, strănepotul arheologului român Ștefan-Stoica Nicolaescu (1878-1941), a fost demolată. Nicolaescu își amintește cum l-a văzut pe Ceaușescu mergând pe stradă, făcând cu mâna, semnalizând demolarea iminentă a casei familiei sale.
De-a lungul anilor 1980, străzi și cartiere întregi au dispărut sub directivele lui Ceaușescu. Pentru a menține controlul, poliția secretă era staționată în cartierele vizate, iar planurile de demolare circulau în mod secret.
Păstrarea trecutului pentru viitor
Dan Vartanian, un inginer constructor de origine armeană, avea puțin peste 20 de ani când a auzit zvonurile despre campania de demolare a lui Ceaușescu. De asemenea, avea o cameră foto din estul comunist german, o Praktica. Era „cam cea mai bună cameră de atunci”, după cum o descria el.
În ciuda riscurilor de a fi închis sau pus pe lista neagră a Securității, Vartanian a fotografiat cartierele destinate demolării.
„Am vrut ca memoria unor locuri la care eram țineam să rămână - pentru mine, pentru Bucureștiul însuși”, a spus Vartanian .
De obicei, afla cu câteva săptămâni înainte de sosirea buldozerelor și începea munca sa secretă.
„Tot ce am fotografiat am procesat - adică, am dezvoltat filmul și l-am transferat pe hârtie. Am făcut un laborator în bucătăria mea, evident în locul în care puteam face întuneric foarte bine”, a spus Vartanian.
Mulți ani mai târziu, Vartanian a început să posteze imaginile sale online. „Spre surprinderea mea, am avut mult succes”, spune el.
Cei câțiva care au îndrăznit să capteze peisajele în rapidă schimbare sunt astăzi deținătorii unor documente istorice fără de preț. Fotografiile lor le permit altora să vadă și să „reconstruiască” imaginar cartierele distruse.
Revoluția din 1989
Revoluția Română din 1989, procesul sumar și execuția soților Ceaușescu au pus capăt planurilor lor urbanistice grandioase. Multe hărți detaliate și documente au dispărut în haosul care a urmat.
Onorând trecutul
În ciuda distrugerii la scară largă, unele mici insule de case și biserici vechi au reușit să supraviețuiască. Arheologii urbani, precum Cristian Lipară-Văraru, se ocupă cu pasiune de documentarea și împărtășirea poveștilor acestor supraviețuitori, dar și a cartierelor dispărute.
Bazându-se pe istorii povestite, fotografii și câteva urme fizice rămase, ei reconstruiesc trecutul, dezvăluind natura dezorganizată și adesea brutală a demolărilor.
„Demolările au fost efectuate în mare secret, de aici și documentarea «subterană». Hărțile folosite pe șantier, copii ale planurilor detaliate împreună cu notițele lucrătorilor, au dispărut. Ele ar fi arătat imaginea reală a distrugerii”, spune Cristian Lipară-Văraru.
„Acum tot ce se poate reconstrui istoric se bazează pe rămășițe sau pe declarații ale foștilor locuitori, pe fotografiile de familie”, adaugă el.
Cristian Lipară-Văraru oferă prezentări și tururi pentru a educa publicul despre istoria pierdută a Bucureștiului, asigurându-se că memoria acestor cartiere persistă în ciuda anihilării fizice.
Iar Dan Vartanian, reflectând asupra eforturilor sale de documentare, are un mare regret: „Că nu am făcut mai multe fotografii”.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te