La apariția, în 2004, a volumului Obscenitatea publică, Andrei Pleșu preciza că titlul cărții arată că realitățile autohtone au „o strânsă afinitate cu psihologia nerușinării: nerușinare în politică, nerușinare în publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi. Nu e vorba de pornografie propriu-zisă care, în anumite condiții, poate fi de o paradoxală candoare. E vorba de o nonșalanță fără criterii, de exhibiționism agresiv, de o suspensie generalizată a valorilor și a bunei-cuviințe”. Cuvintele lui Andrei Pleșu au o rezonanță aparte în aceste zile, când s-a pornit un întreg scandal din cauza unui mesaj anti-PSD înscris pe plăcuțele de înmatriculare ale unei mașini deținută de un român și înregistrată în Suedia. Era vulgar acel mesaj ? Să admitem că da, cu siguranță însă nu mai vulgar decât ieșirile grobiane ale unor parlamentari care le-au adresat colegelor lor niște cuvinte de o trivialitate grețoasă. Acele izbucniri mârlănești au rămas, cum se știe, fără urmări. Vulgar, mesajul de pe plăcuțele de înmatriculare trebuia citit în cheie umoristică iar situația putea fi rezolvată cu calm și cu eleganță.
Reacția autorităților a fost de un ridicol penibil. Plăcuțele au devenit o problemă de partid și de stat. Timp de două săptămâni, mai-marii poliției s-au chinuit să găsească pretextul, cu aparență de legalitate, care să le permită interzicerea plăcuțelor și sancționarea proprietarului mașinii. Au reușit, în cele din urmă, să dezgroape un articol dintr-o convenție de acum multe decenii, articol care, de altfel, fusese abolit în urmă cu doi ani. S-a mers până acolo încât s-a organizat o conferință de presă în cadrul căreia șefi ai poliției au furnizat, bâlbâindu-se, explicații neconvingătoare. În tot acest timp, atitudinea autorităților era subiect de bășcălie (binemeritată) pe rețelele de socializare.
Dincolo de hazul care a însoțit tribulațiile năstrușnicelor plăcuțe, avem reale motive de îngrijorare. Reacția total disproporționată a puterii arată – o dată în plus – că PSD se dorește un partid-stat, care reprimă orice contestare, fie și sub forma unei glume. Să le interzici oamenilor să râdă – iată o atitudine tipică unui stat polițienesc, în care sunt prohibite non-conformismul, umorul și independența spiritului. Episodul plăcuțelor este încă un semn al derivei actualei guvernări.
