Maria Marinuța e născută la 31 august 1971, la Holercani, pe malul Nistrului. Are studii medicale superioare și în managementul turismului. Este antreprenoare, director al Agenției de turism Faintur. Voluntar, co-președinte al Clubului Internațional al femeilor din Moldova. Este căsătorită și are doi copii.
Luni
Azi încă mai sunt sub impresiile zilei de ieri cu miros de brad și aromă de scorțișoară. Așa cum timpul le pune pe toate la locul lor, ieri a fost ziua mult așteptată când la Moldexpo s-a adunat atâta lume bună la Târgul Internațional de Caritate, ajuns la cea de-a 23 ediție, organizat de către Clubul internațional al femeilor din Moldova. Colectivele a 27 de ambasade, organizații și comunități internaționale s-au prezentat cu tradiții, bucătărie și cadouri inedite de sărbători. Ambasadorii și membrii familiilor lor cu fețe luminate și cu zâmbetul pe față, au urcat pe scena în moment festiv și au primit Certificate de apreciere în semn de recunoștință pentru implicarea lor în acțiuni caritabile. Au fost foarte mulți vizitatori și aglomerație mare lângă scenă în momentul deschiderii oficiale. Mai întâi au fost invitate în scenă Prima Doamna și Co Președinții Clubului. Onorată, am înaintat către momentul oficial, am început prin a saluta publicul prezent în diferite limbi și am simțit vibrații de recunoștință. Am încheiat acel discurs de 2 minute printr-un îndemn: dăruiți pâine, haine, carte dar si demnitate! Știu, e utopic să cred și totuși cred că vom putea aboli și sărăcia și corupția și analfabetismul cu eforturi comune.
Dăruiți pâine, haine, carte dar si demnitate!
A avut loc și o tombola foarte unică care a dovedit un magnetism deosebit. Toți vizitatorii au avut șanse să participe procurând bilete de 10 și 50 lei. Câștigătorii au plecat acasă cu cadouri speciale și cu super premii donate de comunitatea Turciei. Am avut și o lansare de carte de bucătărie cu rețete de la membrii clubului. A fost o zi minunată, dar s-a scurs foarte repede.
Azi de dimineață ne-am întâlnit la bancă și am depus roadele evenimentului de ieri în contul asociației, urmând să fie redirecționate beneficiarilor aleși. Am plecat apoi la televiziune pentru un raport public post eveniment prin care am informat publicul larg despre succesul obținut ieri, am rostit recunoștințe pentru comunitatea internațională care se mobilizează masiv pentru realizarea acestui iarmaroc, pentru partenerii care ne-au susținut, pentru voluntarii care mișca carul din loc dar și despre ce vom face cu bănuții adunați numind beneficiarii acestei ediții.
Sunt împăcată și mulțumită pentru încă o zi extraordinară.
Marți
Deși am avut un somn de iepure, dimineața mă revigorează cu un ceai verde și o îmbrățișare tandră, plină de dor, apreciere și de încurajare din partea celui mai iubit dintre pământeni, pe umărul cui îmi găsesc energia de viață mai mult de un sfert de veac deja.
A urmat apoi ședința boardului clubului la care am analizat derularea evenimentului de duminică, a fost una intensă, pe alocuri și gălăgioasă, cu multe mulțumiri personale tuturor membrilor echipei, cu trecere în revistă a lucrurilor bine făcute, dar și a aspectelor care cer modificări către ediția viitoare. Vom lua în calcul toate criticile constructive și comentariile parvenite, pentru a ne perfecționa, a reduce din stresul organizatoric și a avea un eveniment și mai reușit la anul. Am menționat faptul îmbucurător că au fost prezenți la Târg mulți producători autohtoni, bănci comerciale, școli internaționale, meșteri populari și artiști recunoscuți, dar și foarte multe ONG uri care acordă asistență copiilor și femeilor defavorizați din țară.
Am fost încântați de mai multe voci marcante, dar mai aproape de sufletul meu îmi sunt Plăieșii...
Un stand aparte au avut și câțiva dintre beneficiarii noștri: AO Compasiune, Centru de plasament pentru copiii separați de părinți din Cupcui, fundația Regina Pacis, Liceul teoretic cu profil tehnologic pentru copiii slab văzători, Centru Tony Hawks și AO DIA. Am mai remarcat faptul ca ne-am bucurat de foarte mulți vizitatori, cărora le mulțumim pentru contribuția lor pentru cauze caritabile. Se pare ca am reușit foarte multe în timp relativ scurt, deși încă avem câte ceva de realizat până la sfârșit de an.
Seară am avut o plăcere deosebită să asist la o petrecere de suflet cu unii dintre cei mai importanți contemporani ai noștri invitați la o specială Gală a premiilor. Am fost încântați de mai multe voci marcante, dar mai aproape de sufletul meu îmi sunt Plăieșii. Am urmărit tremurul din vocea-i și lacrimile din ochii unui mare scriitor când vorbea despre un tânăr care cere locuitorilor acestei țări sa cunoască limba ei. Mi-am amintit o secvență de acum câteva zile când am fost invitata unei televiziuni împreună cu Saori, soția vice Ambasadorului Japoniei. Atunci am rămas frapată de felul în care au reacționat cameramanii la auzul vorbirii românești a doamnei în kimono aducându-i plecăciuni sincere, să fi văzut îndârjiții care așa și nu ne mai onorează limba română. Aici, dragii mei, sufletul trebuie să vibreze pentru că e despre demnitatea noastră națională!
Miercuri
După un ceai în familie, urmează și o cafea în oficiul agenției de turism văduvită de conducătorul ei pe ultima perioadă, oficiu în care recent s-a făcut mai puțin turism și mai multe acțiuni organizatorice. Acum mi se pare aproape imposibil să ne descurcăm fără un telefon mobil, dar în aceste zile el chiar nu mai știe de răgaz, funcționăm continuu și el și eu. Mai des port discuții blânde și îngăduitoare, dar azi au fost și mai fierbinți și mai apăsate pe alocuri, dar orice îmi aduce ziua încerc să fac față tuturor provocărilor cu performanță maximă.
La prânz ne-am întâlnit mai multe doamne din club la un restaurant din centrul capitalei să sărbătorim succesul activității din ultima perioadă. Am împărtășit opinii, noi idei pentru viitor și am aplaudat efortul comun. Am adus, am prezentat și am cumpărat cartea de bucătărie adunată și editată cu ajutorul membrilor clubului, care conține rețete culinare din foarte multe colțuri ale lumii. Deși tipărită in limba engleză, sper să putem vinde toate cărțile pentru a putea susține încă o cauză nobilă.
Am împărtășit opinii, noi idei pentru viitor și am aplaudat efortul comun...
Mă întorc in oficiu unde agenda e încă plină, încerc să o împac, spre seara mai întocmesc o listă de sarcini pentru joi și plec grăbită că deja e mult după ora șase. Acum gândurile-mi zboară către măicuța mea care abia de-și amintește șirul anilor și care parcă se face tot mai mică pe zi ce trece. Versul lui Paunescu iar mă doare: Ia priviți-i cum se duc/Ia priviți-i cum se sting... Și o rog să mă ierte că azi prea puțin am stat cu ea la sfat.
Acasă, după cina am răsfoit revista presei, mai bine nu cutezam, pentru că m-a sfidat crunt un reportaj. Se cheltuie foarte multe milioane în campanii electorale fără de sfârșit, se fură și mai multe milioane, în timp ce o mâna de femei provoacă o mare forfotă în cetate să sensibilizeze mai mulți locuitori ai urbei dar și ai țării chiar, să doneze o părticică mică din puținul lor pentru a aduna o jumătate de milion pentru finanțarea câtorva proiecte caritabile dintre cele peste 100 parvenite. În timp ce avem copii desculți în plină iarnă, copii flămânzi ce știu doar de pâine și apă, bătrâni ce înghit doar lacrimi și acelea scunde... dacă credeți că exagerez, mergeți prin satele Moldovei. Oameni mai mari și mai sus puși, auto puși ai țării, încotro și de ce chiar în așa hal?
Joi
Îmi plac foarte mult diminețile pentru timpul în familie, așa cum suntem mereu grăbiți și cu agende împânzite, ne rămâne micul dejun și rareori cina, să le împărtășim cu cei dragi. Iar pentru cei dragi dar de departe, să mulțumim aplicațiilor variate care ne apropie, ne mai alină dorul. Mama mea a semănat în lume cincizeci de inimioare și ca să ne ținem de neamuri am creat un grup pe rețelele de socializare, pentru că de mulți ani deja nu ne mai putem aduna aievea toți la masa ei. Ce mult mi-ar plăcea sa mă pot întoarce în copilărie, măcar pentru o zi!
Ne-am încurajat reciproc și am făcut schimb de energii pozitive...
În oficiu m-am ocupat de cererile turiștilor, îmi face plăcere să consiliez clienții mei în alegerea destinației dorite, activităților disponibile dar și despre orice alt aspect important pentru planificarea unei vacanțe mult așteptate în așa fel încât la întoarcerea lor să-mi spună ca totul a fost chiar mai bun decât au așteptat și să revină pentru vacanțele următoare.
După amiază am avut o discuție cu fiica mea înainte de un examen de masterat, în care am realizat că de fapt ambele trecem prin experiența unui test - deci ne-am încurajat reciproc și am făcut schimb de energii pozitive și creatoare așa cum doar fetele pot, chiar având o distanță impunătoare între noi. Apoi am discutat și cu fiul puțin, atât cât să știu ca e bine și să-i doresc o zi bună, el e mai puțin vorbăreț ca fiica.
Seara am fost invitații unei recepții oficiale la care am mers cu soțul, am avut ocazia să discut cu mulți evenimentul de duminică dar și alte proiecte și idei pentru voluntariat. Și așa ziua a trecut iar pe neobservate. O fi fiind iarna de vină cumva scurtând ziua, sau eu râvnesc totuși prea multe pentru o singură zi.
Vineri
De dimineață am avut grijă să am în geantă câteva cărți proaspăt editate, fierbinți ca pâinea de pe vatră, în care cititorii vor găsi și rețete din bucătăria tradițională din Moldova, de care am avut grija personal. Și o să te întreb aici dragă cititor, dacă ai avut ocazia să apropii ființa ta de ființa unei pâini aburinde la gura cuptorului, să-i asculți doina, să simți osteneala ei fierbinte, să faci cu ea un legământ și doar mai apoi să guști din ea? Preacurată-i fața pâinii …
Am discutat despre colaborare, caritate, carte...
Am ajuns la Ambasada Italiei unde am avut onoarea să servesc o ceșcuță cu cafea și alta cu discuții cu excelența sa, Dna Biagiotti, o doamna extraordinară care comunică în mai multe limbi și se implică în multe proiecte interesante. Am discutat despre colaborare, caritate, carte și i-am mulțumit personal pentru participarea comunității italiene la Târgul Internațional de caritate.
Acum, pe lângă promovarea cărții și revenirea mea la activitatea zilnică în agenția de turism urmează să găsesc timp și pentru analiza activității unei alte companii care îmi aparține, dar la care treburile nu merg așa cum îmi doresc, dar și pentru o noua activitate în premieră pentru mine, cea de ales local în calitate de consilier la primul mandat. Mereu sunt foarte multe provocări în ziua celui ce dorește să schimbe, să perfecționeze ceva fie în colective mici sau mai ales în comunități mari, pentru că deseori rutina, deznădejdea sau indiferența pun piedici grele, trebuie să perseverăm continuu.
E vineri seara, voi admira vocea României, iar mâine dimineața voi bucura familia cu ceva gustos.
Aseară am trecut prin centrul orașului împodobit cu mii de luminițe de sărbătoare, și așa cum nu mai sunt copil deja să-i mai scriu moșului, de altfel cred ca niciodată nu i-am scris, mă rog totuși celui de sus să nu tremure de frig nici o ființă, să fie o bucățică de pâine și ceva la pâine pe masa fiecăruia, să fie mai puțină durere și singurătate în această lume și nu doar de sărbători.