Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) l-a ales marți judecător al Curţii Constituţionale pe Mihai Poalelungi, pe postul rămas vacant după ce președintele Curții, Tudor Panțîru, și-a dat demisia în ultima zi a lunii ianuarie. Odată cu numirea în noua funcție, Poalelungi și-a dat demisia din postul de președinte al Curții Supreme de Justiție, pe care îl ocupa din 2012.
Mihai Poalelungi a fost singurul candidat în concursul pentru funcția de judecător al Curții Constituționale anunțat acum o lună de CSM. Numirea lui Poalelungi a fost prognozată de mai mulți observatori de la Chișinău, care spuneau că plecarea lui Tudor Panțîru nu înseamnă altceva decât eliberarea fotoliului pentru Poalelungi. Și cum funcția vacantă de la Curtea Constituțională face parte din cota CSM, nimeni nu punea la îndoială șansele lui Mihai Poalelungi.
Fostului președinte al Curții Supreme de Justiție nu i-a făcut nimeni concurență. El a fost ales pentru un mandat de 6 ani. Competiția care a deschis ușa în fata lui Poalelungi nu poate fi considerată una veritabilă, estimează Ion Guzun, consilier juridic în cadrul Centrului de Resurse Juridice:
„În 2013, când a fost organizat concursul pentru alegerea a doi judecători la Curtea Constituțională de către Consiliul Superior al Magistraturii, atunci au fost șapte candidați. Când guvernul în 2015 a organizat un concurs similar pentru judecători la Curtea Constituțională au fost la fel 7 candidați, ca acum noi să avem doar un singur candidat la Curtea Constituțională. Mie mi se pare un pic cam steril acest concurs, pentru că eu nu cred că nu există și alți juriști în Republica Moldova care ar avea o experiență, poate mai modestă, dar cu certitudine care pot concura pentru această funcție importantă.”
Ion Guzun nu contestă experiența profesională a lui Mihai Poalelungi, dar atrage atenția că în ultimii ani, când este vorba de poziții-cheie pentru funcția de judecători, președinți de instanțe sau de promovări ierarhice, de regulă candidează doar câte o singura persoană, fără ca barem să se respecte condiția formală a unei competiții. Lipsa acesteia, consideră Ion Guzun, denotă o implicare modestă, mai degrabă declarativă a Consiliului Superior al Magistraturii.
În 2016, când era ales pentru a doua oară în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiției, Mihai Poalelungi vorbea în plenul legislativului despre problema de integritate a judecătorilor. Astăzi, le-a spus jurnaliștilor de la „Ziarul de Gardă” că își dorește să ajungă să facă „o mai bună justiție constituțională în R. Moldova”.
„Adus de la Strasbourg, unde era judecător al Curții Europene și investit cu speranțe, fostul președintele de la CSJ nu a reușit să îndreptățească așteptările”, constată analistul politic Vlad Țurcanu. În opinia sa, promovarea lui Mihai Poalelungi este importantă în contextul în care se vrea o Curte Constituțională fidelă sistemului:
„Domnul Poalelungi este un om al sistemului, iar Curtea Constituțională, unde ar urma să ajungă, și-a dovedit în timp calitatea de instituție politico-juridică, așa cum i-a plăcut ministrului Tănase să repete. Rolul Curții Constituționale se manifestă, așa cum am văzut, în momente-cheie, aș putea spune cruciale, pentru că dacă o decizie a Curții Supreme de Justiție poate fi contestată la CEDO, hotărârile Curții Constituționale sunt inatacabile. Și, la sfârșitul unui scrutin prezidențial sau parlamentar, se poate vedea o contribuție decisivă a Curții Constituționale, de aceea este important ca un om al sistemului să fie plasat la Curtea Constituțională.”
Vlad Țurcanu spune că această situație era previzibilă urmare a preluării portofoliului de ministru al Justiției de către fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase. Acesta a anunțat la început de mandat că vrea reducerea influenței CSJ în sistemul judecătoresc, considerând de asemenea că reformarea justiției a fost mai curând mimată. Această radiografie confirmă în opinia lui Vlad Țurcanu ipoteza că pe Mihai Poalelungi se mizează în continuare ca pe un actant al sistemului.
