Gheorghi era tratat de aproape o lună în Spitalul psihiatric de stat din Loveci, Bulgaria, când la etajul trei al pavilionului a izbucnit un incendiu. Toți ceilalți au reușit să scape, cu excepția bărbatului de 25 de ani. Incendiul a izbucnit în camera sa, însă pacientul era legat de pat, iar ușa era încuiată.
Ceilalți pacienți au auzit alarma de incendiu și au văzut fumul. Unul dintre ei a spus că l-a auzit pe Gheorghi țipând din interiorul camerei încuiate. „L-am auzit țipând și strigând: Am luat foc, am luat foc", spunea unul dintre pacienți pentru televiziunea de stat BNT.
Dar se pare că niciunul dintre membrii personalului nu a văzut la timp flăcările sau nu a auzit alarma de incendiu. Când toți ceilalți au fost evacuați și doi infirmieri s-au întors după Gheorghi, nu au putut intra în camera acestuia, deoarece căldura și fumul erau prea intense. Medicii legiști au constatat după aceea că Gheorghi a murit sufocat.
Moartea lui Gheorghi pune în lumină ceea ce Avocata poporului Diana Kovaceva numea, într-un raport recent, tratamentul „crud, inuman și degradant” al pacienților cu boli mintale din spitalele de psihiatrie bulgare. Biroul acesteia a efectuat o anchetă independentă privind incidentul din 2 octombrie și a descoperit circumstanțe tulburătoare în care s-a petrecut moartea bărbatului.
În momentul în care a izbucnit incendiul, Gheorghi stătea izolat și legat de mai multe ore, oricum mai mult decât este permis de legislația bulgară. Și, deși ar fi trebuit să fie sub supraveghere medicală constantă, se pare că membrii personalului spitalicesc au văzut flăcările sau fumul doar când era prea târziu.
Nu este un caz izolat, după cum arată rapoartele Comitetului european pentru prevenirea torturii. De-a lungul anilor, comitetul a raportat adesea că pacienții din centrele psihiatrice din Bulgaria sunt imobilizați prin mijloace neconforme cu prevederile internaționale, precum și că sunt supuși relelor tratamente, neglijenței și abandonului.
Nu îngrijire, ci pedeapsă
Spitalul psihiatric de stat Loveci este situat în centrul regional Loveci, la 125 de kilometri nord-est de capitala Bulgariei. Pacientul care a murit în incendiu, identificat ca fiind Gheorghi G., era tratat într-un pavilion cu patru etaje al spitalului, construit în anii 1950.
Potrivit biroului ombudsmanului, el fusese internat în spital pe 9 septembrie, cu aproape o lună înainte de incident. „La aproape o lună de la internarea sa și având în vedere tratamentul în curs, ar trebui să se presupună că faza acută a bolii sale era sub control”, se arată în raportul care citează interviuri cu alți pacienți care au declarat că îl cunoșteau pe Gheorghi, confirmând faptul că acesta nu părea să aibă un comportament agresiv. „Toți pacienții au spus că se înțelegeau bine cu G. și că acesta îi trata constant cu țigări și cafea. Unul dintre pacienți a spus că erau prieteni”, se arată în raport.
Gheorghi a mai fost izolat, din motive medicale, potrivit înregistrărilor spitalului, chiar în ziua internării sale. Dar în ziua incendiului a fost lăsat singur într-o cameră de izolare ore în șir, cu mâinile și picioarele legate de pat.
Izolarea și imobilizarea mecanică a pacienților din spitalele de psihiatrie sunt permise de legislația bulgară pentru perioade scurte de timp. Și chiar și când se iau astfel de măsuri, ele trebuie justificate din punct de vedere medical, spune Valentina Hristakeva, șefa biroului din Sofia al Global Initiative on Psychiatry, o fundație internațională non-profit care militează pentru servicii de sănătate mintală umane în Europa Centrală și de Est.
„Trebuie să fi efectuate toate procedurile posibile înainte de a imobiliza fizic o persoană.... Doar atunci se poate decide imobilizarea ei și doar pentru că ar putea reprezenta un pericol pentru ei înșiși sau pentru alții", a declarat ea pentru RFE/RL.
Dar biroul ombudsmanului dă de înțeles că Gheorghi nu ar fi fost legat și izolat din motive clinice, ci pentru a fi pedepsit - lucru interzis de legislația bulgară și de două convenții pentru prevenirea torturii ale Consiliului Europei și ale Națiunilor Unite.
Potrivit lui Hristakeva, mai multe circumstanțe din jurul morții lui Gheorghi, analizate în raportul ombudsmanului, duc la această concluzie.
Conform legislației bulgare, un pacient nu poate fi izolat mai mult de șase ore și nu poate fi imobilizat fizic mai mult de două ore. Dar când a izbucnit incendiul în camera lui Gheorghi, acesta era izolat de aproape 10 ore și fusese imobilizat de trei ori - șase ore în total - într-o singură zi!
Echipa Avocatei poporului Kovaceva conchide în raport că „nu se poate înțelege de ce a fost nevoie de aplicarea unor măsuri coercitive atât de drastice", având în vedere faptul că nu se înregistrase niciun semn de agresivitate din partea pacientului pe toată perioada tratamentului. Concluzia raportului? Este „un tratament inuman și degradant legarea și izolarea unui pacient ore întregi".
Faptul că Gheorghi a fost izolat și imobilizat în același timp este, de asemenea, îngrijorător, este de părere și Valentina Hristakeva.
Pacientul a fost izolat într-o așa-numită „cameră capitonată”, o cameră specială cu pereții acoperiți de burete în care pacienții cu un comportament violent pot fi izolați în loc să fie legați pentru a preveni automutilarea. „Scopul camerei capitonate este de a limita utilizarea măsurilor de constrângere”, a declarat Hristakeva. „Dar bărbatul a fost închis într-o cameră capitonată și legat” ceea ce sugerează că „a fost închis nu pentru că era agresiv, ci ca o formă de pedeapsă", a adăugat ea.
Echipa ombudsmanului a ajuns la aceeași concluzie: „În loc să fie folosită camera capitonată ca un loc sigur de izolare, aceasta a fost folosită ca o celulă de pedeapsă", se arată în raport.
Practici „îngrijorătoare”
Echipa Dianei Kovaceva afirmă că a descoperit și alte cazuri în care pacienții din spitalul din Loveci au fost izolați sau imobilizați de mai multe ori într-o zi sau zile de-a rândul.
Astfel de practici sunt contrare recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii. În ultimul său raport privind Bulgaria, publicat în octombrie 2022, comitetul a solicitat autorităților bulgare să se asigure că „pacienții sunt imobilizați doar ca măsură de ultimă instanță, pentru a-i opri să se rănească sau să le facă rău altora, putând fi imobilizați doar pentru perioade cât mai scurte de timp (de regulă, minute și nu ore)”.
Cu toate acestea, potrivit Valentinei Hristakeva, în spitalele de psihiatrie bulgare nu este neobișnuit ca pacienții să fie imobilizați fără să existe vreun indiciu că ar reprezenta vreo amenințare pentru ei înșiși sau pentru ceilalți.
„Colegii care sunt directori de spitale de psihiatrie vor spune - nu avem suficient personal, nu se poate aștepta ca având doar o asistentă în tura de noapte pentru treizeci de pacienți să tratăm uman situația, în cazul unui conflict sau al unei escaladări. Probabil că vor avea dreptate", a declarat Hristakeva, atrăgând atenția asupra lipsei de personal, criticată în mod repetat de Comitetul pentru prevenirea torturii.
„Pe de altă parte, oamenii merg la aceste spitale pentru ajutor”, a adăugat ea. În rapoartele sale de-a lungul anilor, comitetul a semnalat practici „îngrijorătoare” de imobilizare în unele spitale psihiatrice din Bulgaria.
În timpul unei inspecții în Bulgaria în 2020, Comitetul european a constatat că, în Spitalul psihiatric de stat Țarev Brod, situat în apropiere de centrul regional Țumen, pacienții erau legați cu lanțuri de pat. În 2021, a descoperit că, în spitalul de psihiatrie din orașul Kardjali, pacienții erau izolați, de multe ori mai mult de 48 de ore, în camere speciale, cu mâinile și picioarele legate de paturi. Ei nu aveau acces la toaletă și li se puneau doar scutece pentru incontinență. Unii pacienți s-au plâns, de asemenea, că erau imobilizați cu mâinile deasupra capului, ceea ce le provoca dureri, umflături și hiposensibilitate.
„În ciuda recomandărilor pe care le face comisia de ani de zile, utilizarea mijloacelor de constrângere încă nu este conformă cu orientările internaționale", se arată în cel mai recent raport al comisiei.
Potrivit statisticilor furnizate de Ministerul Sănătății la cererea deputatului Stela Nikolova în iulie, aproape 600 de pacienți au fost imobilizați pentru diferite perioade de timp, în spitalele de psihiatrie din Bulgaria în 2022.
Dar Comitetul pentru prevenirea torturii a avertizat că utilizarea măsurilor de constrângere a fost adesea înregistrată „lacunar sau deloc” și, prin urmare, nu reflectă realitatea.
Absența unei supravegheri continue
Legislația bulgară și organismele internaționale impun o supraveghere medicală constantă a pacienților reținuți sau izolați. Legea prevede că asistentele care se schimbă la fiecare oră trebuie să efectueze monitorizarea prin control vizual direct sau prin mijloace de la distanță atunci când pacientul este izolat și că trebuie să fie prezente la patul pacientului atunci când acesta este imobilizat.
Dar se pare că lucrurile au stat cu totul altfel în cazul lui Gheorghi. Niciun membru al personalului nu se afla în camera în care a fost imobilizat. Unii angajați ai spitalului au declarat echipei Avocatei Poporului că pacientul era monitorizat printr-o cameră de supraveghere, dar că incendiul nu a fost detectat la timp.
„Aparent, pacientul nu a fost monitorizat permanent în timpul imobilizării, ceea ce reprezintă o încălcare directă a procedurilor și a regulamentului”, consemnează raport.
Și, iarăși, trebuie spus că nu pare a fi un caz izolat. Comitetul pentru prevenirea torturii insistase înainte vreme asupra faptului că „absența oricărei supravegheri personale continue din partea personalului” este „inacceptabilă”.
„Pacienții astfel reținuți nu aveau nicio modalitate sigură de a atrage atenția personalului, fiind lăsați să strige în zadar din interiorul celulei capitonate sau să încerce să facă gesturi cu mâinile legate către camera video de supraveghere, al cărei monitor se afla într-un birou izolat și adesea nesupravegheat", a declarat comitetul în ultimul său raport.
O altă întrebare pusă de echipa ombudsmanului cu privire la cazul lui Gheorghi a fost de ce personalul spitalului nu a raportat că a auzit alarma de incendiu.
Trei pacienți intervievați de echipa lui Kovaceva afirmă că au fost în apropierea camerei lui Gheorghi în momentul incendiului și că au auzit alarma de incendiu. Cu toate acestea, personalul pretinde că sunetul alarmei abia dacă se auzea în afara camerelor de izolare din cadrul unității.
Șeful Spitalului Psihiatric de Stat din Loveci nu a răspuns la solicitarea RFE/RL pentru a comenta incidentul. Șefa secției în care a avut loc incendiul, Katia Edreva, a refuzat să comenteze raportul, adăugând că intenționează să obiecteze față de concluziile acestuia.
Procuratura districtului local din Loveci a declanșat o anchetă privind circumstanțele incendiului care a dus la moartea lui Gheorghi.
Contactat de RFE/RL, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii a refuzat să comenteze cazul, dar a citat declarații și rapoarte anterioare privind Bulgaria, unele dintre acestea referitoare la „eșecul persistent" al autorităților bulgare în ceea ce privește remedierea deficiențelor din spitalele psihiatrice.
Stigmatizarea și lipsa de sprijin
De-a lungul anilor, comisia a înregistrat plângeri cu privire la pacienți care au fost pălmuiți, loviți cu pumnii, cu picioarele și cu obiecte contondente de personalul din spitalele de psihiatrie.
De asemenea, comisia a observat că pacienții cu tulburări psihiatrice din Bulgaria nu beneficiază de o gamă de tratamente psihiatrice moderne, „ceea ce este, în sine, o dovadă de neglijență și dăunează bunăstării lor". De asemenea, comisia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la lipsa de progrese în ceea ce privește dezinstituționalizarea serviciilor de psihiatrie, ceea ce face ca multe persoane să fie „ținute în mod necorespunzător în instituții psihiatrice mari, fără speranța de a se întoarce în comunitate, ceea ce le afectează în mare măsură starea de bine”.
În raportul său privind cazul din Loveci, echipa Dianei Kovaceva a remarcat că este necesară o reformă în sistemul de îngrijire psihiatrică. „Spitalele psihiatrice de stat nu sunt locuri de pedeapsă, ci spitale pentru tratamentul activ al pacienților care suferă de boli mintale", se arată în raport.
Pe de altă parte, Valentina Hristakeva notează că bulgarii care suferă de boli mintale nu numai că sunt stigmatizați de societate, dar adesea găsesc puțin sau deloc sprijin din partea sistemului de asistență socială al țării.
„Se pare că acesta este grupul pe care îl putem abandona cel mai ușor. Și tot ce putem face pentru ei este să construim pavilioane bine protejate unde pot trăi închiși și izolați.”
