Născută la 29 aprilie, 1980, Verejeni, Telenești. Prezentator radio și TV, producător TV. A absolvit Facultatea de Litere, USM. Master în Diplomație, Securitate, Business și Comunicare, ULIM. Doctorandă în științe politice la Universitatea de Studii Politice și Economice „Constantin Stere”. Actualmente este producător TV la JurnalTV.
Luni
Din momentul în care a apărut Coronavirusul, nu mai există nici începuturi și nici sfârșituri de săptămână în mod tradițional. Asta e senzația. Că timpul a devenit liniar. Chiar dacă s-a revenit la activitățile de dinainte, senzația mai persistă. Nu mi-a fost afectat foarte mult programul obișnuit, și așa îmi place să am weekend-uri pe care să le petrec în casă, după perioade în care sunt activă să le reușesc pe toate. Carantina s-a pliat foarte bine cu programul din zilele libere, astfel, că acesta mi-a rămas oarecum neschimbat. Mă trezesc târziu, pe la 10.00 din cauza că adorm, la fel de târziu, peste câteva ore trecute de miezul nopții. Prietenii care mă cunosc s-au obișnuit deja și nu mă deranjează cu sunete matinale.
Ritualul cafelei înseamnă pentru mine un pahar de apă cu lămâie. Fac asta încă de pe timpul când eram la Radio, atunci când un coleg de la București, printre discuțiile despre playlist-uri, mi-a împărtășit secretul imunității sale „de fier”. Pentru că ultimul weekend l-am petrecut la părinți, m-am trezit mai dimineață. Trebuie să reușesc să ajung la Chișinău, am mai multe de făcut la început de săptămână.
Cristy a decis să rămână și pe durata acestei săptămâni la bunici, din cauza căpșunelor și cireșelor, mi-a adus el argumentul final. Atunci când e determinat, folosește tot „arsenalul” lui modest de copil pentru a convinge că întotdeauna există un motiv „serios” pentru alegerile pe care le face. „Mama, hai tu vei fi de la oraș, iar eu de la sat.. mai poți cumpăra un frate fix-fix ca mine și el va fi pentru Chișinău, iar eu pentru țară, vrei?” Încă nu pot să-i spun că și eu m-am simțit foarte fericită acolo, acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu-i refuz să rămână cu bunicii, mai ales că la toamnă va păși pentru prima oară la școală și nu va mai fi atât de liber în copilăria sa.
In drum, „răsfoiesc” noutățile.
Știrile, mai ales politice, nu mai sunt chiar noutăți pentru mine
Din momentul în care în virtutea unor întâmplări ajungi să cunoști mai multe, e greu să existe ceva care sa te captiveze. Am ajuns la etapa când știrile, mai ales politice, nu mai sunt chiar noutăți pentru mine, dar, în schimb, ele te pot informa de unde și încotro bate vântul în societate și cine formează curenții.
Am schimbat câteva telefoane cu moderatoarea emisiunii “O nas”, Maria Levcenco despre emisiunea de a doua zi, am fixat niște detalii.
Spre seară am ajuns la televiziune pentru a face promo cu invitatul de mâine. Este vorba despre Procurorul General, Alexandr Stoianoglo, un interlocutor așteptat de toată presa.
Marți
Dimineața a început după 10.00.
Am mai actualizat puțin informația unui capitol din teza de doctorat. Se întâmplă periodic. Un europarlamentar a făcut o declarație cu privire la situația din stânga Nistrului, spunând că conflictul din Transnistria nu mai este demult un conflict înghețat. Răsfoiesc o carte despre gestionarea și managementul crizelor militaro-politice contemporane, pentru a înțelege și a-i da o calificare mai teoretică fenomenului.
Sinceritatea în comunicare este primordial
Printre multele apeluri pe care le primesc, este unul și de la o persoană care mă ajută prin metoda excluderii, să înțeleg mai bine ce nu îmi doresc. Există astfel de momente când știi intenția celui care telefonează încă din prima clipă când îi vezi numele pe ecran, dar asculți cu detașare cum se ajunge la punctul pe care l-ai intuit. Din momentul în care conștientizezi asta, poți spune că acești oameni fac deja parte din trecut. Sinceritatea în comunicare este primordială. În cantitățile și limitele nivelului de comunicare, bineînțeles. Hâtrenia și manipularea nu mai corespund cu câmpul vibrațional din prezent, oamenii au devenit cu mult mai inteligenți emoțional.
Am ajuns la televiziune.
Între timp, la ușă și-a făcut apariția un domn cu o sacoșă grea, plină cu acte. Uite că în sacoșe se poate de cărat orice: unii banii, alții lacrimile. Este unul dintre mulții cetățeni care consideră că a fost nedreptățit de justiția din Republica Moldova și insistă să vorbească cu Procurorul General, Alexandr Stoianoglo. „Măcar un minut, vă rog, nu mai am puteri să umblu pe drumuri,” roagă domnul cu sacoșa. I-am explicat că acest lucru nu depinde de noi și că nici nu ar fi momentul cel mai potrivit. Am simțit chiar și un mic disconfort că aș pune în situație invitatul, indiferent cine ar fi fost acest invitat. Dar Alexandr Stoianoglo nu s-a eschivat, i-a fixat domnului cu sacoșă o întâlnire pentru a doua zi dimineața la Procuratură. „Mă întâlnesc des cu astfel de cazuri de când am venit la Procuratură, e ceva obișnuit,” mi-a zis. M-a impresionat gestul, pentru că știu că a fost unul sincer. Așa procedează des cu oamenii simpli care îi cer o întrevedere, o spun toți cei care îl cunosc. Domnul cu sacoșa nu atingea pământul de fericire iar mica povara a incomodității mele a dispărut. Astfel de oameni trezesc respect. Și ei sunt puțini, mai ales la acest nivel.
Miercuri
Am vorbit cu Cristy pe viber. Aflu de la mama că imediat ce se trezește dimineața se uită pe geam să vadă dacă se vede soarele pe cer. „Nici astăzi nu va fi o zi minunată?” întreabă dezamăgit. Joaca pe afară se amână din cauza ploii care durează de câteva zile.
M-am întâlnit cu o prietenă apropiată încă din facultate. Discuțiile cu ea sunt ca și un balsam pentru suflet. Cei mai buni prieteni sunt cei testați de timp. Nu poți cunoaște pe nimeni cu adevărat, decât dacă ai trecut cu acea persoană și prin situații mai puțin plăcute iar în pofida tuturor încercărilor ai înțeles că poți conta pe ea cu adevărat.
În societatea noastră se consumă, deocamdată, mai mult circul și minciuna, nu sinceritatea și argumentul
Am avut o discuție cu un politician despre o situație politică la zi. Dintre mulții cu care am reușit să discut în ultimii ani, acesta dă dovadă de cea mai multă consecvență. Cu lecturi profunde, cu dexteritatea de a analiza lucrurile și de a pune o diagnoză exactă la absolut orice. Acel gen de persoană de care îți amintești atunci când îi dai dreptate și te întrebi de unde a știut. Nu aruncă vorbele în vânt, realist, pragmatic, vine cu argumente, este atent la detalii, își respectă întotdeauna promisiunile și este sincer. Din păcate, mulți cinici au profitat politic de ultima dintre trăsăturile sale de caracter. În societatea noastră se consumă, deocamdată, mai mult circul și minciuna, nu sinceritatea și argumentul. Probabil dacă era politician în altă țară, avea o carieră strălucitoare. Dar lucrurile se vor schimba și aici.
Spre seară am încercat o rețetă nouă. Se întâmpla rar să mă avânt în necunoscut la bucătărie, dar m-am lăsat cumpărată de faptul că bucatele “noi” se preapara la rola. Puțin de muncă și sănătos.
Joi
Ploile de toamnă fac primăvara tristă.
Am decis să citesc ceva. Am căutat în biblioteca pe care o am, o carte care mi s-ar potrivi cu starea de moment. Lecturile sunt ca și gențile, nu merg la orice ocazie. Dacă o carte nu reușește să mă captiveze din primele 5 pagini, abandonez ideea. Am zeci de cărți începute și la care, cel mai probabil, nu voi mai reveni niciodată. O singură dată mi-am impus sa citesc un roman al unui scriitor-poet autohton până la capăt despre o poveste de dragoste bolnavă și m-am simțit intoxicată. Creațiile de orice gen trebuie să aibă obligatoriu un filtru estetic. Lecturile pătrund în subconștient și ne programează, ne bulversează, vorba cântecului „ne întorc metafizicul pe dos”. De asta există scriitori geniali, operele cărora rămân atemporale. Și mai puțin geniali. La fel e și în teatru, muzică, industria cinematografică. Peste tot unde se creează și există riscul să consumi produse de creație fără de talent și să te intoxici.
La o zi după participarea la emisiune a Procurorului General, în presă a apărut un video prin care se intenționează discreditarea acestuia de către tabăra adversă. În zadar. E un video obișnuit de la niște audieri iar acestui procuror nu-i poate impune nimeni să facă ceva împotriva voinței sale.
Seara am mai lucrat puțin la teza de doctorat.
Vineri
Dimineața a fost obișnuită.
Am avut o discuție cu un demnitar. Mi-a zis că în mare parte, presa funcționează după aceleași principii care nouă, presei, nu ne plac la ei: „Doar că voi, cei din presă ne puteți spune nouă asta, că nu suntem chiar corecți, noi, chiar dacă cunoaștem multe, nu vă putem spune nimic, pentru că nimeni nu vrea să-și pună presa în cap.” Nu am putut să adaug nimic, peste tot există oameni diferiți, iar perspectiva de a vedea lucrurile la scară mai largă, încă nu a făcut rău nimănui.
După amiază am încercat să mă clarific în planurile de viitor. Am făcut ordine, cel puțin la moment. Da, se apropie ziua de naștere a lui tata, știu ce și-ar dori, dar nu va îndrăzni niciodată să zică, pentru că se simte incomod că va trebui să ne „deranjăm”.
Merg să gătesc prăjitura mea preferată cu vișină conservată de mama.