Maxim Cârlan este directorul Festivalului Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială, MOLDOX, care se desfășoară zilele acestea la Cahul. Alla Ceapai l-a întrebat într-un interviu ce filme include festivalul aflat anul acesta la a treia sa ediție:
Maxim Cârlan: „Avem nişte filme extraordinare anul acesta. Majoritatea sunt centrate în jurul temei corupţia. Avem mai mulţi vizitatori regizori decât anii precedenţi. Avem câte două sesiuni de întrebări şi răspunsuri cu regizorii în fiecare zi. avem mai multe evenimente, side events. Am avut un concert foarte frumos cu Via Dacă, aici, în curtea teatrului Muzical-Dramatic „B. P. Hașdeu” din orașul Cahul. Avem o expoziţie de caricaturi semnate de Alex Buretz în Galeria subterană a Teatrului Muzical-Dramatic „B. P. Hașdeu”.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că filmele din acest an abordează problema corupţiei în diversele ei aspecte în diferite ţări? De ce aţi ales anume aceasta tematică? Ați pornit cumva de la o sensibilitate a publicului de aici pentru un astfel de subiect?
Maxim Cârlan: „Da, desigur. Am observat că pe tot globul pământesc unde există oameni există şi probleme legate de corupţie. Fenomenul corupţia este discutat tot mai des, inclusiv în media şi la noi în ţară. Iată de ce am decis să avem şi noi ceva să spunem la acest capitol.”
Europa Liberă: În fiecare zi a festivalului organizaţi discuţii publice cu invitaţi speciali, discuţii care probabil tot gravitează în jurul problemei corupţiei. Cât de interesat este publicul de aceste discuţii?
Maxim Cârlan: „În primul rând ele sunt organizate într-un spaţiu foarte frumos în parcul central din Cahul. Publicul creşte. Câteodată nu ne ajung scaune. Concluzia e că oamenii de aici şi vizitatorii care au mai venit de la Chişinău chiar sunt interesaţi. Aceste discuţii sunt destul de informale. A fost echipa lui Vasile Ernu care în fiecare an propun candidaturi pentru fiecare subiect a discuţiei publice. După care am ales persoana care considerăm că ar putea să ne dea un input interesant publicului nostru şi în acelaşi timp care ar fi destul de deschisă să răspundă la întrebări din partea publicului.”
Europa Liberă: Unul din scopurile acestui festival este schimbarea socială. Ce urmărește să schimbe la modul practic acest eveniment și cum poate filmul să te ajute să înţelegi altfel realitatea în care trăiești?
Maxim Cârlan: „Noi vedem schimbarea pe verticală de jos în sus. Încercăm să facem chestii aici, în Cahul, prin filmele documentare, să sensibilizăm publicul, să aducem la suprafaţă unele chestii pe care poate nu le cunoşteau sau au fost uitate. Asta ţine de departamentul de la laboratorul Moldox. Chiar şi prin faptul că facem festivalul în diferite locaţii, acestea sunt după aceea puse în valoare. Spre exemplu, Palatul de cultură la care am făcut doi ani festivalul acum se află în reparaţie. Nu ştim dacă e din cauza festivalului, dar considerăm că este legat cumva pentru că doi ani la rând existau acolo careva probleme care pentru un festival internaţional ar trebui să fie rezolvate. Acum sperăm că la anul acestea vor fi rezolvate şi o sp avem nişte condiţii puţin mai decente. Multă lume din Cahul, inclusiv autorităţile locale văd filmele acestea, deci mici schimbări se produc. Un alt exemplu, acum recent s-a făcut un film despre un drum unde un băiat pe cărucior nu putea ajunge acasă. La scurt timp am văzut că acest drum a fost reparat. Sunt doar câteva exemple prin care vedem careva schimbare, în afara faptul că se creează o comunitate.”
Europa Liberă: De ce la Cahul acest festival internaţional. De regulă evenimente de o astfel de anvergură sunt concentrate în capitală.
Maxim Cârlan: „Cahul e baştina mea şi îmi e cumva mai comod. O facem la Cahul şi pentru ca să descentralizăm lucrurile, să nu fie totul în Chișinău. Vrem să existe o mișcare în ţară. Toţi să facă eforturi, să nu uităm şi alte colţuri ale Moldovei. Toţi împreună să facem o ţară. Plus la asta oraşul Cahul are o infrastructură destul de bună şi bine dezvoltată. Străinii care sunt invitaţi speciali sau chiar cei care vin din Chişinău au posibilitatea aici, într-un context mai familiar, să facă cunoştinţă unul cu altul, să discute. Dacă cineva care e la Berlinale şi probabil nu ai să-l prinzi niciodată sau foarte greu aici stai în curtea Teatrului şi bei o cafea cu persoana respectivă şi faci o discuţie.”
Europa Liberă: Aveţi o selecţie de filme documentare autohtone. Dvs. sunteți un regizor moldovean stabilit în Germania. De la distanţă cum apreciați calitatea documentarelor realizate de regizorii din Republica Moldova?
Maxim Cârlan: „Nu avem un număr încă atât de mare de documentare, dar pe cele care le-a văzut am observat că există un potenţial cu o semnătură mai poetică. Mă rog, nota poetică cred că e ceva care ne caracterizează de secole. Calitatea e destul de înaltă. Sunt voci, sunt oameni care au despre ce vorbi. Cred că ar trebui să fim puţin mai activi la unele chestii sociale şi politice care există la noi în ţară. Cred că ar trebui regizorii să meargă şi în direcţia asta. nu vorbesc neapărat de investigaţii, dar când apar chestii şi se întâmplă în momentul dat ar fi bine ca un regizor să se implice imediat, să înceapă să documenteze un proces. Există povești mai ales în ultimul timp care pot fi relatate şi sunt povești care pot să devină universale, interesante pentru alte ţări, ne mai vorbind despre publicul de aici.”
Europa Liberă: O categorie separată e dedicată documentarelor pentru tineri. Cât de activi şi dornici de a produce sunt tinerii din Moldova, ţară în care cinematografia nu pare a fi un domeniu prioritar?
Maxim Cârlan: „Chiar sunt interesaţi. Anul acesta, de exemplu, în laborator avem şapte proiecte în curs de dezvoltare. Acum vin de la prezentarea acestor documentare care se pregătesc pentru o competiţie cu patru premii. Tinerii chiar sunt interesaţi. Subiectele selectate de ei sunt foarte bune, contemporane. Nu văd pesimist acest capitol.”
Europa Liberă: După fiecare proiecţie sunt discuţii cu regizorul. De ce consideraţi necesară această interacţiune a publicului cu regizorul?
Maxim Cârlan: „Fiindcă anume regizorul poate să ne dea răspunsuri la întrebări care apar după vizionarea filmului. E ca şi cum privim noi în faţa televizorului şi ne punem întrebări- dar oare ce a vrut să spună, dar oare când a fost asta, dar oare într-adevăr a fost. Toate acestea pot fi întrebate chiar de la faţa locului. E un moment foarte important pentru înţelegerea filmului, pentru interpretarea acestuia. Plus la tot, Moldova nu e cea mai cunoscută ţară. Când invităm regizorii şi ei au șansă să cunoască Moldova, să o aprecieze, să discute cu publicul sau cu alţi cineaști de aici, să facă prietenii, să colaboreze. Aceste momente sunt principiale pentru noi.”
