Linkuri accesibilitate

Natalia Ursu Ghețu: „Mă înspăimântă să îmbătrânesc în țara asta...”


Natalia Ursu Ghețu este autoarea Jurnalului Săptămânal la Europa Liberă.

Născută la 9 noiembrie 1987, Mîndreștii Noi, Sângerei. A absolvit facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Facultatea de Arte Frumoase a Universității de Stat. Tot aici obține masteratul în comunicare publică. Ulterior, urmează cursurile Școlii de Studii Avansate în Jurnalism. În perioada 2016-2019 a activat în calitate de reporter la Pro TV Chișinău. Din august 2019 este reporter, domeniul politic, la TV8, iar din martie 2020 și moderatoare la talk-show-ul „Întreabă Ghețu”.

LUNI

Sună alarma. O tot amân, din cinci în cinci minute, cu capul lipit de pernă. Cu un efort aproape supranatural reușesc, într-un final, să-i spun adio dulcelui somn de dimineață. Mă întreb de ce nu am avut astâmpâr ieri și am mers la protestul veteranilor?! Regret că nu am stat acasă si nu m-am odihnit. Mă uit la ceas, sunt deja în întârziere, așa că înfulec ce găsesc în frigider și, la fel ca un soldat, în cateva secunde sunt îmbrăcată. Gata! Am ieșit!

La ora 9:00 sunt deja în redacție. Tradițional, ascult declarațiile premierului Ion Chicu după întrevedearea cu Zinaida Greceanîi și Igor Dodon. Surpriza! Premierul anunță că Parlamentul s-ar putea convoca în ședință pentru a dezbate moțiunea de cenzură, iar formațiunea Șor anunță despre îmbolnăvirea cu Covid a doi deputați. Fug la Parlament, întrucât mai mulți parlamentari mi-au confirmat că într-un sfert de oră va avea loc ședința Biroului Permanent. Discut cu câțiva depuțați din opoziție. Și pentru ei e o surpiză sedința de astăzi. Între timp, de pe scările din spatele Parlamentului văd cum zeci de carabinieri echipați cu bastoane și căști de protecție coboară dintr-o mașină și încep sa înconjoare clădirea Legislativului.

Se adună și multe echipaje de poliție. E clar, va fi o zi fierbinte, nu doar la propriu...

Trimit tot ce am filmat cu telefonul colegilor de la site, ca ulterior să aflu că la ora 14.00 Parlamentul se convoacă în ședință specială, pentru a examina moțiunea de cenzură împotriva Guvernului. Așa că merg înapoi în redacție, ca peste aproximativ două ore să fiu din nou la Parlament. O sedință tensionată, gălăgioasă, cu acuzații reciproce, jocuri de culise și chiar îmbrănceli. Într-un cuvânt, haos. Sunt atentă la toate detaliile.

După dezbateri lungi, moțiunea de cenzură a opoziției a eșuat. Oare nu era previzibil, mă gândesc. Extenuată de trasmisiuni live, de scandalul din Parlament, într-o fugă sunt din nou în redacție. Abia de pot să-mi adun gândurile, dar trebuie să mă mobilizez. În scurt timp încep știrile, iar reportajul meu e important.

Nu țin minte cum am ajuns acasă. Agitat, e un cuvânt prea blând pentru tot ce am trăit astăzi. Liniștea și confortul casei îmi amintesc că astăzi, aproape ca de fiecare dată, am uitat să mănânc.

Deschid Facebook-ul care, colac peste pupăză, îmi amintește că, anul trecut în perioada asta, eram în largul arhipelagului spaniol - Insulele Canare. Eh, vacanța..., un cuvânt aproape iluzoriu, în acest moment.

MARTI

Ora 7:15. Cu pas grăbit sunt în drum spre Comisia medicală a conducătorilor mijloacelor de transport. Vineri, îmi expiră permisul de conducere și până atunci trebuie să adun actele pentru preschimbarea permisului. Orarul de munca începe la 8:00, dar m-am gândit să vin mai devreme, căci la ora 9:00 să fiu deja în redacție. Aici însă, ghinion! Zeci de tineri stau la coadă. Fiecare dintre noi, probabil, s-a gândit că va fi primul. Noroc că la medicul oftalmolog, unde am fost și sâmbăta trecută, eram mai puțini. Atunci mi-a zis, pe un ton urât: Du-te și fă-ți ochelari peste drum, apoi vii la mine sau vino în altă zi. Stranie propunere. Așa că am ales să vin repetat pentru că sâmbătă trecută eram extenuată, după o saptamână de muncă și îmi era, chiar, lehamite să intru în polemici. După aproape o oră, am deschis și ușa ultimului medic. Fără sa raspundă la „buna dimineața!”, mă întreabă: „Traume ai avut? Nu!”. Poc, ștampila! Sincer, am ieșit cu un gust amar. Mă întreb de ce atâtea formalități inutile, în opinia mea, umblătură pe drumuri, comisii superficiale.

M-am urcat în mașina. La semafor, la un colț de stradă, zăresc un bătrân care așază grijuliu, pe un scaun, tot felul de mărunțișuri casnice, probabil, în speranță că va câștiga niște bănuți.

Mă îngrozește această realitate…

Realitatea cruntă pe care nu simțeam nevoia să o înfrunt și azi. Mă înspăimântă să îmbătrânesc în țara asta...

Puțin peste ora 9 intru în redacție. Și, cum s-ar zice, din nou la plug. Urmăresc ședința de ieri a Parlamentului care s-a încheiat aproape de miezul nopții. Aseară, aleșii poporului au decis că merg în concediu. Mă întreb ce cred oamenii care i-au ales despre decizia deputaților de a-și lua vacanță.

În timp ce scriu știrea, ascult conferința de presă a deputatului PPDA, Chiril Moțpan, apoi a liderul Pro Moldova, Adrian Candu.

În jurul orei 15:00, mă îndrept spre vila prezidențilă de la Condrita. Cineva ne-a suflat ca se prevede o petrece. Am mers să ne covingem dacă e adevărat. Eh, ce neted e drumul pana la Resedința din Codrii Moldovei. De ar fi așa asfalt proaspăt turnat pe drumurile din toată țara.

Ajungem într-un suflet. Acolo ne întâmpină o imagine de-a dreptul ciudată. Peste drum de porțile vilei prezidențiale, pe șosea, o femeie vinde legume și fructe. Încerc să aflu dacă a văzut coloane de mașini în ultima oră. Râspunsul franc al vânzătoarei m-a amuzat. „ Nu vă spun ca și așa povestesc prea multe și acuș mă alungă de aici”. Mă apropii de gardul care înconjoară Reședința de vacanță. Mă observa ofițerii de pază. Îmi tot fac fotografii. Unul dintre ei se apropie de mine și lansează spre mine o canonadă de întrebări. Ce fac aici? Cu ce scop? Ce filmez? De ce? Dupa care pleacă. Așteptăm. Eh, în sfarsit aer curat. Fac cateva fotografii: flori, gaze. Nu a mai venit nimeni. Dar cum poți sa ieși din redacție, să faci un drum și să revii făra un subiect filmat? Așa la întoarcere, în apropiere de capitală ne-am oprit să filmăm o porțiune de drum care se tot repara de 4 ani. Abia pe la 19:00 ajung în redacție. Încep știrile la care s-a muncit o zi.

Am sperat să ajung astăzi mai devreme acasă, dar...

MIERCURI

Ora 9. Stau în fața oglinzii. Nu acasă, la televiziune. Machiaj, coafură. Toate pentru ședință foto și video programată astăzi. Deși pare simplu, nu e ușor să pozezi. Între timp, pe Facebook s-au adunat câteva zeci de mesaje. Unele de la colegi, altele de oameni care îmi scriu despre problemele lor, în speranța că noi, presa, îi vom ajuta. Imediat după filmări am luat un interviu de la colegii mei Viorica Tătaru și Andrei Captarenco. Mi-au povestit despre cum au fost agresați de militarii din trupele de pacificatori, în timp ce filmau în satul Molovata Nouă un nou episod pentru emisiunea „Dincolo de Nistru”, dedicată problemelor oamenilor care locuiesc în satele aflate sub jurisdicția Republicii Moldova. Mă apuc să scriu știrea. Am telefonat-o pe viceprim-ministra de Reintegrare pentru o reacție. Demnitara nu mi-a răspuns la apeluri.

Nici la numerele de telefon ale Ambasadei Ruse nu mi-a răspuns nimeni...

Iar Asociația Presei Independente a condamnat acest incident, pe care l-a calificat drept un abuz asupra jurnaliștilor. A trecut ora prânzului. În gând, îmi spun că trebuie să mânânc. Nu am timp. Mai am o știre de scris despre bebelușul care a fost abandonat la începutul acestei luni într-o plantație de viță – de – vie din raionul Nisporeni. Acesta a fost întors în brațele mamei sale. Scriu, dar mă macină o revoltă interioară. Îmi tot derulează în minte imaginile în care un copil nou-născut este lăsat printre spini, pe pământ. Mă întreb cine e vinovat, de ce i s-au întamplat toate acestea unui micuț firav nevinovat. Autoritățile locale au promis că vor monitoriza viata acestui mic supravietuitor.

Ajung acasă, abia în jurul orei 20:00. Mă sună sora. Din nou îmi spune cât de bine, liniște e acasă, la mama, iar printre altele mă întreabă dacă m-am apucat să citesc vreo carte din cele pe care am rugat-o insistent să mi le aducă. Răspunsul era clar, nu am timp. Îmi zice să-l găsesc, timpul, iar până deschid pagina unei cărți... să citesc un articol trimis pe email pe care trebuie să-l publice. Iar eu abia de aștept să găsesc, odihnă.

JOI

Astăzi e ne-a trezit motanul pe la 7 dimineața. A avut grijă să ne lingă pe rând ca să ne trezească. Soțul l-a scos din dormitor și a închis ușa. Roșcatul, ca de obicei, nu s-a lăsat bătut și a început să mieune, să zgârie ușa în semn de protest. E obișnuit, că, după câteva minute de gălăgie, câștigă lupta și ușa se deschide. Abia țin ochii deschiși, dar trebuie să mă trezesc, am și astăzi multe de făcut...

Bucuroasă că în sfârșit am adunat toate actele necesare am mers la unul dintre oficiile Agenției Servicii Publice să îmi schimb permisul întrucât termenul expiră mâine. Aici o noua surpriză. Mi se cere cazierul contravențional pe care trebuie să-l obțin de la Ministerului Afacerilor Interne. Încerc să-mi păstrez calmul. În același timp îmi amintesc că aș fi scris, ceva timp în urmă, o știre că Pavel Filip, pe atunci premier, a solicitat simplificarea procedurilor astfel încât informația din cazierul contravențional să fie accesată de către angajații ASP prin intermediul sistemelor informaționale. Pentru că nu eram sigură îmi strâng actele adunate și merg în alt capăt de oraș pentru a obține cazierul. Ajung la Serviciul Tehnologii Informaționale

. Aici stau la coadă mai mulți șoferi. Discută aprig despre birocrația din sistem...

Mă liniștește faptul că rândul nu e atât de mare, dar mă întreb pentru ce atâtea formalități. Din nou completarea unei cereri, bon de plată. Noutatea bună e că îl obții în aceeași zi. Totuși, cât stau în rând caut pe internet informații despre simplificarea procedurilor privind permisul de conducere și găsesc titlul: „Fără cazier contravențional la solicitarea serviciilor prestate de ASP”, pe site-ul Agenției Servicii Publice...

La ora 11 ajung în redacție. Toți lucrează. Pentru o mine este o zi la fel de incitanta. Deschid portalurile de ştiri, Facebook-ul și concomitent ascult o conferință de presă. Mâine am emisiune și trebuie să decid despre ce discut și cine sunt invitații. Împreună cu producătorea facem o mică ședință. Am pus pe hârtie tot ce s-a întâmplat în ultimile zilele. Apoi, rând pe rând sun deputații, să-i invit la emisiune. Unul nu poate, altul nu acceptă pentru că vine cutărescu. Le spun pe șleau, astfel de pretenții nu accept. Între timp, mă duc în sală de montare. Îmi aleg singură câteva secvențe de la ultima ședința a Parlamentului, întrucât editorii de imagine sunt ocupați cu știrile de ultimă oră.

În după -amiaza zilei, am reușit să iau cazierul și să depun actele pentru eliberarea unui nou permis de conducere. Mă sună mama. Mă plâng de toată umblătura pe drumuri. De unde răbdarea să mă asculte? Mereu o are.

Seara o luăm cina în oraș cu soțul, la o terasă. E cald, liniște și bine...

VINERI

8.30 dimineața. Simt că nu mai am energie, dar trebuie să-mi adun forțele. Am mult de lurcru. Merg spre televiziune. Încerc să fac ordine în gânduri în timp ce conduc, căci multe mai sunt de făcut... De fapt, îmi place să șofez. Nu știu de ce, pur și simplu îmi place. Și uneori mi-aș fi dorit ca drumul spre TV8 să fie mai lung cu câțiva kilometri. Mai ales când la radio aud un tango.

La intrare în sediul unde se află televiunea paznicul îmi măsoară febra...

De fapt face asta în fiecare zi. Termotreul arătă 35,5. Zîmbesc, dar după mască nu se vede.

Imediat cum mă așez în fașa computerului deschid site-urile de știri care abundă în titluri: „O nouă ședință în dosarul Șor”, „Renato Usatîi dat căutare internațională”, „ Interpol a refuzat anunțare în căutarea internainală a liderului PDM, Vlad Plahotniuc.” Ministerul Sănătății anunță noi decese din cauza coronaviruslui, bilantul victimelor la peste 720.

La 21.30 intru în emisie directă cu mai mulți deputați. Împreună facem bilanțul sesiunii parlamentare primavară-vară.

La miezul nopții ajung acasă. Urmează două zile dincolo de politică, două zile de liniște în doi. Sper că voi dormi mai mult, voi începe să citesc una dintre cărțile aduse de sora, mă voi plimba în sfârșit cu bicicleta... Eh, am atâtea de făcut în aceste week-end...

XS
SM
MD
LG