Cine a avut ocazia să ia un împrumut bancar, ori să cumpere în leasing o bicicletă ori un aspirator, chit că a observat pe la poalele fustei lungi a contractului niște clauze tipărite cu buchii mititele-mititele, astfel încât semnatarul să treacă fuga peste ele ca nu care cumva să își dea seama că tocmai acolo, sub faldurile fustei, se ascund locurile delicate. Și dacă e cumva mai curios din fire, i se spune că nu e nimic ieșit din comun, sunt locuri care se prezumă, ca la toată lumea.
La fel pățim cu marja* de eroare a sondajelor de opinie. Ca și cum se prezumă că din oricare cifră prezentată în rezultatele sondajului s-ar putea dezbârna un trei la sută, cât e marja, ori dimpotrivă, s-ar putea adăuga pană în trei la sută, cât e limita prezumtivă a erorii. Deci dacă, să zicem, un partid are scorul de popularitate de trei la sută, eventuala marjă de eroare ar reduce la zero faima acelei formațiuni, sau, dimpotrivă, o va dubla.
Dându-și cândva seama cum stau lucrurile, Vladimir Voronin s-a jurat că nu mai crede în sondaje și mai bine merge la ghicitoare. Bine, nici chiar așa! Dar nici să te îmbeți cu o creștere de o zecime de procent de la măsurarea anterioară și să strigi, cât te ține televizorul, că politicianul cutărescu sau cutariuc este cel mai erect pentru că are un urcuș constant, spre deosebire de rivalii dumealuiului, încremeniți acolo unde erau (oricum mai sus decât împricinatul) ori cotelindu-se la vale (dar tot deasupra lui cutariuc).
După o astfel de tălmăcire savantă cu față de purtător de cuvânt la Sf.Petru, cine mai bagă de seamă că marja de eroare anihilează (coboară exact de 30 de ori) pretinsa poziție erectă. Je vous en prie, nu clociți poporul cu televizorul!
*MÁRJĂ, marje, s. f. Rezervă de care se poate dispune între anumite limite. – Din fr. marge.
