Trei din patru femei suportă pe parcursul vieții violență psihologică, fizică sau sexuală. Deci, dacă într-o odaie sunt patru femei... trei au simțit pe propria piele ce înseamnă să fie abuzată. Pandemia de COVID-19 a afectat și mai mult situația acestor persoane, susțin apărătorii drepturilor omului. Întâi de toate pentru că au obligat, practic, victimele să stea într-un spațiu închis cu abuzatorii. În al doilea rând, pentru că a făcut deseori imposibilă intervenția promptă a specialiștilor sau izolarea agresorului.
ONG-urile ce protejează drepturile femeilor susțin că un mecanism eficient, care ar apăra victimele și în viața de zi cu zi, este Convenția pentru prevenirea și combaterea violenței, cunoscută drept Convenția de la Istanbul. Documentul a fost semnat de Republica Moldova în 2017, însă a fost adoptat în prima lectură de Parlamentul de la Chișinău abia la începutul acestei luni, adică la cinci ani distanță. De ce este importantă Convenția? Pentru că odată ratificată, obligă autoritățile să-și asume niște responsabilități financiare și juridice pentru a combate violența, explică coordonatoarea Coaliției naționale „Viața fără violență în familie”, Veronica Teleuca.
„Convenția vorbește și despre accesul la servicii specializate, pentru că lucrul pe partea de asistență la servicii a victimelor femei sau inclusiv bărbați, pentru că și bărbații sunt victime ale violenței. Cineva spunea că «ne dorim prin convenție pe toți bărbații să-i punem în pușcărie». Categoric nu! De asta se fac programe pentru agresori și de asta se fac ordonanțe de protecție și ordonanțe de restricție, pentru a evita condamnarea reală. Noi înțelegem foarte bine că condamnarea, de cele mai multe ori, nu are un efect educativ.”
Decizia de a proceda la acceptarea Convenției de la Istanbul a provocat nemulțumirea Mitropoliei Moldovei. Într-o adresare către președintă, guvern și parlament, și semnată de Mitropolitul Vladimir, se menționează că „o serie de formulări foarte plastice și nuanțe juridice camuflate în Convenția nominalizată au capacitatea de a deschide poarta la o avalanșă de consecințe grave pentru societate”. Potrivit Mitropoliei, pentru prima oară, un tratat internațional nu echivalează „genul”, în mod clasic, cu „sexul biologic”, iar „asemenea abordare ar fi și în contradicție cu mesajul biblic”. Mitropolia Moldovei se opune și articolului din Convenție în care se precizează că autoritățile „vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor și bărbaților, în vederea eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor și a altor practici, care sunt bazate pe ideea inferiorității femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei şi bărbați”. Mitropolia insistă că „însăși ideea eradicării sau cultura anulării este una foarte periculoasă” pentru că „istoria nu poate fi aruncată la coșul de gunoi”.
Coordonatoarea Coaliției naționale „Viața fără violență în familie”, Veronica Teleuca, spune că reacții similare au existat în mai multe țări din regiune, cu societăți patriarhale, unde problemele cu care se confruntă femeile rămân la coada priorităților.
Sunt tradiții care întăresc sistemul patriarhal, unde un bărbat are mai multă putere...
„Or, textul Convenției vorbește despre acele tradiții care sunt împotriva demnității, libertății, drepturilor femeilor, fetelor și aici sunt foarte multe exemple a țărilor din regiune, dar dacă suntem foarte sinceri, și la noi în țară. Și asta pentru că percepțiile colective vorbesc despre obediența femeilor, despre o normalizare a violenței atunci când femeia procedează, se comportă într-un fel sau altul. Sunt niște tradiții care întăresc sistemul patriarhal, unde un bărbat are mai multă putere, mai mult acces la resurse și mai multe privilegii decât o femeie.”
De ce sunt periculoase prejudecățile și stereotipurile de gen? Pentru că ridică bariere artificiale și inegale pentru femei, explică Victoria Boțan, de la Asociația „Motivație”, organizație ce oferă sprijin persoanelor cu nevoi speciale. Victoria are o dizabilitate locomotoare și spune că știe pe propria piele ce înseamnă să te confrunți cu prejudecăți, bunăoară atunci când mergi la medic.
„Dacă o femeie în scaun rulant decide să dea naștere la un copil, ea se confruntă cu o serie de bariere. Poate fi întrebată de medic: tu ai unul, la ce-ți mai trebuie al doilea? Dar dacă va fi ca și tine? Deci, i se sugerează că copilul poate fi cu dizabilități. Într-adevăr, o femeie cu dizabilități în R. Moldova încă se mai confruntă cu foarte multe stereotipuri, dar mai ales la dreptul la sănătate sexuală și reproductivă.”
Până nu demult, în R. Moldova nu existau studii care ar scoate în vileag stereotipurile de gen și daunele acestora. O recentă cercetare a Fondului ONU pentru populație arată că opt din zece femei din Moldova susțin că, în familiile lor, bărbatul este cel care ia principalele decizii. Iar jumătate dintre respondenții care au participat la sondaj consideră că o soție nu ar trebui să pună niciodată la îndoială opiniile și deciziile soțului ei, indiferent de propriile păreri.
