Relațiile dintre Republica Moldova și România, în pofida urcușurilor și coborâșurilor de-a lungul anilor, sunt bune. Și este firesc să fie așa, deoarece cele două state împărtășesc aceeași identitate, limbă, cultură și trecut istoric, iar de câțiva ani România este și principalul partener comercial al Republicii Moldova, a declarant Europei Libere fostul ambasador al Republicii Moldova la București, Mihai Gribincea, care mai spune că România a fost primul susținător al politicii de apropiere a Republicii Moldova de UE, iar guvernul român a sprijinit constant şi dezinteresat Republica Moldova în promovarea reformelor interne.
Europa Liberă: Aproape cinci ani ați fost ambasadorul Republicii Moldova în România, mandatul Dvs. a durat pe timpul a șase guverne în România și patru executive la Chișinău. Activitatea Dvs. de șef al misiunii diplomatice la București poate fi împărțită în mai multe perioade, în funcție de regimurile politice de la Chișinău. Ce ne puteți spune despre cooperarea bilaterală?
Mihai Gribincea: „Activitatea mea s-a desfășurat într-o perioadă de pronunțată instabilitate politică atât în România, cât și în Republica Moldova, dacă ținem cont de câte guverne s-au perindat la București și la Chișinău. Dacă mai țineți cont că miniștrii de externe, de exemplu, la Chișinău s-au schimbat și mai des, atunci nu cred că putem vorbi cu foarte mare certitudine de o continuitate a politicii externe a Republicii Moldova și de o anumită previziune în a face proiecte de anvergură sau planuri pe o perioadă mai îndelungată.
Activitatea mea în funcție poate fi împărțită în trei perioade, și anume: de la numirea în funcție (am ajuns la post în noiembrie 2015) și până la sfârșitul anului 2016 – aceasta ar fi prima perioadă, când președinte în Republica Moldova era dl Nicolae Timofti. Cu venirea dlui Dodon în funcția de președinte și până la plecarea dlui Plahotniuc din funcție ar fi a doua perioadă. Și a treia, evident că după plecarea regimului Plahotniuc până în prezent, care tot poate fi împărțită la rândul ei în două sub-perioade, și anume: guvernarea ACUM și cea a Guvernului Chicu.
În prima perioadă, pentru că a coincis cu guvernarea Cioloș în România, Bucureștiul a ales să coopereze cu Guvernul Filip, înaintând un șir de condiționalități. S-a condiționat, în primul rând, acordarea sprijinului financiar rambursabil de 150 de milioane de euro de anumite măsuri concrete de reformă luate de Guvernul de la Chișinău, s-a transmis chiar o listă de măsuri pentru a fi realizate. Chiar dacă la Chișinău atunci aceste condiționalități au trezit o anumită nervozitate, condiționalitățile au permis României să-și justifice politica de susținere a Republicii Moldova atât în fața Uniunii Europene, cât și a Statelor Unite.”
Europa Liberă: Dar acele condiționalități coincideau și cu condiționalitățile pe care le impunea și Bruxelles-ul Republicii Moldova?
Mihai Gribincea: „Da, e adevărat, se pliau pe condiționalitățile UE și cred că a fost o decizie bună. Mai târziu pentru însuși președintele parlamentului, Andrian Candu, referindu-se la lista de condiții, sublinia cu o anumită ocazie că ele au fost un imbold mobilizator, determinând atât parlamentul, cât și guvernul să-și sincronizeze agendele și să gestioneze mai eficient realizarea angajamentelor asumate. Cred că această perioadă este interesantă, pentru că dialogul politic bilateral s-a menținut la toate nivelurile.
Bucureștiul nu a putut trece cu vederea discursul antiromânesc și moldovenist al președintelui Dodon...
S-a schimbat situația, aș putea spune, după venirea președintelui Dodon în fruntea republicii. Dialogul politic a suferit modificări esențiale. Dialogul la nivel de președinți între cele două state a fost sistat, Bucureștiul nu a putut trece cu vederea discursul antiromânesc și moldovenist al președintelui Dodon în campania electorală și imediat după alegere. De asemenea, știm că președintele Dodon a adresat președintelui Iohannis invitație de a vizita Republica Moldova, dar aceasta a rămas fără răspuns, iar pozele care apăreau în presă ale președintelui Dodon cu președintele Iohannis erau, de fapt, niște poze făcute la unele conferințe internaționale, cum spuneau unii diplomați, „poze de pe coridoare”. În același timp, în această perioadă, în pofida lipsei de dialog între președinți, președintele României a menținut dialogul cu prim-miniștrii din Republica Moldova, cu președintele parlamentului și acest dialog a continuat.
În această a doua perioadă s-au produs schimbări esențiale politice și în România a avut loc o reconfigurare a raportului de forțe. Liderul PSD, Liviu Dragnea, și-a asumat rolul de lider național și s-a implicat totalmente în actul de guvernare, eclipsând, de fapt, funcția și autoritatea primului-ministru, schimbând prim-miniștrii după bunul plac. Vă amintiți, s-a ajuns până la un absurd, când PSD-ul și-a demis prin moțiune de cenzură propriul prim-ministru. Se poate spune că modul de acțiune a liderului PSD, Liviu Dragnea, era aproape o imagine în oglindă a modului de a acționa a oligarhului Plahotniuc la Chișinău.”
Europa Liberă: Și acest lucru a făcut ca cele două state să se apropie?
Mihai Gribincea: „S-au comis unele greșeli ale căror repercusiuni se văd până astăzi, pentru că în acea perioadă dialogul dintre instituțiile de stat în mare parte a fost substituit cu dialogul între persoane, problemele între cele două țări încep să fie rezolvate nu în urma unor negocieri între instituțiile de stat, dar mai mult prin telefon de către liderii de partide. Și mai mult decât atât, a început o abordare partinică a relațiilor moldo-române, partidele de la București își găsesc parteneri la Chișinău: PSD – PD, PNL – PAS-ACUM, Partidul Mișcarea Populară – PUN, PRO România – partidul dlui Leancă ș.a.m.d. Și în fond relațiile încep să fie văzute prin ochelari partinici. Miniștrii și oficialii care vin de la Chișinău la București sunt preocupați, în primul rând, de ajutorul pe care ar putea să-l primească din România partidul pe care îl reprezintă și cred că în acest sens e foarte semnificativ cazul cu așa-numitul spor la pensii, când aproape doi ani s-a discutat posibilitatea ca România să acorde un adaos la pensiile cetățenilor moldoveni, după modelul aplicat de Rusia în Transnistria, pentru a ajuta PD-ul să obțină un rezultat bun la alegerile parlamentare.”
Europa Liberă: Nu s-a mai întâmplat acel lucru.
În 2018, România a susținut și a fost, de fapt, coautor al Rezoluției Adunării Generale ONU cu privire la retragerea trupelor ruse...
Mihai Gribincea: „Sunt mai multe cauze care pot fi discutate, dar nu s-a întâmplat acel lucru. În această perioadă s-a continuat totuși cu implementarea unor proiecte. În 2017 a avut loc a treia ședință comună de guvern, la 23 martie, la Piatra Neamț, pe urmă, în noiembrie 2018, la București. De asemenea, în 2018 a fost o delegație a parlamentului și guvernului cu ocazia Centenarului Unirii Basarabiei cu România. Tot în 2018, România a susținut și a fost, de fapt, coautor al Rezoluției Adunării Generale ONU cu privire la retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova; pot fi aduse și alte exemple de cooperare foarte intensă.”
Europa Liberă: Relația dintre București și Chișinău este o prioritate pentru România și există un dosar acolo, la București, care s-ar numi Republica Moldova? Și cine e preocupat de ceea ce se întâmplă în stânga Prutului?
Mihai Gribincea: „Doamnă Ursu, evident că există și instituții, este destul să ne amintim că anul trecut a fost înființat Departamentul Republica Moldova cu 31 de unități, care acum este condus de doamna Ana Guțu. Există poate mai mult interes decât se înțelege la Chișinău, pentru că pentru România Republica Moldova nu este doar un stat vecin, este o țară de frontieră a NATO, o țară de frontieră a Uniunii Europene și este o țară cu trupe ruse staționate în Transnistria. Deci poate să fie o potențială sursă de instabilitate, cel puțin, în regiune. De aceea, evident că la București este o preocupare majoră față de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, dar nu putem vorbi de o abordare unică, sunt diferite opinii, e pluralism în ceea ce privește abordarea relațiilor cu Republica Moldova, fiindcă sunt diferite generații de politicieni, dintre care unii sunt mai aproape sau mai îndepărtați de Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dl Gribincea, dar ce s-a întâmplat cu tratatul privind delimitarea hotarului moldo-român? Știu că se discută foarte mult, chiar recent citisem undeva că Germania este preocupată de soarta acestui acord.
Mihai Gribincea: „Pe perioada mandatului meu, această problemă nu s-a discutat. Pentru că am vorbit de primele două perioade, aș vrea să vorbesc și de cea de-a treia etapă, și anume perioada de după debarcarea oligarhului Plahotniuc, guvernarea ACUM și Chicu. Datorită afinităților, iarăși partinice, PNL – ACUM, dar și datorită așteptărilor mari care erau față de Chișinău, odată cu plecarea oligarhului Plahotniuc a fost o deschidere foarte mare față de guvernul condus de Maia Sandu. A avut loc o vizită a doamnei Maia Sandu la București, o vizită a ministrului de externe român la Chișinău, ministrul de externe Popescu, cu diferite ocazii, a fost de vreo cinci ori la București, în mai puțin de jumătate de an. Mai mult decât atât, a fost creată o comisie interguvernamentală care, de fapt, a elaborat sau convenit asupra unei foi de parcurs cu proiecte concrete care ar fi urmat să fie implementate și pe 9 octombrie 2019 acea foaie de parcurs a și fost semnată de miniștrii de externe. Dar plecarea doamnei Sandu din funcția de prim-ministru a stricat toate planurile care arătau foarte promițător.
Și ca urmare, autoritățile de la București au început să promoveze față de Republica Moldova o politică de neangajare. Această poziție a fost exprimată foarte clar în comunicatul de presă despre întrevederea ministrului român al afacerilor externe Bogdan Aurescu cu ministrului de externe Aureliu Ciocoi din 5 decembrie 2019. Aceeași poziție, dl Aurescu a expus-o și o lună mai târziu în cadrul Reuniunii miniștrilor de externe din țările UE. În linii mari, această poziție presupune o monitorizare atentă și strictă a acțiunilor Chișinăului în implementarea obligațiilor asumate în relația cu UE, precum și condiționarea strictă a asistenței financiare și a sprijinului politic al UE de înregistrarea de progrese reale în realizarea reformelor și în funcție de angajamentul demonstrat prin fapte concrete și nu prin vorbe ale guvernului de la Chișinău.”
Europa Liberă: Și acum dialogul la nivel înalt e răcit total?
Dialog la nivel înalt nu există în prezent...
Mihai Gribincea: „Dialog la nivel înalt nu există în prezent.”
Europa Liberă: Cât de mult afectează cooperarea bilaterală lipsa acestui dialog la nivel înalt?
Mihai Gribincea: „Poziția principială a României este ca sprijinul care se acordă Republicii Moldova să fie orientat cu prioritate către proiecte de interes direct pentru cetățenii Republicii Moldova și pentru proiectele strategice de natură să sprijine conectarea acestora la spațiul european de valori și de dezvoltare. De fapt, se dorește ca acea susținere și acel sprijin, în special financiar, să ajungă direct la cetățenii Republicii Moldova, de aceea e posibil ca ajutorul să fie orientat mai mult la nivel local. Bucureștiul este în așteptarea a ceea ce se va întâmpla în noiembrie cu alegerile prezidențiale.”
Europa Liberă: Pe dimensiunea economică ce s-a reușit? S-a vorbit mult despre darea în folosință a gazoductului Iași-Chișinău, s-ar putea în cel mai apropiat timp să devină funcțional, sunt și alte proiecte în domeniul energetic, piața din România absoarbe multă producție din Republica Moldova. Dvs. ce ați scoate în prim-planul cooperării economice bilaterale?
Mihai Gribincea: „Problema relațiilor economice evident că este importantă și s-a reușit mult, dar relațiile economice în mare parte avansează, deseori în pofida dorinței sau a implicării guvernului. Însuși faptul că, în 2019, din exporturile totale ale Republicii Moldova 27 la sută s-au dus către România vorbește foarte mult, exporturile totale către țările UE au constituit 65 la sută. În orice supermarket din România veți găsi foarte multe produse moldovenești, care sunt foarte apreciate, chiar dacă, de exemplu, vinurile noastre sunt mai scumpe ca multe vinuri românești, ele se cumpără.
E foarte important să avem o stabilitate politică și un guvern la Chișinău care știe exact ce vrea de la relația cu România...
De exemplu, anul trecut la Festivalul Vinului, organizat la Snagov, în timp de două zile, au fost peste 11 mii de vizitatori și s-au cumpărat peste 10 mii de sticle de vin, doar în acele două zile de târg. Deci, relațiile economice sunt destul de avansate, există potențial mai mare pentru ca să ne plasăm și mai bine pe piața românească, însă această instabilitate cronică de la Chișinău, plus la aceasta angajamentele care sunt luate și apoi uitate trezesc foarte multe semne de întrebare și de aceea e foarte important să avem o stabilitate politică și un guvern la Chișinău care știe exact ce vrea de la relația cu România.”
Europa Liberă: Cât de interesat este Bucureștiul de reglementarea transnistreană? Se discută ca o prioritate acolo, în capitala României, acest subiect?
Mihai Gribincea: „Republica Moldova pentru România este și o problemă de securitate, nu doar un vecin cu care împărtășește aceeași limbă, istorie, cu care împărtășește aceeași identitate. Evident că conflictul transnistrean este un subiect foarte fierbinte nu doar pentru România, cred că, în general, pentru toți cei care sunt interesați de securitatea la Marea Neagră. E altceva că România, după ce a fost încă în anii ’90 exclusă din așa-numitul mecanism cvadripartit, acum este indirect parte la procesul „5+2”, unde interesele și ale României sunt prezentate de Uniunea Europeană. Ar fi de dorit ca miniștrii care se ocupă de reglementarea transnistreană la Chișinău poate să vină mai des la București, să aibă un schimb de opinii, să discute ceea ce se întâmplă în Zona de Securitate sau, în general, în formatul „5+2”, dar, evident, la București există interes față de acest subiect.”
Europa Liberă: Ce credeți Dvs. despre felul cum încearcă OSCE, alături de alți mediatori și observatori, să-și arate potențialul adevărat pentru rezolvarea acestei probleme transnistrene, pentru că și Dvs. ați activat în cadrul OSCE?
Mihai Gribincea: „Doamnă Ursu, pentru mine conflictul transnistrean este foarte aproape din mai multe considerente, cel puțin din considerentul că am scris și am publicat câteva volume cu documente și materiale, împreună cu dl Anatol Țăranu, despre conflictul din Transnistria, lucrări despre trupele ruse din Transnistria ș.a.m.d. Eu aș spune că formatul „5+2” este un format neadecvat pentru soluționarea conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: De ce?
Mihai Gribincea: „Este, de fapt, o găselniță care îi convine, în primul rând, Rusiei, pentru că, ca să fiu foarte clar, Chișinăul ar trebui să discute cu Moscova despre Transnistria, nu cu Tiraspolul. Războiul din ‘92 a fost între Republica Moldova și Rusia, nu între Republica Moldova și Tiraspol. Dacă luăm Acordul de încetare a focului din iulie ‘92, a fost semnat de Elțin și Snegur, nu de Snegur și Smirnov. Avem câteva hotărâri ale CEDO privind Transnistria care spun foarte clar că Transnistria este administrată de Federația Rusă, nu de Republica Moldova sau Transnistria. De aceea ar trebui să vorbim de regiunea transnistreană ca regiune ocupată de Rusia, și de aici toate celelalte consecințe, inclusiv să ne gândim la posibilitatea ca să denunțăm acel acord din ’92, care prevede instituirea forțelor de pacificare.
Știu că sună foarte radical, dar sunt convins că anume asta este calea cea dreaptă. Cu atât mai mult că am lucrat 12 ani pentru OSCE, cunosc foarte bine situația din Georgia; Georgia a avut aceeași abordare ca și Republica Moldova și n-a rezolvat nimic. Pentru că Rusia a găsit un pretext să declanșeze acel război din 2008 și să ajungă la ocuparea teritoriilor georgiene sau, mă rog, ele și-au declarat independența. Abhazia și Osetia, pe urmă, chipurile, s-au alipit la Rusia. În Republica Moldova noi avem aceeași situație, inclusiv același ministru al reintegrării ar trebui să fie ministru pentru teritoriile ocupate din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Ce părere aveți, de ce nu se deschide coșul politic, care prevede acordarea unui statut acestei regiuni transnistrene?
Mihai Gribincea: „Interesul Rusiei este ca acest conflict să nu se rezolve foarte curând și interesul Rusiei este ca să mențină Republica Moldova într-o zonă gri încă 15-20 de ani, pentru că, cu rata de plecarea a moldovenilor, s-ar putea ca în 15-20 de ani, balanța etnică în Republica Moldova să fie de o asemenea structură, încât Rusiei să-i fie foarte ușor să transnistrizeze toată Republica Moldova.”
Europa Liberă: În ultimi patru ani, au avut loc șapte întrevederi între Igor Dodon și Vadim Krasnoselski. Ce rezultate au dat discuțiile celor doi?
Mihai Gribincea: „Aceste întrevederi nu fac altceva decât să-l legitimeze pe Krasnoselski.”
Europa Liberă: De ce ziceți asta?
Mihai Gribincea: „Dodon nu trebuie să se întâlnească cu un criminal care se află în fruntea unei republici secesioniste. De ce nu discutăm cu criminalii de drept penal, dar cu cei de drept politic sau, dacă putem spune așa, cu criminalii cu umbrelă politică discutăm? De ce? M-ați întrebat de OSCE, eu cred că, dacă ar fi abordarea că Republica Moldova ar trebui să declare Transnistria teritoriu ocupat de Rusia, atunci și formatul „5+2”, și rolul Misiunii OSCE în Republica Moldova ar trebui să fie cu totul altul.”
Europa Liberă: Altul care?
Mihai Gribincea: „A venit timpul ca Republica Moldova să inițieze discuțiile despre închiderea Misiunii OSCE în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Și atunci, nu ar fi un pas înapoi și un dezavantaj pentru autoritățile statului?
Mihai Gribincea: „Formatul de negocieri „5+2” nu este altceva decât o legitimizare a Transnistriei. În formatul „5+2”, Transnistria pentru Misiunea OSCE este partener egal cu Republica Moldova. Or, Misiunea OSCE a fost invitată în Republica Moldova de către Guvernul Republicii Moldova, nu de către Transnistria, iar Misiunea OSCE pe parcursul acestor 27 de ani deja a inventat diferite pretexte cu ce să se ocupe în toate domeniile numai nu cu ceea ce prevede strict mandatul. Sunt rapoarte lunare ale Misiunii OSCE, care sunt trimise la Viena, care nu menționează un cuvânt despre retragerea trupelor ruse din Transnistria, deși, conform modificărilor la mandatul din ‘99, acest subiect este unul din aspectele cu care trebuie să se ocupe Misiunea OSCE în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar e considerat că e unul dintre conflictele care ar putea să se rezolve cel mai ușor și cel mai repede în spațiul ex-sovietic?
Să nu uităm că Rusia este interesată în menținerea Transnistriei pentru a-și menține trupele ruse în R. Moldova...
Mihai Gribincea: „Asta spun necunoscătorii realităților din Republica Moldova, ca să nu folosesc alt termen. Complexitatea conflictului transnistrean este foarte, foarte mare și este multidimensional. Să nu uităm că Rusia este interesată în menținerea Transnistriei pentru a-și menține trupele ruse în Republica Moldova, iar prin Transnistria să controleze întreaga Republică Moldova.”
Europa Liberă: Ar exista totuși o perspectivă? Cam în câți ani ar putea să fie soluționat acest conflict transnistrean și în favoarea cui? Și ce preț, în general, are această reglementare transnistreană pentru Republica Moldova?
Mihai Gribincea: „Dacă ar vrea Rusia, ar putea fi soluționat în termen de câteva luni. Rusia nu este interesată în reglementarea conflictului. Poate din cauza faptului că m-am ocupat vreo 10 ani cu problema minorităților și problematica prevenirii conflictelor, cred că principalul interes al Rusiei acum este de a menține Republica Moldova într-o zonă gri, ca în termen de 10-15 ani populația românească din Republica Moldova să se diminueze cât mai mult, după care transnistrizarea Moldovei să fie posibilă cu mult mai ușor.”
Europa Liberă: Dar această politică externă echilibrată, despre care vorbesc autoritățile Republicii Moldova, avantajează statul și cetățenii? Și, în general, cum e înțeleasă această politică echilibrată în Occident și cum e înțeleasă în est, la Moscova?
Mihai Gribincea: „Politica echilibrată, despre care vorbește dl Dodon și cei care îi cântă în strună nu este altceva decât o găselniță rusească pentru ca să fie o țintă falsă pentru Republica Moldova integrarea europeană sau să camufleze scopul ascuns al politicii ruse în Republica Moldova. Despre ce fel de politică echilibrată poate fi vorba, despre ce neutralitate pe care dorește dl Dodon s-o legifereze poate fi vorba când ai trupe ruse în Transnistria, armată de ocupație acolo? Deci e un nonsens.”
Europa Liberă: Și autoritățile spun că anume sub umbrela neutralității Republica Moldova își poate rezolva conflictul transnistrean.
Mihai Gribincea: „Păi de ce nu conving Rusia să-și retragă trupele, ca să ne recunoască neutralitatea? Dacă Rusia mâine își retrage trupele și ne recunoaște neutralitatea, da, aceasta ar putea fi posibil, dar Rusia nu va face acest lucru.”
Europa Liberă: Era o idee în capul autorităților să ceară garanții pentru această neutralitate de la marile puteri.
Mihai Gribincea: „În mintea dlui Dodon și a celor de la Moscova, garanții înseamnă trupe ruse în Transnistria, așa cum prevedea „memorandumul Kozak”, ca să garanteze statutul oferit Transnistriei. Garanțiile rusești asta înseamnă sau asta se dorește: trupe ruse care ar garanta statutul Transnistriei.”
Europa Liberă: Pe radarul occidental, Republica Moldova se regăsește?
Mihai Gribincea: „Eu pot să vorbesc despre ceea ce am observat aici, în România, pot să vorbesc de perioada când eram la Bruxelles ambasador și la NATO. Atunci se găsea mai mult, după ocuparea Crimeii, interesul față de Republica Moldova a crescut un pic, acum iarăși revenim la statutul de business as usual. Chiar la București aici am participat la unele conferințe unde se vorbea de securitate la Marea Neagră, fără a se vorbi prea mult despre trupele ruse din Transnistria; despre armata transnistreană, în general, puțin ce se cunoaște, pentru că în Occident nu se prea cunoaște că nu e vorba în Transnistria doar de trupe rusești, dar e vorba și de faptul că trupele ruse sau transnistrenii cu ajutorul Moscovei au creat o armată în Transnistria și oameni sub arme, cum se spune, în jur de vreo 14-16 mii, după diferite evaluări. Deci nu e vorba de 1.200 de ostași în Transnistria, e vorba de mult mai mulți, câteva mii de oameni sub arme care, în caz de necesitate, pot fi activați și vor fi sub drapel foarte repede.”
Europa Liberă: Și pe final, dl Gribincea, vă întoarceți la Ministerul de Externe acum?
Mihai Gribincea: „E o întrebare pe care aș fi dorit să nu mi-o puneți, pentru că la Ministerul de Externe inițial am fost demis, prin ordinul ministrului.”
Europa Liberă: De ce?
Mihai Gribincea: „După ce i-am amenințat că îi voi da în judecată, pentru că în calitate de ambasador sunt funcționar public, mi s-a oferit un post de consilier în Secția NATO, post de consilier pe care nu cred că îl voi accepta, pentru că eu încă în ’95 eram consilier, în ’97 deja eram directorul Direcției probleme militare și de securitate, iar acum mi se oferă un post de consilier. Probabil e o încercare de a mă face să plec legal din cadrul ministerului.”
Europa Liberă: Cunoașteți cine vine după Dvs. în calitate de ambasador?
Mihai Gribincea: „Sunt multe discuții, da, știu numele. Știu că este numită o persoană pe linie de partid și îi doresc succes aici în funcție, cât mai mult succes pentru binele Republicii Moldova și apropierea celor două maluri de Prut.”
