Într-un tîrziu, după multe şovăieli, m-am dus la frizerie. Aveam un păr lung şi semănam cu membrii formaţiei Rolling Stones. Nu vreau să vă obosesc cu multe detalii, să vă povestesc cîţi oameni din frizerie erau cu măştile sub bărbie şi cum se făcea dezinfectarea. Vă spun doar că mai bine nu mă duceam. Frizeriţa mi-a zis că, după toate probabilităţile, povestea Covid-19 e plămădită de fantezia debordantă a unor panicarzi. Cîte zile trebuie să aştept acum? 14?
Paştele Blajinilor cel amînat a fost anulat în ceasul al doisprezecelea, cu o zi înainte să vină lumea în cimitire. Dar cum rămîne cu prosoapele, cănuţele şi colacii cumpăraţi de oameni? Cum e posibilă această inconsecvenţă, această debandadă? Oare nu putea fi anulat de la bun început Paştele Blajinilor? Cui îi venise ideea asta cu amînarea? Ce fel de Paști poate fi în iunie? Toate aceste ezitări denotă absenţa unei strategii clare de luptă cu virusul ucigaş. Şi alimentează iresponsabilitatea cetăţenilor.
Am remarcat că sentimentul cel mai pregnant la moldoveni, atunci cînd e vorba de Covid, este lehamitea. Moldoveanului îi este lehamite să respecte normele sanitare. Moldoveanul s-a săturat de Covid ca de mere pădureţe şi îl ignoră, se comportă ca şi cum virusul nu ar exista. Şi iată că avem o veritabilă paradă a măştilor sub bărbii, o paradă alimentată de comportamentul iresponsabil al unor conducători, dar şi al unor reprezentanţi ai Bisericii.
Cei 264 de infectaţi de sîmbătă, un record stabilit aici de Covid, ne arată că situaţia se complică pe zi ce trece, că Moldova nu e în stare să lupte cu infecţia. Lucrurile se vor complica şi mai mult în zilele următoare din cauza lehamitei moldoveneşti. Din păcate, vor veni alte suferinţe.
