Mircea Carp: „În primul rând, vreau să spun că sunt foarte, foarte bucuros că, uite, am posibilitatea să vorbesc la Europa Liberă, dar mai ales că Europa Liberă văd că-și relansează activitatea, ceea ce nu se poate să fie decât un lucru de mare, mare valoare pentru toți cei care iubesc România și valorile democratice.”
Europa Liberă: Ce ați dori noii echipe sau echipei care ar urma să relanseze aceste programe, care ar fi dorința Dvs. și gândul pentru ei?
Mircea Carp: „Dorința mea și gândul pentru ei ar fi să creadă, într-adevăr, sincer în principiile democratice, să creadă sincer în libertatea sub orice formă în țara noastră și de altfel în lumea întreagă, să fie oameni care să înțeleagă că, pe lângă toate celelalte obligații sau gânduri pe care le au, slujba aceasta de a-i informa pe oameni este un lucru extrem de important, extrem de important, pentru că numai prin adevăr, tot adevărul, numai cu adevărul se poate clădi o lume cinstită și cu înțelegere între oameni.”
Europa Liberă: Ați fost printre cei care au militat la München pentru ne-mutarea la Praga a postului de radio. Vă amintiți perioada respectivă?
Mircea Carp: „Îmi amintesc perioada, dar cred că, de fapt, nu am militat împotriva mutării la Praga, am militat pentru menținerea la München, adică menținerea ca o formație întreagă, așa cum a fost timp de aproape 50 de ani înainte. Deci, ideea mea a fost să continuăm, să continuăm drumul pe care am pornit, pentru că situația din România nu prevestea nimic bun, cel puțin în mintea și în sufletul multora din noi. Am și apelat în scris unii și de la Europa Liberă, și din cercurile din afară la Washington, spunând că nu a venit totuși atunci, în ’95, n-a venit momentul desființării, dar toate astea nu înseamnă – și vreau să afirm lucrul acesta cu toată puterea –, nu înseamnă că nu eram pentru Praga și sigur că dacă asta era formula următoare și s-a făcut foarte bine mutarea unde s-a făcut, pentru că cel puțin o bună parte din ascultătorii noștri, o bună parte din românii noștri au avut posibilitatea în toată această perioadă să asculte Europa Liberă și mă refer la cei din Republica Moldova, din Basarabia, cei din nordul Moldovei, cei din Bucovina și cei din Ucraina – toți aceștia s-au bucurat să asculte și a fost pentru ei un mare avantaj lucrul acesta.”
Europa Liberă: Ați fost dintre cei care au lucrat cei mai mulți ani la Europa Liberă. Ce ați vrea să păstrăm în programele noastre, în afară de spiritul Europei Libere, bineînțeles?
Mircea Carp: „În programe? Cred că, lăsând de-o parte chestiunea știrilor, care este de o importanță extraordinară, când aud acum posturile de radio occidentale, multe dintre ele – și nu vreau să le dau numele, ca să nu intru în conflict cu nimeni –, posturi care și-au transformat știrile sau, mai bine zis, își termină știrile cu un mic comentariu de o frază sau de câteva cuvinte, ceea ce eu găsesc că este absolut inadmisibil.
De când am lucrat la Vocea Americii, începând din 1950 și ceva, totdeauna am învățat că știrea e știre, comentariul e comentariu, Revista presei, este interviul ș.a.m.d. Deci să rămână știrile exact așa cum au fost și pe vremea noastră, adică știre, și nu comentariu deloc. După asta, urmează comentariul, Revista presei ș.a.m.d. Deci, partea asta, dar nu-i nevoie să vă spun neapărat lucrul acesta, că Dvs. sunteți și cu ceilalți colegi pe care îi știu foarte legați de trecutul Europei Libere. Deci, în orice caz, cred că este foarte important ca, de asemenea, să existe un comentariu, comentariu care trebuie să fie neapărat obiectiv, comentariu care trebuie să fie mai degrabă scurt decât lung, care să pună la punct cele spuse în știri sau în Revista presei ș.a.m.d.
Pe urmă găsesc că este foarte important și să se păstreze – de altfel, eu sunt convins că mă repet, mata știi foarte bine lucrul acesta, dar îmi face plăcere că îmi ceri și mie un sfat – să se continue interviurile, sunt foarte importante. Mulți oameni au posibilitatea să spună ceva care altfel poate că n-ar avea posibilitatea sau nu s-ar simți în putere de a spune ceea ce vor să spună. Or, de cele mai multe ori cel care ia un interviu are și marea capacitate de a provoca răspunsul care vine.
Ei, poate că și cronici. Bine, cronică culturală, nu mai vorbesc că o cronică culturală este un lucru mare, pentru că, mai ales în momentele astea în care – mi-e jenă să spun –, în care limba română este așa de pocită cum este ea în momentul de față în țară și unde a rămas limba, cea mai frumoasă limbă, mândra noastră limbă românească. Eu cred că, dacă mergeți pe drumul și dacă aveți natural spațiul respectiv, e bine să păstrați mai multe din programele noastre pe care le-am avut.”
Europa Liberă: Dl Carp, aș vrea să vă întreb în final un scurt comentariu legat de cum vedeți acum actualitatea românească, nu emisiunea, ci realitatea românească.
Mircea Carp: „Dar realitatea românească este foarte tristă, doamnă! Ar mai exista și alte cuvinte, dar este foarte tristă. Trăim într-o țară în care, în primul rând, sau poate nu le spun în ordinea respectivă, dar n-are importanță, o țară în care oamenii se îmbogățesc peste măsură prin tot felul de mijloace urâte, ilegale, în timp ce biet românul îndărăt tot dă ca racul. Mă doare să văd că în țară se vorbesc tot mai mult anumite lucruri negative despre Țara românească. Țara românească a fost întotdeauna și rămâne un pion și un pilon al vieții noastre! Să n-o pârâm peste tot unde avem posibilitate, să n-o lăudăm patriotic, Doamne ferește! Asta-i ceva îngrozitor, dar, mă rog, să știm că suntem români și să nu ne fie rușine de lucrul acesta.
Mă doare apoi că atâția români trebuie să plece în străinătate; mulți dintre ei vrând să se reîntoarcă, alții nu se mai reîntorc și, dacă nu mă înșel, am auzit un comentariu la Televiziunea română că aproximativ trei-patru milioane de români sunt acum diasporă, nu refugiați de tot. Am și eu ideile mele. Mă doare să văd că limba nu mai este ceea ce ar trebui să fie. Nu peste tot și nu mă refer la intelectuali, dar, în general, limba străzii, limba chiar și a școlii, limba tineretului, limba oamenilor nu mai este aceeași de multe ori și e foarte dureros. Dar Țara românească e frumoasă și atrage oameni și să facem în așa fel ca să rămână mai departe o țară frumoasă, dar și ispititoare pentru străini prin modernitate, prin o viață corectă a oamenilor.
În momentul de față sunt foarte, foarte îndurerat, și nu numai în momentul de față, pentru că deseori nu mai recunosc deloc. Și am trăit destui ani – 95 de ani –, ca să pot să spun că era puțin mai altfel pe vremea aia, nu din motive sentimentale, ci din motive ale realității. Și ca să revin puțin aici, la noile inițiative ale Europei Libere, vreau să accentuez faptul că nu vine nimeni de aici cu lecții pentru cei din țară sau cu învățături. Toată lumea care vine de aici sau sper, cel puțin, vine cu dorința de a fi împreună și de a învăța fiecare de la celălalt. Și din acest punct de vedere mă gândesc la faptul că unde-i unul, nu-i putere la nevoi și la durere; unde-s doi, puterea crește și dușmanul nu sporește. Și pe această notă să auzim deci numai de bine!”
