Institutul Federal pentru Cultură şi Istorie a Germanilor din Europa răsăriteană, din cadrul Universităţii din Oldenburg (Germania), a organizat în 2021 o conferinţă dedicată acţiunilor de infiltrare a serviciilor secrete estice în organizaţiile repatriaţilor germani din fostele ţări socialiste.
Din pricina corona-restricţiilor sanitare, referinţii au prezentat comunicări-online şi au dialogat cu publicul doar pe cale electronică. Organizatorii conferinţei au adunat comunicările susţinute (în limba germană, respectiv în engleză) într-un volum, prefaţat de Stefan Lehr. Comunicările au fost publicate, de curând, de editura De Gruyter, din Oldenburg, în volumul intitulat: „Sub supraveghere. Asociaţiile izgoniţilor monitorizate de serviciile de securitate socialiste” (Unter Beobachtung. Vertriebenenverbände im Blick der sozialistischen Sicherheitsdienste | Under Surveillance. The Monitoring of Expellee Organizations by the Socialist Security Services).
Se ştie că o mare parte a liderilor care conduceau organizaţiile, autointitulate – Asociaţii ale izgoniţilor Germani, au activat în Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc German (NSDAP), au fost încadraţi în batalioanele naziste de asalt, SS, respectiv SA, sau fuseseră şefi ai grupărilor hitleriste de tineret. Asociaţiile, denumite în germană Landsmannschaften, erau structurate în conformitete cu provenienţa regională a membrilor lor. De exemplu, Uniunea Sudeţilor (din Cehoslovacia), Asociaţia Şvabilor din Banat, Asociaţia Saşilor din Transilvania, cea a germanilor din Basarabia, Asociaţia germanilor din Prusia Orientală ş.a.m.d. – toate făcând parte din gruparea umbrelă a „izgoniţilor”.
Mai ales regimurile comuniste din Cehoslovacia şi Polonia erau iritate din cauza propagandei revanşiste din publicaţiile asociaţiilor care vorbeau în numele etnicilor germani repatriaţi din aceste ţări. Se cerea cu insistenţă retrocedarea fostelor teritorii germane, intrate după război în posesia Poloniei. Activişti ai asociaţiilor erau apropiaţi sau integraţi în diferite structuri administrative şi politice ale statului vestgerman, inclusiv în aşa numitul Minister al Izgoniţilor (Bundesministerium für Vertriebene, Flüchtlinge und Kriegsgeschädigte - BMVt), înfiinţat în 1949 şi condus mulţi ani de către fostul nazist Theodor Oberländer. Sub conducerea acestuia, au fost încadraţi în minister funcţionari care, proveneau, într-o proporţie de 75 la sută, din fostul partid nazist. Ministerul a fost desfiinţat abia în 1969.
Mulţi dintre cei care activau în asociaţiile „izgoniţilor” au încercat să-şi elimine petele politice din trecutul recent, prezentându-se ca democraţi. De acest fapt s-au folosit şi serviciile secrete din răsărit, şantajându-i pe unii cu materiale compromiţătoare aflate în arhive. Pe lângă această metodă de recrutare, serviciile au reuşit să-i convingă pe unii să colaboreze prin aşa numita co-interesare materială.
Publicaţia, apărută la Oldenburg, documentează mai multe cazuri spectaculoase, între care amintim doar pe cel al lui Emil Peuker („Petr”) recrutat de securitatea cehoslovacă (StB). Peuker nu a fost activ în nici o organizaţie a sudeţilor nazişti. Securitatea cehoslovacă i-a confecţionat însă o diplomă universitară falsă, ceea ce îl făcea şantajabil.
Despre un caz similar din România, într-o viitoare corespondenţă.
