Cei 10 foști miniștri SUA ai apărării încă în viață au recurs la gestul neobișnuit de a publica o scrisoare comună în marele cotidian Washington Post în care – lucru fără precedent – țin să precizeze, pentru populația americană, dar și pentru Donald Trump, că armata SUA nu intenționează câtuși de puțin să se amestece în procesul electoral.
„Nu există niciun rol pe care armata l-ar putea juca în deciderea rezultatelor unor alegeri. Eforturile de a implica forțele armate într-o asemenea dispută ne-ar duce pe un teritoriu minat, neconstituțional. Oficialii civili sau militari care s-ar implica ar fi considerați responsabili, inclusiv penal, pentru gravele consecințe ale faptelor lor.”
Niciodată nu s-a mai auzit un asemenea ton din gura unui atât de mare număr de foști șefi ai Pentagonului, cu simpatii atât democrate cât și republicane. Mulți comentatori au scris cu fiori despre ceea ce s-a putut discuta în culise pentru ca foști înalți responsabili militari și politici precum Ashton Carter, Dick Cheney, William Cohen, Mark Esper, Robert Gates, Chuck Hagel, James Mattis, Leon Panetta, William Perry și Donald Rumsfeld să iasă din obligația de rezervă a trecutei lor funcții și să insiste că armata nu dorește să se amestece în determinarea rezultatului alegerilor.
Asta amintește că ierarhia militară a SUA nu are nicio simpatie pentru Donald Trump. Nu numai pentru că el a putut vorbi în repetate rânduri pe un ton disprețuitor despre jertfele trecute ale militarilor, fie în Vietnam fie în al Doilea Război Mondial. Dar Trump a mai și luat o serie întreagă de măsuri care afectează în mod direct structurile și funcționarea Pentagonului, fără a se consulta cu ierarhia militară.
Așa a fost cu decizia retragerii din Afganistan, sau a abandonării aliaților kurzi din Siria; sau cu retragerea și mutarea unei părți a trupelor SUA din Germania. Însă o și mai mare învinovățire adusă lui Trump este aceea de a slăbi primejdios relațiile cu aliații transatlantici din NATO. Aici – toată lumea așteaptă cu nerăbdare ca Joe Biden să readucă echilibrul din NATO la nivelul său inițial.
Biden, NATO și Europa
După patru ani de certuri permanente, critici și ostilitate pe față, Europa și NATO pot să respire cu ușurare. În Joe Biden, un atlantist de-o viață, care întreține legături strânse cu toți liderii importanți ai Europei, inclusiv cu Angela Merkel, Europa regăsește la Casa Albă un aliat atât de bun, de parcă ar fi unul de-al său.
Astfel, toți comentatorii estimează că Biden va reintroduce SUA în Acordul de la Paris asupra climei pe care Trump îl părăsise. La fel, se dorește o resetare a relațiilor NATO cu Rusia, puse la grea încercare după acuzațiile aduse recent Moscovei de folosire a unei substanțe interzise împotriva dizidentului Aleksei Navalnîi.
In decembrie trecut, Comitetul pentru relațiile externe al Senatului, compus atât din republicani cât și din democrați, adoptase o rezoluție bi-partizană prin care a blocat posibilitatea ca Trump să scoată SUA din NATO.
Întrucât Donald Trump a dat în mod repetat de înțeles că ar dori să scoată SUA din NATO, aleșii americani au intervenit pentru a-l împiedica să facă asta. Este vorba de un proiect de lege care afirmă sprijinul aleșilor pentru NATO și care, practic, interzice Washingtonului să părăsească Alianța Nord Atlantică.
Dar, desigur, Biden nu va schimba totul. De pildă, în privința NATO „2% rămâne 2%”, altfel zis țările europene își vor menține angajamentul de a cheltui acest procent din PIB pe apărare, chiar dacă Biden riscă să fie mai puțin răutăcios pe față decât Trump cu țări precum Germania care nu ating nici pe departe acest obiectiv.
