Nascută la 13 februarie 1988 în orasul Ialoveni. Absolventă a Facultății de Management si Economie a Universitatii din Strasbourg, Franta, licenta si Masterat in Management de proiecte si organizatii, specialitatea Managementul Sistemelor de Calitate. Actualmente Inginer Sisteme Calitate în Marea Britanie, pentru producatorul global de scaune automobile, Adient. Expertă în crearea, gestionarea si mentinerea sistemului de calitate pentru organizatii. Auditor calificat ISO9001 si IATF16949. A deținut mai multe funcții în cadrul sectorului asociativ, în Strasbourg în asociatii de studenti ADERS, AIESEC. Actualmente, voluntara în Asociatia Romani Uniti din Anglia, Birmingham, Marea Britanie. Saptamana asta mi-am propus sa scriu in fiecare seara o fraza in care imi exprim multumirea fata de ceea ce traiesc. Am un jurnal din 2018 „The Happiness Project”, facut dupa cartea lui Gretchen Rubin The Happiness Project. Conceptul este simplu: jurnalul e facut pentru 5 ani inainte, in fiecare seara, scrii o fraza care sa iti fi marcat ziua respectiva. Ideea este ca în modul asta amintirile raman vii, si te poti intoarce în timp 5 ani in urma pentru a citi ce ai facut.
Luni
„Veți găsi ceva mai mult în pădure decât în cărți. Copacii și pietrele vă vor învăța ceea ce nu veti învăța niciodată de la marii intelepti" - Sf. Bernard.
Stiu si simt cat de multe putem invata de la natura. De cand cu pandemia, ma plimb mai mult ca inainte, stau mai mult in natura, ascult ciripitul pasarelelor si admir lebedele Reginei.
Dimineata a inceput agale, mi-am facut o rutina in care ma trezesc in fiecare dimineata la 8:30. Micul dejun consta dintr-o cafea, croissant cu gem de blueberry home made. Sunt norocoasa ca am prieten caruia ii place sa gateasca. Este prima data in vreo 6 saptamani cand mananc dimineata. Croissant-ul ma transporta in Paris. Cu fiecare muscatura, simt cum ma plimb pe malul Senei, in gradinile de la Versailles si la poalele turnului Eiffel.
Uneori, nu am nevoie de avion pentru a calatori. Visele mele si imaginatia ma pot duce mult mai departe...
E foarte important, pentru mine, ca pe timpul pandemiei sa imi mentin sanatatea mentala. Rutina pe care o aveam se transforma pe zi pe trece. Din acest considerent, fac apel cat de des la natura: acolo de unde am venit de fapt.
Stau acasa de 5 saptamani. Sunt in somaj tehnic, “furlough” in engleza, termen pe care l-am invatat in Marea Britanie de cand cu pandemia. Sunt norocoasa, Dumnezeu m-a pus in calea unui om frumos de peste Prut care mi-a devenit prieten si pe langa geografie, e pasionat de gătit. Gatim acasa si inventam retete noi.
Stau acasă și îmi găsesc de treaba in comunitate. M-am inscris in calitate de voluntar in mai multe grupuri pentru NHS ( Sistemul National de Sanatate), in prima saptamana de pandemie am oferit alimente pentru surori medicale in Birmingham City Hospital.
Trei saptamani in urma am creat grupul “Voluntari in Birmingham”, un partenariat intre asociatia Romani Uniti din Anglia, aka RUDA si Parohia Ortodoxa Romana din Birmingham. In grupul respectiv comunicam cine are nevoie de ajutor, cum putem ajuta conationalii nostri din West Midlands si nu numai. Suntem contactati de persoane din toata lumea care au nevoie de ajutorul nostru, ca e informație, alimente, ori au rămas fără job sau un loc de trai. Pana la momentul actual am ajutat cca 15 de persoane din donatiile oamenilor din comunitate si din buzunarul propriu.
Marți
„Tâmplarii îndoaie lemnul; arcasii îndoaie săgețile; oamenii înțelepți se modelază singuri", Buddha.
O zi nebuna, la sens propriu, mail dupa email, apel dupa apel, cafea dupa cafea. Incerc sa imi iau o pauza la pranz, dar se adeveresc a fi 5 minute. Munca in comunitatea din care fac parte imi aduce multa satisfactie si imi umple ziua. Ma simt utila, deci sunt fericita.
Astăzi împlinim 1 an și 1 luna se când am pornit asociația RUDA și 1 luna de când am început interviurile Live pe pagina RUDA.
Astăzi vorbim despre antreprenoriat.
La 12:00 intru intr-un zoom call cu Ionela Spinu despre “Obiceiuri: cum cream obiceiuri benefice si cum le reducem ori eliminam pe alea daunatoare”. Discutam despre definitia obiceiurilor, structura lor si emotiile asociate.
Editez video pentru 1 anișor de ruda. Nu e ușor. Am emoții. Ca de fiecare data când fac ceva de suflet, am emoții. Video-ul este structurat din 6 parti diferite, corespunzator la cei 6 membri ai asociatiei: 3 de pe fiecare mal al Prutului.
2:25pm - merg sa îmi gătesc ceva, am uitat sa mânanc azi. La 2:30 ma suna profesorul de canto. Am uitat ca astăzi lecția e cu 30 min înainte. Fac lecția dar sunt foarte agitata. Se resimte in voce și in atitudine. Am devenit mai asertiva, asta era si scopul.
Continui sa editez video pentru aniversare. Sterg, adaug, sterg din nou, tai din el, iarasi adaug. Invat ceva nou.
Interviul incepe la 18:00 cu antreprenoarea Gabriela Dragomir, CEO si fondatoare Brainstorm Strategy, cu sediul in Londra. Discutia este fluida, usoara, informația este de calitate. Astazi invatam despre antreprenoriat, modestie antreprenoriala….. Gabriela ne spune un secret: “Afacerea este o prelungire a personalitatii proprietarului de afacere. Iar daca tu ca si individ nu te provoci sa cresti, nici afacerea ta nu o va face.”
Seara se termina cu un fish pie delicios “a la francaise” pregătit de Alex, după care încarc video pe pagina noastră RUDA.
Unul din proiectele mele de suflet, RUDA împlinește un ajutor și împreuna cu echipa, am reușit multe lucruri foarte frumoase si sunt sigura ca mai avem mult de invatat.
Miercuri
„Asociați-vă cu persoane care sunt susceptibile să vă îmbunătățească”, Seneca.
Ma trezesc alintata de razele soarelui….Streching. Ma apuc de citit e-mailuri și îmi beau cafeaua. Fac un curs in limba romană de digital marketing cu Learn with google. Vizionez un TEDx talk despre chronotypes si aflu de ce eu functionez mai bine seara decat dimineata.
Astazi se implinesc 30 de ani de la Podul de Flori. Urmaresc cu atentie feed-ul meu pe Facebook, exploadeaza in culorile tricolorului. Oare vom invata sa dam vreodata jos granita de la Prut? Inca traim dupa vointa celor doi tirani care au distrus multe vieti si au pus o granita nedreapta la Prut. Bunelul imi zicea mereu: Vreau sa revenim acasa, o data si o data. Stiu ce stiu bunicii. Bunicii sunt patrimoniu.
Luam dejunul cu Michelle Obama, ori mai degrabă cu filmul „Becoming” pe Netflix. Ma emoționez. Plâng. Îmi place mult modul in care explica ca fiecare din noi trebuie sa își găsească valoarea și sa își creeze istoria lui/ei in care sa creadă si sa lupte pentru ceea in ce cred.
Nu ma pot despărți de Michelle așa ca iau cartea cu mine in gradina și încep a citi...
După o ora de citit, primesc un mesaj se la cineva din comunitate care are nevoie de ajutorul nostru. Un caz pentru Universal credit - ajutorul universal - dar pentru ca e român, are nevoie de anumite documente… deci iau legătura cu National Citizen Advise Bureau si apoi vorbesc cu cineva la nivel local. Revin la nivel național. Încerc sa inteleg ce e “habitual resident” pentru cei care nu sunt cetateni britanici și de ce durează atât de mult sa primească ajutorul.
Mai dau câteva e-mailuri la asociații din Londra și din Birmingham sa ajutam persoana respectiva.
Primim email pe pagina asociații precum ca sunt din ce in ce mai multe familii de romani care cer ajutor la food banks etc.
Cred ca greul cauzat de consecintele COVID-19 abia începe și ca nevoile in comunitate abia încep aici in zona.
Sunt increzuta ca sunt multi oameni buni in jur si impreuna vom reusi.
Joi
Ieri Podul de Flori, azi Podul de Fiori
Dimineața leneșă. 8:08 alarma. Ma trezesc agale. Stretching. Cateva exercitii. Imi planific ziua. Cafea cu lapte, cappuccino style.
9:35 Merg la posta sa întorc un pachet. Bat la usa, e închis. Citesc informatia de pe usa cu viteza luminii și nu dau atenție la detalii. Iar uneori detaliile contează atât de mult. Iese un lucrător al Postei (Posta in GB este clasata ca keyworker) și nu a fost închisă pe perioada pandemiei. Lucrătorul îmi zice ca sunt deschiși luni, marți, joi și vineri între 7:30:9:30. Când ziceam ca detaliile sunt importante.
10am: Thursday coffee/tea cu colegii...
In fiecare joi la ora 10 UK time, ne găsim pe Skype și discutam ce mai facem, cum be simțim, ce acțiuni facem in comunitate.
Astăzi după 5 ani, mi-am vopsit parul. Aveam nevoie de o schimbare. In ultimele 2 săptămâni am stări de anxietate datorate incertitudinii cauzate de situația de COVID.
Mânanc cu sora mea pe plapuma in grădina, la soare: vorbesc cu mama care e enervată rău. Îmi spune ca convoiul de 20 de camioane din România e sub pod la telecentru. Încerc sa o liniștesc, explicându-i ca se bate cu morile de vânt, dar însumi, am sângele care îmi fierbe in vine.
Vizionez știrile, ascult cu atenție discursul președintelui (utilizează de 4 ori cuvântul prietenii noștri de peste Prut, și 1 data cuvântul “fratii” noștri). A dat frăția cam în tot guvernul din RM azi.
După amiaza gătesc, schnitzele de dovlecei.Seara mâncam iarăși in grădina, iar la 20:00 aplaudam lucrătorii medicali, și toți lucrătorii care fac un așa mod ca țara sa funcționeze mai departe.
Ma gândesc la verisorul meu care este doctor-rezident in Romania.
Vineri
Zambeste mult si des. Rade mult si des. Rade de tine. Viata e scurta si merita traita cu zambet.
Astazi e Bank holiday in Marea Britanie, este “Victory in Europe” day - 75 de ani de cand celebram finalul celui de-al doilea razboi mondial.
De multe ori m-am gandit cat de putin apreciem faptul ca traim pe un continent unde este pace.
Am facut exercitii de dimineata si am inceput ziua prin a completa jurnalul inceput din aceasta saptamana...
Timp de o ora m-am chinuit sa imprim ceva, dar se pare ca tehnologia printerului astazi a castigat. La ora 11:00am am tinut 2 minute de tacere pentru comemorarea victimelor cazute in al doilea razboi mondial.
Alex a vrut sa mearga dupa paine in oras, am mers la o plimbare de 5km in care am redescoperit orasul. Am fost turisti in orasul in care locuim. Un oras gol, o liniste cu care nu sunt obisnuita, mai ales ca englezii sunt oameni galagiosi.
Muncitorii pe santierele de constructie munceau de zor. Fara masti. Cand ne intorceam de la plimbare, ei aveau pauza, erau asezati pe treptele Muzeului din Birmingham, la 2m distanta.
Am gasit o cafenea deschisa, una din preferatele mele, o cafenea independenta - Java Coffee Lounge. Fara ezitare, m-am lasat purtata de dorinta de a cumpara o cafea si de a o savura instant. Interiorul cafenelei m-a fascinat, dar este pentru prima data cand o vizitez in timpul zilei, astfel am putut savura frescele de marmura verde pe perete.
Inima mea plutea de fericire si se bucura de linistea din oras. Creierul imi zicea ca are nevoie de zumzaitul economiei.
Cutreierand agale centrul orasului, in fata cladirii „British Tellecommunications” am gasit cateva mesaje. Unul din ele mi-a atras atentia in mod special, zicea asa: “A healthy industry needs good circulation”, “ O industrie sanatoasa are nevoie de o circulatie buna.” Ne dam seama cat de critic este ca o tara sa functioneze asa cum trebuie si cat putem suferi pentru ca economiile stagneaza. Nu imi permit sa critic guvernele nici unei tari, nimeni nu a fost pregatit pentru aceasta pandemie. Invatam zi de zi, toti impreuna.
Este batalia tuturor si suntem in aceeasi corabie...
Nu stiu cat vom mai sta in lockdown. Urmaresc cu atentie ce zice guvernul britanic, cu toate ca simt suparare ca acest lockdown nu a fost unul serios. Comunicand cu prietenii din Italia, Franta, Spania, Romania, Republica Moldova, simteam frustrarea in vocea lor cand ei ieseau cu formularele in oras, iar eu puteam sa circul cu masina oriunde fara ca sa fiu oprita. Momentan, Marea Britanie e in top la numarul de morti inregistrate cu COVID-19.
Vreau sa cred ca totul va fi bine. Vreau sa cred ca oamenii o sa fie buni unii cu altii si o sa se ajute. Vreau sa cred ca multi din noi se redescopera, mananca mai sanatos, fac mai mult sport si citesc carti, nu doar social media fake news. Vreau sa cred ca multi din noi isi fac vise, nu planuri...ca planuri la momentul de fata...e mai dificil de realizat, cand e atata incertitudine.
Vreau sa cred ca oamenii vor intelege cum sa aiba grija de natura si sa nu traiasca in exces. Totul e bun, in limite.
Marcus Aurelius spunea: „Fericirea vieții tale depinde de calitatea gândurilor tale”.
Aveti grija de gandurile voastre. Ele devin actiuni.