Alianța NATO nu a fost luată prin surprindere când Turcia și-a anunțat opoziția la aderarea Suediei și Finlandei pe care le acuză că ar sprijini militați kurzi, considerați ostili. De-a lungul ultimilor ani, sub conducerea lui Recep Tayyip Erdogan, Turcia a făcut gesturi similare în legătură cu o serie de alte politici ale Alianței.
Invazia rusă în Ucraina a antrenat o întărire a unității NATO, care până acum face bine față testului. O Turcie obstrucționistă rămâne o problemă spinoasă. Firește că poziția lui Erdogan îi convine lui Vladimir Putin, cei doi lideri fiind apropiați în ultimii ani. Turcia este un membru foarte important al Alianței, dar în prezent este o țară condusă autoritar de un lider islamist, care deseori se îndepărtează de linia Alianței, așa cum a făcut-o când a decis să achiziționeze sisteme avansate de rachete dn Rusia sau când a inițiat o campanie împotriva kurzilor in Siria, care, la vremea respectivă ajutau campania împotriva ISIS.
Opoziția lui Erdogan la aderarea Finlandei și Suediei a antrenat revenirea vocilor, care susțin că poate NATO nu are nevoie de Turcia. Într-un recent articol, publicat în New York Times, fostul senator american Joseph Lieberman susține că apropierea lui Erdogan de Putin subminează interesele NATO, sfătuind alianța să se debaraseze de Turcia. Alți membrii în Congres susțin și ei că sub conducerea lui Erdogan, Turcia nu poate fi privită ca fiind un aliat, între aceștia numărându-se și Bob Menendez care conduce Comisia pentru Politică Externă a Senatului.
Dar Turcia este un membru important și puternic al NATO și oficialități occidentale susțin că în afara Alianței ar prezenta un risc și mai mare de a se alia cu Putin. Problema imediată este ce l-ar convinge pe președintele turc să-și schimbe poziția față de aderarea celor două țări scandinave.
Mulți analiști cred că el nu va bloca intrarea Finlandei și Suediei, dar că vrea să pună pe agenda temerile de securitate ale țării sale și să obțină credit electoral, în alegerile de anul viitor. Erdogan acuză cele două țări că sprijină Partidul Muncitorilor din Kurdistan, organizație pe care o consideră teroristă și că adăpostesc susținători ai clericului Fethullah Gulen, pe care îl acuză că ar fi pus la cale o lovitură de stat în 2016.
Liderul de la Ankara se opune și embargourilor impuse țării sale de Suedia și Finlanda după incursiunea turcă în Siria, embargou pe care Suedia se gândește să-l anuleze, în contextul ucrainean. Cei mai mulți analiști cred că Erdogan nu-și va duce opoziția prea departe, unul dintre ei – fostul ambasador american în Turcia Eric Edelman – fiind de părare că Recep Tayyip Erdogan încearcă să compenseze în relația cu Putin faptul că a vândut drone Ucrainei, foarte utile în război. Alții spun că probabil Erdogan își dorește să fie în centrul atenției și să obțină gesturi de sprijin la summitul NATO de la Madrid, luna viitoare.
