Linkuri accesibilitate

Natalia Mateevici: Sănătate tuturor! Și ne vedem la vaccinare!


Natalia Mateevici
Natalia Mateevici

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Natalia Mateevici, conferențiar și cercetător științific.

Născută pe 6 mai 1961, Chișinău. Absolventă a USM Facultatea de Istorie. Arheolog, doctor în istorie, conferențiar cercetător, specializată în arheologia clasică grecească. Activează din 1989 la Muzeul Național de Istorie, actualmente în funcția de cercetător științific coordonator în sectorul Arheologie și istorie veche. Autor a zeci de articole și două monografii la tema de cercetare. A participat la șantiere arheologice din RM, Ucraina, România.

Luni

In pandemie, când ai posibilitatea să lucrezi de la distanță, să te trezești fără graba, să-ți sorbi fără grabă cele trei ceșcuțe de cafea și te apuci de treaba, să scrii, să studiezi, să citești, iar odată-două ori pe săptămână să mergi și la muzeu, ce viață bună mai aveam.

După cafeaua făcută la ibric, care acoperă toată casa cu aroma ei îmbietătoare, îmi iau laptopul si mă așez la treaba. Scriu, pana pe la vreo patru după masa. Începe să mă doară ochii, simt, ca am obosit, începe sa mă doară puțin capul. Sunt sigură, ca o simplă oboseală.

Oboseala persistă. Iau tonometru și îmi măsor tensiune – normală. Durerea de cap persistă. Găsesc termometrul și mă apuc de el: după puțin timp, termometrul arata 36,8. Ei, lasă ca e bine. Durerea din cap, tot nu vrea să mă părăsească, peste vreo jumătate de oră, din nou, iau termometrul de coadă! Oооо, deja e 37,2, încep să mă alarmez, trece jumătate de oră – din nou mă fac prieten cu termometrul – 37,8 și atunci imi dau seama, ca nu am timp de pierdut. Sun medicul de familie, ea îmi indică urgent să chem salvarea, ceea am și făcut. Dacă, toți, am fi conștienți, ca simptomele așa-numitului COVID, trebuie tratate in primul rând nu ca niște simptome de viroze, poate, mulți dintre cei, plecați spre veșnicie, ar fi avut o șansă mai mare pentru a se vindeca!!

Chem salvarea și mergem cu girofarele și cu sirenă la centrul de triere de la MoldExpo. Fiecare in boxa aparte, cam frig, dar nu ai încotro, cu personalul medical care iți face deodată testul pentru COVID, ca a doua zi să știi pe ce lume te afli. Nu e rău.

Marți

Pe la patru după masă vine «vestea cea mare» atât de mut așteptată și de tine, și de cei de acasă – ești POZITIVĂ!!!!! Și dacă, undeva, acolo, în adâncul sufletului, mai aveam un gram de speranță, această veste se sparge în capul tău în mii de așchii și la început, pur și simplu te paralizează.

Ne strâng pe toți cei cu rezultatele pozitive, eram 9 doamne, de toate vârstele, ne încarcă în două ambulanțe și mergem cu girofarele aprinse la Sfânta Treime. Acolo erau locuri libere.

Încep să intru în panică, dar nu am încotro

Ajungem pe la vreo 6-7 seara, suntem luați în primire la recepție: tensiunea, oxigenare, răspunzi la toate întrebările referitor la alte boli, pe care le ai, locul de muncă, dar pe urmă urmează faza cea mai nasoală – te roagă să dai un număr de telefon pentru o persoană de contact și doar atunci înțelegi, pentru care eventualitate au ei nevoie de acest număr de contact! Încep să intru în panică, dar nu am încotro – le dau numărul fiului!!! Si el stă acasă pozitiv, dar tânărul organism reacționează altfel, antiviralele și setul de vitamine, recomandate de medic, își vor face, în cele din urmă, efectul!!!

În scurt timp, ne dispersează pe secții, în dependență de problemele fiecăreia și mergem în secții. Vreau să spun, că spitalul Sfânta Treime, m-a surprins plăcut printr-o reparație impecabilă, cu o curățenie sterila (altfel cum să fie în secțiile COVID), cu echipament nou, paturi, console, chiuvetă, ferestre termopane, jaluzele sistem de încălzire nou. M-am simțit de deodată protejată, liniștită, iar când personalul medical a început manipulările specifice, am înțeles că sunt pe mâini bune.

Miercuri

Mă trezesc cu durere de cap, primesc un paracetamol, febra scade, durerea scade, iar pe urmă în salon apar mici omuleți de zăpadă, medicul de garda, asistente, infirmierele. Umbla, foșnind pe coridoare, echipate cu costume de protecție albe, cu măști respiratoare și viziere de asupra, cu acoperiri special pentru cap, plus și gluga de asupra. Le vezi doar ochii îngrijorați, uneori surâzând încurajator, în rest nu-ti mai dai seama de celelalte trăsături ale feții. Vin, te trezesc, pachetele cu pastile, injecții în vână, picurători, adică tot tacâmul și permanent monitorizarea - tensiunea, oxigenarea, temperatura.

Sunt într-o stare stabila, doare capul periodic se ridica o febra, dar după manipulările medicilor, scade. Peste ceva timp o iau de la capăt.

Joi

Situația e aceiași, doar ca durerile de cap slăbesc din intensitate, medicamentele și grija personalului își fac treaba!!

Te trimit la radiografie, parca nu e rău, dar peste câteva zile, voi afla , că nici prea bine nu e!!!

Indiferent de orice, viața își continua ritmul ei firesc

Iar omuleți de zăpadă, continua să mișune pe coridoare si saloane, cărând aparatele pentru oxigen, pentru un bolnav sau altul. Printre infirmiere avem și una micuță de tot, la trup (noi glumim ca nu are mai mult de 30 de kg), dar aleargă ca o albinuță, cară instalațiile cu perfuzii, de două ori mai mari ca ea, împinge din greu aparatele de oxigen, dar nu se lasă. Înțelegi, ca e lucrul ei și că este și ea surmenată, dar asta e realitatea de la spital. O admir! La serviciu, colegii din sector îl omagiază pe cel mai tânăr dinte noi, care a împlinit colegul vârsta Mântuitorului, i-au comandat cu tort, ca la arheologi, cu tematica respectiva, îmi trimit poze, îmi urează sănătate, iar eu regret ca nu sunt alături de ei si promit sa recuperam, cât mai repede, întâlnirea ratată de mine! Oricum, indiferent de orice, viața își continua ritmul ei firesc. Mă bucur și rămân cu speranța, că totul va fi bine!!

Vineri

Același ritm, personalul medical, ca titirezii, foșnind pe coridoare, monitorizându-ne, înțepându-ne cu injecții de două trei ori pe zi, având mare grija de noi. Când a apărut acea expresie, că medici noștri din secțiile COVID sunt adevărați eroi, unii au considerat aceste expresii drept o exagerare și doar nimerind aici, înțelegi, că toți ei, începând de la medicii șefi până la cel mai simplu infirmier, sunt adevărați eroi!!! Poate în ceasul al 12-lea vom înțelege că sunt profesii prioritare, strategice, aș zice, iar primul loc în această listă, fără îndoială, îl dețin medicii!!!! Când mă gândesc, că încă vreo doi-trei ani în urmă, se zvonea prin târg, că vor să închidă renumitul spital de boli infecțioase (și cel mai vechi de la noi, Toma Ciorbă), că cică, nu e nevoie de el, mă ia frigul!!! Anume Toma Ciorbă a fost spitalul cel mai pregătit să primească prima lovitură (și a și primit-o), când această boală perfidă, haină, nemiloasă, s-a abătut asupra noastră.

Aveți grijă de voi, protejați-i pe cei dragi, alarmați-vă la cea mai mică problemă de sănătate, care poate vă pare ne importantă, la început! Luați taurul de coarne deodată!!!! Mai bine să fie o alarmă falsă, decât una cu girofarul și ambulanța!!!

Sănătate tuturor! Și ne vedem la vaccinare!!!

XS
SM
MD
LG