Născută la 1 ianuarie 1981 în orașul Rezina. A absolvit facultatea de Drept la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM). A urmat un masterat în drepturile omului în Statele Unite la Universitatea Notre Dame. Lucrează în domeniul cercetării și promovării drepturilor omului. De 4 ani își împarte timpul între Moldova și Italia. Criza de urgență provocată de coronavirus a prins-o în Italia.
Luni
M-am trezit cu greu, ieri seara am citit știri până târziu. Duminica trecută numărul de morți și de persoane infectate într-o zi a scăzut pentru prima dată de când s-a început epidemia de covid-19 în Italia. Săptămâna trecută numărul lor a crescut monstruos, noutățile inundă cu informații despre sistemul medical în colaps, medici care trebuie să decidă pe cine salvează, pe cine conectează la ventilatoare și pe cine lasă să moară.
Locuiesc în regiunea Veneto, care se află în Nordul țării. Suntem în carantină de la 8 martie. În weekendul trecut, regiunile Lombardia și Veneto au impus restricții de circulație mai mari decât cele stabilite de Guvern pentru tot restul teritoriului țării – acum nu avem dreptul să ieșim afară deloc, decât pentru motive foarte întemeiate – cumpărături, lucru, sănătate. S-au anulat plimbările și practicarea sportului, s-au închis și parcurile. Am ajuns într-un regim de carantină foarte apropiat de cel din Wuhan, China, unde s-a început epidemia covid-19. În weekend am conștientizat că asta nu se va termina degrabă și înțelegerea asta m-a doborât psihologic. Este a cincea săptămână de când m-am autoizolat, înainte de anunțul autorităților, imediat după ce au fost descoperite primele cazuri de infectare. Mă tem că va trebui să stau închisă în casă încă 2-3 luni.
Mă gândesc cu îngrijorare cum vom lucra în anii următori dacă virusul va ataca din nou?
La ora 9 dimineața avem ședință online cu colegii de la lucru la care revizuim activitățile, sarcinile, termenele. Majoritatea lucrează de acasă, vin la birou doar cei care au copii mici și preferă să lucreze în oficiu. Încercăm să reorganizăm activitățile care presupuneau întâlniri, evenimente publice, instruiri. Planificăm activități pentru anul viitor. Mă gândesc cu îngrijorare cum vom lucra în anii următori dacă virusul va ataca din nou? Ce putem face, cum ne putem adapta? Colegii au făcut o infografică despre ce înseamnă starea de urgență în Moldova, ce este permis și interzis, care sunt sancțiunile. Citesc și înțeleg că regulile din Moldova nu sunt clare și că restricțiile sunt prea puține, mai puține decât cele puse de italieni la începutul epidemiei.
La ora 18.00 în fiecare seară ascult conferința de presă a Departamentului protecție civilă. Angelo Borelli, șeful acestuia, prezintă statistica pentru acea zi. Azi cifrele sunt în scădere a doua zi consecutiv, simt o mare bucurie. Chiar dacă Borelli spune să nu lăsăm garda jos, speranța prinde rădăcini în sufletul meu și asta nu mi-o poate lua nimeni. Aici demult se vorbește despre epidemie ca despre un război împotriva coronavirusului. Mă mir că în alte țări, inclusiv în Moldova, autoritățile și oamenii cred că asta se întâmplă undeva departe și că pe ei nu îi va afecta. Virusul este deja peste tot. Dacă nu sunt cazuri înseamnă că încă nu s-au făcut suficiente teste sau autoritățile vor să ascundă asta. Toate statele încearcă să-și salveze economia, căi despre asta este vorba până la urmă. Dar acum toți ar trebui să se concentreze să salveze viețile oamenilor. Economia se poate reface, pe oameni însă nu-i poți aduce de pe lumea cealaltă.
Pregătesc o sinteză a zilei pe care o public pe pagina mea de Facebook în fiecare zi de o săptămână. Am observat că în Moldova și chiar și în România informația despre despre cum stau lucrurile de fapt în Italia este redusă, mulți consideră că Italia nu a luat măsuri pentru a opri răspândirea virusului. Și am decis să scriu pe scurt despre ce se întâmplă aici în fiecare zi. Scriu despre cifre, despre oameni, despre cum funcționează instituțiile. M-am inspirat de la un jurnalist rus care locuiește lângă Toscana și face așa rezumate în fiecare zi în rusă, m-am prins că așteptam postările lui în fiecare zi și mi-am zis să încerc să fac și eu în română. Simt că am o contribuție în lupta asta și mă ajută să fiu mai adunată.
Marți
Încep ziua prin a coordona interviuri online pentru o analiză pe jurisprudența națională în cazurile de discriminare. Toți intervievații sunt disponibili și înțelegători, probabil și ei își continuă lucrul de acasă. Mă bucur că lucrul îmi ocupă cea mai mare parte a zilei și nu reușesc să mă plictisesc. Deși se spune că bunicii noștri au mers la război cu arma, iar nouă ni se cere doar să stăm acasă pe canapea, știu că este greu când ești lipsit de acțiune. Suntem construiți să facem ceva, iar odihna este un bonus. Corpul și mintea cer mișcare, iar noi suntem blocați în locuințele noastre.
Pe strada noastră nu văd oameni aproape deloc. Aproape de blocul unde stau este un magazin care vinde reviste, țigări, bilete la autobus, în italiană așa puncte comerciale se numesc edicola. Doar acolo mai văd, din când în când, oameni îmbrăcați cu haine de iarnă, care așteaptă respectuos afară până când din edicola iese cumpărătorul din fața lor. Italienii, mai ales cei în vârstă, au obiceiul să iasă dimineața la edicola, să cumpere ziare sau țigări, acolo mai vorbesc cu vânzătorul, cu cei pe care îi întâlnesc în cale, apoi merg la vreun bar de alături unde își beau cafeaua, citesc ziarul în tihnă și discută noutățile cu alți italieni care au aceleași tabieturi. Așa se scurge ziua mai frumos, iar magazinele și barurile au venituri și economia se mișcă.
Citesc știrile din Moldova și văd că armata a fost scoasă pentru a asigura respectarea regulilor de carantină. Mă uit la pozele cu mașinile militare cu arme, cu militarii înarmați. Mi se face tare trist pentru Moldova și democrația fragilă de la noi. Mi-e teamă că epidemia covid-19 va fi folosită pentru a instaura un regim autocrat și că drepturile și libertățile sunt în pericol în Moldova.
Am făcut rezumatul zilei de azi despre situația în Italia. Este a treia zi consecutivă în care numărul de persoane noi infectate scade. Din păcate, azi au murit mai mulți decât ieri. Presupun că decese vor fi și mai multe pentru că peste 3 mii de oameni sunt în terapie intensivă. Azi seara premierul Conte a anunțat despre înăsprirea sancțiunilor pentru cei care nu vor respecta regulile de carantină - amenda va fi între 400 și 3 mii de euro, până acum era de până la 206 euro. Poliția face controale pe străzi, este un model de declarație pe proprie răspundere care trebuie să fie prezentat poliției, aici se numește autocertificazione. Sunt și multe denunțuri, italienii nu au în spate regimul represiv sovietic, unde denunțurile erau folosite pentru a omorî și a distruge, pentru ei denunțurile sunt o formă de respect pentru reguli. În schimb, aici nu s-a scos armata în stradă, restricțiile au crescut treptat, libertățile s-au restrâns treptat, dar au reușit să convingă cetățenii să stea în casă și să nu scoată armata în stradă. Italienii glumesc că atunci când militarii vor fi scoși în stradă, s-a terminat cu libertățile individuale.
Se răspunde la întrebările jurnaliștilor, fără urmă de iritație, aroganță, nemulțumire sau alte emoții manifestate în Moldova
Autoritățile din Italia nu acuză oamenii, dar îi îndeamnă să stea în casă. Comunicarea autorităților este foarte sinceră, la fiecare conferință se spune exact numărul de decese și alte date importante. De fapt, această informare sinceră a fost crucială pentru a convinge populația, agenții economici și autoritățile locale că este nevoie de măsuri radicale, care au fost acceptate și nu au fost boicotate. Pe paginile web ale autorităților - atât centrale, cât și locale - există secțiune separată dedicată covid-19, iar informația este prezentată în diverse moduri, inclusiv infografice, grafice, video. La conferințele de presă se răspunde la toate întrebările jurnaliștilor, fără urmă de iritație, aroganță, nemulțumire sau alte emoții manifestate pe deplin în Moldova.
Am încheiat jurnalul cu o istorie care m-a atins. Un preot din Bergamo, Giuseppe Berardelli, care avea 72 de ani, s-a îmbolnăvit de virusul ucigaș. Bergamo este orașul cel mai afectat de covid-19, acolo nu ajung ventilatoare și se dă prioritate celor tineri. Comunitatea preotului s-a solidarizat și i-a cumpărat un ventilator. El a renunțat la ventilator pentru un tânăr. La 15 martie, Giuseppe Berardelli a decedat. Deși pare a fi o istorie despre moarte, pentru mine este despre dăruire și dragoste. Prin ultimul său gest, preotul a salvat o viață.
Miercuri
Săptămâna aceasta s-a răcit brusc, și vremea de afară ține cu noi, ne ajută să stăm în casă. Iar vântul s-a răzvrătit și de parcă s-a pornit supărat să caute oamenii – unde s-au dus, de ce nu întâlnesc pe nimeni în calea mea?
Mi s-a creat un reflex să mă uit regulat peste geam să văd dacă trece cineva. De obicei, îl văd pe vecinul din blocul de peste drum care citește la balcon. De obicei, e îmbrăcat bine, cu fesul îndesat peste urechi, așezat pe scaun cu picioarele întinse pe alt scaun, savurând lectura. Pentru mine, el a devenit un simbol de reziliență. Dar săptămâna aceasta este prea rece, vântul a înnebunit și balconul lui e pustiu.
După ce am lucrat, m-am pregătit de un mare eveniment. Este ziua în care voi ieși afară să duc gunoiul. De obicei, îl duce soțul, e în lista lui de sarcini. Dar acum ne batem cine să-l ducă. Cu frică, dar și cu dorința de a gusta din libertate, ies afară. A fost o ieșire scurtă, dar plăcută, e unul dintre puținele motive de a părăsi locuința.
Azi Veneția a împlinit 1599 ani. Își sărbătorește aniversarea în liniște, ca în timpurile de ciumă. De la lipsa turiștilor, a navelor de croazieră și a bărcilor, canalele Veneției au devenit limpezi și azurii și se văd chiar și peștișorii. Lebedele care se ascundeau de forfotă acum au prins curaj și au revenit în apele Veneției. Natura se odihnește de noi. S-a întâmplat un paradox - în timp ce oamenii respiră mai greu, natura respiră mai liber. Distanța ne-a făcut mai apropiați. Purtăm măști, dar suntem mai autentici.
Aștept conferința de presă de la ora 18.00. Șeful Departamentului protecție civilă, Angelo Borelli, a fost izolat la domiciliu astăzi după ce i s-a ridicat febra și este în așteptarea rezultatului testului. Săptămâna trecută 12 angajați de la protecția civilă au fost testați pozitiv. Am o simpatie pentru el, se vede că este profesionist și corect. Nu ascunde cifrele, le spune așa cum sunt, deși în fiecare seară numerele rostite de el sună ca un verdict. Ieri a dat un interviu pentru „La Repubblica” în care a spus că numărul celor contagiați este cu mult mai mare decât cel identificat prin teste și că virusul este mai rapid decât birocrația. A menționat că ar fi corect să se calculeze un raport de zece persoane infectate real per persoană testată cu covid-19. A spus că ”de la bun început am dat asigurări că voi spune adevărul, e un angajament pe care l-am luat pentru țară”.
Cresc cazurile de infectare a personalului medical, la ziua de azi erau 6.205. 33 de medici au decedat până acum. Jumătate dintre ei sunt medici de familie, care sunt mereu în contact cu oamenii și sunt supuși unui risc mai mare, presupun că inclusiv din cauza lipsei unei protecții adecvate. Toate datele sunt publicate în fiecare zi și nu sunt ascunse. Medicii și infirmierii dau interviuri despre calvarul prin care trec fără a fi sancționați.
Sunt multe exemple de solidaritate, din partea companiilor mari, a firmelor mici, a vedetelor, a oamenilor simpli. Solidaritatea este mereu invocată de autorități în discursurile publice, să stăm acasă este solidaritate cu lucrătorii medicali, cu cei care sunt nevoiți să lucreze acum. Solidaritatea a fost promovată în Italia prin politici de stat de la crearea Italiei unite, pentru a promova o coeziune socială. Un exemplu recent de solidaritate vine de la mai multe rețele de supermarketuri – Ekom, Conad, Coop – care au pus un anunț că medicii, infirmierii și voluntarii pot să cumpere fără a aștepta rândul la intrare – „o prioritate acordată celor care muncesc din greu în această situație dificilă”.
Popularitatea premierului Conte a crescut la 51% în comparație cu 45% săptămâna trecută, ceea ce înseamnă că populația susține măsurile stricte luate de Guvern pentru combaterea coronavirusului.
Joi
Din păcate, în Italia azi sunt cu circa o mie de cazuri pozitive noi, după patru zile în care numărul acestora a scăzut. Posibil acest lucru se datorează numărului mare de teste făcute într-o singură zi – circa 35 de mii de teste. Ieri reprezentantul OMS a prezis vârful de infectări noi la sfârșitul acestei noi săptămâni. Nivelul de optimism despre micșorarea curbei de creștere s-au redus. Fiecare zi este o nouă provocare. Îmi este tot mai greu să stau închisă în casă.
Din mesajele publice, reiese că măsura nr. 1 este distanțarea socială și izolarea la domiciliu. Spălatul pe mâini și dezinfectarea suprafețelor tot sunt importante, dar vin pe locul 2. În casă, se recomandă respectarea distanței chiar între membrii familiei, ceea ce desigur este destul de greu de realizat, mai ales pentru cei care au copii. Institutul Superior de Sănătate a publicat un ghid despre regulile de protecție pentru cei cu covid-19 care sunt izolați la domiciliu.
Testul la coronavirus a lui Borelli a ieșit negativ, dar el a rămas să lucreze de acasă. La mulți dintre cei infectați la început testul e negativ, iar peste câteva zile e pozitiv. Din păcate, Guido Bertolaso, consilierul guvernatorului regiunii Lombardia pe covid-19, a fost testat pozitiv la coronavirus. El a acceptat să se ocupe de transformarea unui pavilion din expoziția din Milano în spital temporar. Datorită lui, lucrurile s-au mișcat și peste o săptămână, spațiul va fi gata. Are o istorie lungă în spate de situații de criză – a fost șef al protecției civile italiene, a participat la eradicarea virusului Ebola în Sierra Leone, etc. Bertolaso este foarte respectat în Italia. A acceptat funcția pentru un preț simbolic de 1 euro. El știa că este în risc, dar și l-a asumat. Azi el a fost internat în spital. Din păcate, vârsta sa înaintată este în defavoarea sa.
La conferințele de presă din fiecare seară ale Departamentului protecție civilă participă doar 1-2 reprezentanți din protecția civilă, acompaniați de un reprezentant al Institutului Superior de Sănătate sau un medic. Nu vin la aceste conferințe nici președintele Italiei, nici Primul-ministru și nici măcar ministrul Sănătății. Fiecare instituție își face lucrul său. Pe președintele Italiei, Sergio Mattarella, mult timp nici n-am știut cum îl cheamă sau cum arată. El este garantul Constituției și intervine doar în chestiunile principale. Acum e mai vizibil, pentru că e stare de urgență. Guvernul adoptă măsurile de limitare a circulației, de ajutor material, raportează Parlamentului, caută resurse financiare, etc. Nici chiar ministrul Sănătății nu-și face imagine pe la conferințele acestea de presă. Pe site-ul Ministerului în schimb este publicată în fiecare zi toată informația despre covid-19, într-o manieră foarte prietenoasă pentru utilizatori.
Urmărind concomitent știrile din Italia și din Moldova, în fiecare zi mă uimește transparența autorităților italiene. Aici nu spune nimeni că sunt gata, că totul e bine. Ei spun cifrele pe care le au, spun că nu le ajung dispozitive, spun ce acțiuni au făcut, ce planifică să facă. Și încă și mulțumesc oamenilor că respectă carantina și stau acasă. O situație similară am citit despre Spania. Treptat, îmi revizuiesc propriile mele stereotipuri despre italieni și spanioli.
Continuă să crească numărul lucrătorilor medical infectați cu covid-19. Un sindicat al medicilor din Veneto s-au adresat autorităților, spunând că „medicii și infirmierii sunt folosiți ca pompierii de la Cernobîl”, făcând referire la pompierii care au fost trimiși la centrala nucleară pentru a stinge incendiul fără niciun fel de protecție. Miniserialul despre catastrofa de la Cernobîl îmi amintește tare mult despre ce se întâmplă acum în Moldova – aviditatea de putere, minciuni și lipsă de grijă și responsabilitate față de oameni.
În fiecare zi, crește numărul preoților decedați din cauza coronavirusului, deja sunt mai mult de 50 de preoți decedați. Preoții care mor de covid-19 sunt înmormântați fără rituri funerare, la fel ca toate celelalte victime ale virusului.
Vineri
Azi am ieșit pentru prima dată după opt zile de stat în casă. Am decis să cumpăr mâncare și să ies dimineața tare ca să nu fie aglomerație și rând la intrare. Aici la cumpărături poate ieși doar o singură persoană. Vântul a mai contenit, dar tot e rece. Dau de un copac de magnolie care se înșiră maiestuos cu crengile lui peste gard. Ce frumoase sunt florile de magnolii. Mă opresc și privesc cu nesaț, vreau să-mi imprim pe retină imaginea lor. Deși e dimineața devreme, la supermarket deja este un rând de 6-7 persoane. Toți așteaptă respectând distanță de 1 metru față de ceilalți. Mi-e plăcut să urmăresc cât de repede s-au adaptat toți la noile reguli și cu câtă grijă le respectă. La intrare este gel dezinfectant pentru mâini și mănuși. Înăuntru se anunță prin radio despre regula de distanțare între persoane și rugămintea să nu ne reținem printre rânduri, să luăm rapid de ce avem nevoie, pentru că sunt și alte persoane afară care așteaptă. Rafturile sunt pline.
De vreo săptămână de când stau în carantină, nu-mi mai este foame și mănânc de două ori pe zi. Dar după atâta mișcare azi (!), mi s-a făcut foame. Îmi iau micul dejun împreună cu soțul. Înainte de carantină asta era un lux, acum e ceva obișnuit. Motanul îmi sare fericit în brațe după porția de brânză servită în palmă, e tabietul lui în fiecare dimineață de câțiva ani.
S-a încălzit și vecinul iar e la balcon citind cărți. Îl salut și îi mulțumesc în gând. Totul va fi bine - „Tutto andrà bene” în italiană. Trebuie să fim solidari cu ceilalți și să rămânem în casă, așa putem salva vieți.
Sunt și istorii fericite în această epidemie. Ieri un băiețel de doar 50 de zile a fost externat din spital. Micuțul Leo dintr-un orășel din provincia Milano fusese testat pozitiv și internat în spital la tratament. Băiețelul a inspirat speranță și bucurie. Primarul localității a scris ”Astăzi mai avem un motiv să zâmbim, să fim fericiți, să simțim și mai mult o comunitate unită”. Un bărbat de 101 ani din Rimini a supraviețuit virusului și azi a fost trimis acasă. Curios este că s-a născut în 1919, în plină epidemie de Gripă Spaniolă, care a răpus în jur de 600 de mii de italieni. Istoria sa a insuflat speranță lucrătorilor medicali și nu doar. Alt bărbat de 83 de ani din Brescia a fost salvat. Era un fost infirmier și a fost tratat în spitalul în care a lucrat atâția ani. Feciorul lui spune că arată de parcă a întinerit cu 5 ani.
