Curtea Constituțională a decis – urmare unei sesizări mai vechi – că nici „ocupația militară a unei părți a teritoriului Republicii Moldova” la momentul declarării neutralității, nici lipsa recunoașterii și a garanțiilor internaționale a acestui statut nu au știrbit validitatea prevederii constituționale referitoare la neutralitate. De asemenea, potrivit Curții, autoritățile moldovene „sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar” ca să apere eficient valorile constituționale amenințate cum ar fi, de exemplu, integritatea teritorială. Ce schimbă aceste interpretări la aproape 23 de ani de la adoptarea Constituției? Cum se pot concretiza în concertul politic de acum? Răspunsuri la aceste și alte întrebări în convorbirea cu expertul în drept constituțional Nicolae Osmochescu.
Europa Liberă: Așadar, o decizie a Curții Constituționale, cea de marți, pe care unii deja au calificat-o drept „istorică”, o hotărâre cu privire la neutralitatea RM. La aproape 23 de ani de la adoptarea Constituției, inclusiv a prevederii privind neutralitatea permanentă, de ce a fost necesară, dacă a fost, o astfel de decizie? Sigur că a existat un motiv formal – sesizarea liberalilor - dar în sine a existat o necesitate clară de a lămuri ceva, de a pune niște accente eventual lipsă într-un subiect ca cel al neutralității?
Nicolae Osmochescu: „Da, fără doar și poate, dat fiind faptul că în Constituție, în 1994 a fost inclus articolul 11, care statuează statutul de neutralitate permanentă, care pe parcursul celor 23 de ani întotdeauna a ridicat o serie de întrebări, atât în rândul populației, cât și în rândul politicienilor. Cât este de rațional acest articol? În ce măsură asigură securitatea națională, în primul rând cea militară, economică și politică a Republicii Moldova? Și care sunt defectele care se creează sau consecințele acestui statut? Care sunt drepturile, obligațiile, angajamentele Republicii Moldova și a altor state?
Aceste probleme au rămas în afara reglementării constituționale. S-a propus nu o singură dată să se renunțe la statutul de neutralitate, s-a propus să fie adoptată o lege prin care să fie stipulate expres drepturile statului, drepturile instituțiilor publice și politice ale statului pentru menținerea acestui statut. Dar, din păcate, acest lucru nu s-a făcut și a dus la ceea că unii categoric erau contra oricărei cooperări a Republicii Moldova cu NATO, chiar și în cadrul Parteneriatului pentru Pace. Alții tindeau spre o cooperare mai strânsă cu NATO, văzând în această cooperare o garanție pentru independența Republicii Moldova.
Deci a fost nevoie de o așa decizie și ea a fost luată pe 2 mai curent, ca rezultat a sesizării făcute de un grup de deputați din Partidul Liberal.”
Europa Liberă: Există un răspuns sau completare la toate aceste probleme despre care ați vorbit, dar acum pe rând. Multora li s-a părut cel puțin discutabilă aprecierea Curții că nici „ocupația militară a unei părți a teritoriului Republicii Moldova” la momentul declarării neutralității și nici lipsa recunoașterii și a garanțiilor internaționale a acestui statut nu au știrbit validitatea prevederii constituționale referitoare la neutralitate... Să le luăm pe rând: de ce credeți că judecătorii Curții au considerat consistent statutul de neutralitate adoptat ca prevedere constituțională, chiar dacă acesta nu putea fi asigurat și pe teritoriul ocupat – cum s-a spus - de Federația Rusă?
Nicolae Osmochescu: „Deci, două momente. În 1994, atunci când a fost inclus articolul privind statutul de neutralitate, legiuitorii, inclusiv noi, cei care am lucrat asupra proiectului de Constituție, am considerat cu bună dreptate că statutul de neutralitate va fi o garanție că statele care atunci se declarau democratice, se declarau state care au o altă orientare decât cea fostă sovietică sau totalitară, nu respectau acest statut.
Pe urmă a fost conflictual din 1992, au fost mai multe probleme. Până la sfârșit, acest articol s-a inclus chiar în condițiile în care în stânga Nistrului erau dislocate trupele militare. Dar repet, cu bună știință și convingerea că în primul rând Federația Rusă, mai devreme sau mai târziu, va retrage trupele militare din Transnistria și atunci statutul de neutralitate va fi respectat. Din păcate nici asta nu s-a respectat. Nici acordul de retragere a trupelor militare ruse din octombrie 1994 nu s-a respectat și nici promisiunile sau angajamentele făcute de Federația Rusă la summit-ul OSCE din Istanbul din 1999 tot așa nu a fost respectat. Dar aici trebuie de spus că atunci s-au făcut câteva mișcări și din 1999 până în 2002 au fost retrase câteva garnituri de tren cu armament, cu muniții, în afară de efectivul personal din Transnistria.”
Europa Liberă: Există voci puternice potrivit cărora și contrar deciziei Curții prevederea de neutralitate este lovită de nulitate de vreme ce Republica Moldova nu este recunoscută ca stat neutru nici de către ONU, nici de către alte părți... Care este punctul de vedere al Dvs. în acest sens?
Nicolae Osmochescu: „Nu poate fi lovită de nulitate o normă constituțională din momentul când ea este valabilă, este inclusă în Constituție și Constituția este în vigoare. Trebuie să răspundem la o întrebare: ce este atunci statutul de neutralitate? Statutul de neutralitate este o instituție unilaterală a statului, declarată prin act național intern, în cazul nostru prin Constituție. Din această cauză, am spus mai sus, a fost strict necesar și este necesar și în ziua de astăzi, nu numai să fie articolul din Constituție, dar să fie concretizat prin lege organică ce înseamnă acest statut, care sunt obligațiunile statului nostru pe plan intern și pe plan internațional, ce se poate și ce nu se poate de făcut în acest condiții. Și iată Curtea a încercat să dea răspuns la aceste întrebări, și eu consider că a dat un răspuns destul de clar în majoritatea cazurilor.
Iată de exemplu pentru prima dată, dacă analizăm atent argumentele pe care le-au adus autorii sesizărilor, argumentele pe care le-au adus autoritățile la solicitarea Curții, pentru prima dată, cu toată responsabilitatea declar acest lucru, Curtea în aprecierile sale a stabilit că până în prezent partea estică, adică Transnistria, sunt dislocate trupe de ocupație a Federației Ruse. Nu trupe militare de pacificatori, dar trupe de ocupație ale Federației Ruse. Și practic ocupația sovietică sau rusească nu a încetat în partea estică a țării nici până astăzi. Cu toate că a fost proclamată independența Republicii Moldova, că Federația Rusă a recunoscut-o, dar și-a retras armata numai din partea vestică a teritoriului moldovenesc, lăsând sub ocupație 11% din teritoriu. Această apreciere încă nu a fost dată de nimeni la nici un nivel. Poate doar în declarații individuale.”
Europa Liberă: Potrivit Curții, autoritățile moldovene „sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar” ca să apere eficient valorile constituționale amenințate cum ar, de exemplu, integritatea teritorială. Ce poate însemna acest lucru la modul practic? Cum trebuie văzută această „obligație” a autorităților, în condițiile în care integritatea teritorială rămâne nesocotită încă înainte de proclamarea independenței Republicii Moldova?
Nicolae Osmochescu: „Eu consider și asta reiese, dar reiese și din hotărârea Curții Constituționale, că Republica Moldova ca stat, pentru a-și restabili integritatea, trebuie să ia toate măsurile necesare în primul rând în plan politic pentru a reintegra țara.
În plan politic, reactivizând procesul sau formatul de negocieri 5+2, dar nu asta e acum important. E important altceva – că în hotărârea Curții Constituționale, ca răspuns la solicitarea grupului de deputați, este dat clar răspunsul că statutul de neutralitate nu este un obstacol pentru ca țara să coopereze cu alte state, cu alte grupuri de state pentru a-și asigura securitatea sa națională. Și în cazul de față se are în vedere o cooperare inclusiv și militară. Așa și este stipulat în hotărâre, că poate și are obligația să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva oricăror amenințări împotriva suveranității sau integrității teritoriale ale statului.
Asta este foarte important pentru că criticii acestei hotărâri spun că „noi nu putem coopera cu NATO, reieșind din statutul de neutralitate”, absolut ignorând că același bloc NATO, care cândva era numai un bloc pur militar, acum are trei piloni: cel militar, economic și politic, cu care noi destul de bine conlucrăm.”
