E bizar: Veneția, Barcelona, Amsterdam, Dubrovnik și alte orașe care trăiesc din turism se simt strivite de binefacerea care le hrănește. Tot mai multe orașe europene, sau destinații cum li se spune în limbaj tehnic, au decis că e de ajuns.
Turme, hoarde, armate și potopuri de turiști vin și lasă în urmă un munte de bani și un oraș dereglat. Localnicii nu își mai găsesc locul și nu mai pot trăi normal în propriul oraș.
Monunemtele și străzile sînt murdărite și mîncate de ruină ca un pantof purtat zi și noapte. În aceste condiții, primarii au anunțat că vor tria turismul și vor micșora numărul turiștilor. Cum? Nu se știe.
E clar, însă, că industria turismului a devenit o formă de isterie în masă. Oricine poate ajunge repede și relativ ieftin oriunde. Dar această presupusă libertate se reduce la un ritual fix. Aceleași orașe, aceleași străzi și aceeași indiferență.
Cei mai mulți vin să se filmeze și să se fotografieze în decor istoric, fără să vadă, să simtă sau să înțeleagă. Emoția e deplasarea în sine, iar profitul rămîne la operatorii de mulțimi în vacanță.
