Era doar o chestiune de timp ca Victor Chironda să cadă în dizgrația primarului Ion Ceban. Pentru că, spre deosebire de Victor Chironda, primarul capitalei a ajuns în funcție cu sprijinul partidului din care face parte, oricât de artistic ar încercă să ascundă cordonul ombilical sub pojghița de asfalt de pe strada Albișoara, ori sub fusta de bronz a Veronicăi Micle.
Iar susținerea partidului nu se măsoară în cuvinte înflăcărate, ci are expresie bănească. Autobuzul albastru cu care se plimbau democrații, gecile albastre pe care le purtau ca boy-scouts-ii, vopseaua albastră cu care Sergiu Sârbu mânjea neîndemânatic o poartă - toate au fost facturate. Iar cel care a plătit nota și-a dorit în schimb o funcție. Care funcție să-i permită măcar să-și recupereze cheltuiala, dar și mai bine să-i asigure accesul la un robinet, de aur, din care să curgă cu regularitate, din oră în oră, zi de zi, an de an, dintr-un deceniu în altul. De trei decenii, Moldova de pe malul stâng al Prutului tot calcă în greblă.
Până și cei mai neprihăniți luptători ai neamului nu s-au dat în lături când s-a-mpărțit norocu’, vorba cântecului preferat al vălenașilor, și la toți le-o dat cu caru’, numai mie cu păharu’.
