Angela Grămadă, născută în satul Brânza, raionul Cahul. A absolvit facultatea de Relații Economice Internaționale la Chișinău. A continuat studiile de master și doctorat la București. Tot la București a fondat Asociația Experts for Security and Global Affairs și a implementat mai multe proiecte dedicate spațiului ex-sovietic. Monitorizează evoluția societății civile în statele din Bazinul Mării Negre, este preocupată de impactul politicii externe a Federației Ruse asupra statelor din Europa de Est și Caucazul de Sud. În mai 2019 a lansat un proiect video pe YouTube, unde analizează cele mai importante evenimente din viața politică de la Kiev.
Luni
Oficial, sunt în a 11-a zi de autoizolare. Dacă m-aș putea îndepărta de rețelele sociale, ar fi minunat, dar nu pot. Cumva, și acest lucru chiar nu îl pot explica, mă simt împinsă din urmă de ceva mai puternic decât mine să rămân ancorată în această bulă a online-ului. De săptămâna trecută am început să vânez știri false despre CoVid19 pe care le postează unii dintre prietenii mei. Unde prind, acolo lovesc! Nu mă abțin, taxez pe oricine distribuie știri false.
E luni și va fi intens. De dimineață avem câteva discuții pentru un proiect la care lucrez de scurt timp. Apoi trec la adunat adrese electronice de la studenți. Trebuie să le trimit invitații pentru Webex. Azi testăm Webex. Săptămâna trecută am testat Zoom și am eșuat. Dacă nu ai cont premium, atunci după fiecare 40 de minute ți se sistează conferința online. Sunt conștientă că nu pot să adun același număr de studenți la seminar după fiecare 40 de minute.
Ne-am descurcat! Webex și-a făcut treaba. Au fost peste 20 de studenți prezenți. Niciodată nu s-au adunat atât de mulți într-o sală de studii de la începutul semestrului. Se pare că le face bine în izolare la domiciliu să interacționeze cu semenii.
Seminarul s-a încheiat la 17.30. Dar trebuie să mă grăbesc. De data aceasta intrăm pe Zoom cu Rosian Vasiloi. Avem un subiect extrem de important de discutat cu studenți și experți: noul mecanism de consultare din cadrul Grupului Trilateral de Lucru pentru soluționarea conflictului din Estul Ucrainei. Noi chiar ne propusesem să discutăm 40 de minute, dar am ajuns la două ore. Au fost două ore în care am întors pe mai multe părți ”pățania” lui Ermak și a lui Zelenskyy în Grupul Trilateral de Lucru. Am ajuns la concluzia că nu au învățat nimic autoritățile lor din experiența foștilor lideri de la Chișinău. Scenariul se repetă. Și singura diferență, susține Rosian, este că noi nu am avut frontieră directă cu Rusia, iar ucrainenii o au.
Marți
Mi-am amintit de ce a spus Otilia: criza aceasta va scoată la iveală toate bubele din sistem, dar în același timp va răscoli printre noi și mulți oameni faini. Să sperăm că Otilia are dreptate, deși la Spitalul Județean de la Suceava este jale în acest moment. Mai mulți pacienți au pierdut lupta cu boala, iar medici au fost infectați. Management deficient, corupție, pile și multe alte lucruri triste care ies la iveală. BUBE, multe BUBE!
Sergiu Litvinenco a distribuit un rezumat al Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova (CSERM) nr.3 din 23 martie a.c.. Îmi dau seama că părinții mei nu mai au voie să părăsească domiciliul... .
Pe la amiază apar primele imagini cu armata în stradă. Da, moldovenii înțeleg greu și nu știu ce înseamnă reguli și protocoale, disciplină și izolare, dar de ce avem mitraliere în stradă? De ce mitraliera are prioritate în fața măștilor și mănușilor în lupta cu virusul???
La conferința de presă de la ora 17.00, după ce ne anunță cifrele cu cei depistați pozitiv, Dl președinte, Igor Dodon, declară mândru: ”Nu trebuie să vă speriați de militarii pe care îi vedeți în stradă, ei sunt ca să ajute polițiștii.. De mâine ei vor fi și în alte localități, nu doar în Chișinău.” Dle Dodon, dacă este ideea unui consilier ceea ce ați declarat, trebuie să concediați imediat această persoană. Dacă ați spus-o din proprie inițiativă, cetățenii merită niște scuze. Nu am văzut nicăieri un lider care să-și urască cu atât de multă înverșunare alegătorii, încât să spună cu atât de multă non-șalanță că mitraliera e bună! Scopul (campania electorală pentru alegerile prezidențiale) nu trebuie să scuze mijloacele (armata și mitraliera) în lupta cu CoVid19.
Dar asta este, și-au bătut joc de una dintre cele mai credibile instituții publice, armata, și au trimis-o să lupte fără mănuși și măști împotriva cetățenilor, căci în fața virusului o asemenea dotare nu are nicio șansă.
Este seară și urmăresc online un talk show politic. Încă un ministru aruncă o prostie. Bine, au fost mai multe, dar una a făcut rezumatul întregii emisiuni.
Miercuri
Azi am seminar. La ora 14.00 mă loghez în conferință video cu studenții. Azi m-au făcut fericită. Au fost activi, au muncit în echipă. S-au implicat în dezbateri, s-au contrazis și s-au ajutat. Sunt fericită. În sfârșit funcționează studiul online.
Primesc poză de la Chișinău. Nepoțeii mei au desenat un curcubeu și un soare. Au scris cu litere colorate că TOTUL VA FI BINE! La litera i au pus și o inimioară. J
La ora 17.30 mă loghez pe Skype cu Iașiul. Interviu de cercetare cu mine. Întrebările sunt despre conduita geostrategică și de comunicare a României în Vecinătate Estică: Moldova și Ucraina. După o oră mă simt nevoită să închid și să trec la o altă discuție.
Sună insistent jurnaliștii de la Kiev. Vor să afle care este diferența dintre recomandările și obligațiile impuse de autoritățile de la București. Întreabă de morți, infectați, dar și despre cum comunică autoritățile române: sunt acestea sau nu o sursă de panică? Este interesant să vezi perspectiva de abordare diferită. Unii lideri seamănă panică, pentru că altceva nu știu să facă, alte autorități încearcă să ne trimită mesaje subliminale că o să depășim criza, trebuie doar să rezistăm până și după acel vârf al crizei.
Sunt obosită. Cifrele sunt în scădere în Italia, dar nu pentru mult timp.
Mă sună mama. În fiecare seară avem discuție prelungită despre ce a făcut ea, tata și toate animalele. Întrebările zilei: de câte ori am spălat cu toții mâinile și dacă am mâncat?
Poate o să adorm repede.
Joi
Același ritm, aceleași știri, aceleași privilegii: încă respirăm normal.
Azi au apărut din nou formulare pentru declarațiile pe care românii trebuie să le aibă la ei dacă decid să iasă din casă. Au apărut profitorii, care generează platforme cu care îți poți completa declarația și să mai pui și semnătura. Nici pandemia nu-i oprește. Este bine că s-au autosesizat autoritățile și au alertat populația. Formularele se pot descărca doar de pe pagini web dedicate, ale instituțiilor publice oficiale, care nu cer date personale.
Iarăși am verificat numărul de infectați și iarăși veștile sunt îngrijorătoare. Crește numărul de pacienți în stare gravă, precum și numărul de decese. Văd o știre despre un discurs de-al președintelui Iohannis. Îl ascult. Nu am timp să îl vizionez. Îmi dau seama că președintele României, care a tăcut în primul mandat, și a vorbit mai mult liderilor străini decât propriilor cetățeni, a început să vorbească mai repede. Numărul de apariții în fața cetățenilor s-a mărit considerabil. Păcat că ni se adresează doar când sunt crize... .
Mi-am numărat pliculețele de drojdie din frigider. Sunt bogată! Cu acest gând mă bag la somn. Mă gândesc că sâmbătă o să fac ceva ca la mama acasă... dacă tot nu voi putea ajunge degrabă la Brânza... .
Vineri
M-am trezit obosită. De la gânduri. Deschid laptopul și o văd pe Irina online. Îi scriu. Când o văd online, îi scriu mereu. Îmi dă vești, îmi spune că s-a uitat la primul sezon al unui serial, foarte popular acum un deceniu, poate chiar mai mult, doar ca să nu simtă niște dureri. Cum de am intuit că trebuie să îi trimit niște gânduri bune? Cu acest gând mă reîntorc la ale mele: mailuri, ședințe, decizii. Voi reveni mai târziu la jurnal.
Găsesc la mătușa mea pe Facebook o postare: ”Gândacii pot să reziste unui război nuclear, dar nu rezistă unei lovituri cu ziarul. Aceasta ne demonstrează cât de periculoase sunt publicațiile moderne.” Am o revelație! Descrie perfect lupta împotriva libertății de exprimare pe care atât de cu coada între picioare a pierdut-o șeful Consiliului Coordonator al Audiovizualului în fața presei. Felicitări Societății Civile din Republica Moldova!
Mă întorc la ale mele. Când revin văd că s-a predat Țuțu. Ridic o sprânceană. Bucurie ioc. Pentru că CoVid19.
Este vineri seară și tocmai am finalizat activitățile pentru astăzi. Am aruncat un ochi spre paginile web, care monitorizează situația răspândirii CoVid19 în România și Republica Moldova. Știri Oficiale a scris scurt: ”A fost înregistrat decesul numărul 25.” Puțin mai devreme cineva a scris pe Facebook că și în Ucraina numărul deceselor s-a mărit... . Dacă nu aș avea atât de multe activități, pe unele dintre ele mi le născocesc singură, ca să nu am timp să mă gândesc prea mult ziua (oricum noaptea o fac), n știu cum aș rezista. Avalanșa de vești nu prea bune nu inspiră optimism.
Dar, astăzi a fost o zi și cu bune. Pe lângă obișnuitele deja ședințe online și corespondența trimisă, am reușit să avem o nouă conferință ESGA. Am discutat cu Ion Manole, în calitate de expert invitat, despre ce se întâmplă cu drepturile și libertățile noastre în timpuri de pandemie. Concluzia a fost că unele autorități (bine, aproape toate din regiune) profită de oportunitățile generate de această criză pentru a ne limita drepturile, pentru a impune un control mai sever. Adică ceea ce se făcea în condiții mai puțin legale, trece în legalitate, obține legitimitate sub lozinca ”siguranței naționale”. Sănătatea publică are prioritate! Ne spun ei. Aveți dreptate! Le răspundem noi și renunțăm de bună voie la a mai fi vigilenți. O facem ușor, fără a ezita, căci din Italia veștile sunt din nou proaste.
În continuare țin pumnii pentru Irina, prietena mea de la Universitatea din Chișinău, care astăzi are o misiune importantă.
Mi-a scris Irina. Prin ceea ce a făcut Irina viața va continua.
Suntem privilegiați, încă respirăm normal!
