Ca în fiecare primăvară, la Frankfurt se desfășoară în aceste zile Tîrgul Internațional al Muzicii (Musikmesse) la care participă sute de expozanți din lumea întreagă, de la producătorii de instrumente muzicale și de tehnică de înregistrare, pînă la editorii de carte muzicală și diversele instituții ce promovează muzica și educația muzicală. În plus, timp de cinci zile, întregul oraș Frankfurtul se transformă într-o scenă; în cincizeci de locații se desfășoară circa o sută de concerte și se acordă 12 premii, între care cel mai important, Premiul Muzicii Frankfurt încununează astăseară chiar cvartetul Ebène, una din formațiile cele mai prestigioase de muzică de cameră ale momentului. Corespondentul nostru a vizitat Tîrgul și a stat de vorbă, între alții, cu directorul Fabricii de instrumente muzicale „Hora” de la Reghin.
Musikmesse 2019, Tîrgul Internațional al Muzicii cel mai important din Europa, se desfășoară și anul acesta în parametrii săi obișnuiți, cu observația împărtășită și de mai mulți dintre interlocutorii mei, între care dl. Nicolae Bâzgan, directorul Fabricii de instrumente muzicale „Hora”, că dimensiunile expoziției, implicit ale participării, s-au redus vizibil. Halele imensului complex de expoziții sînt, pentru prima dată, în parte goale. În schimb, se poate spune, activitățile paralele celor comerciale, iau o amploare deosebită, grație unei ample serii de conferințe și seminarii pe teme ce afectează industria muzicii, între care se distring cele consacrate (și intitulate) unor subiecte ca „Viitorul Tehnologiei Audio și a Muzicii”, „Muzica în clasele școlare” și, la Salonul ce are loc în paralel cu cel al Muzicii - Prolight + Sound 2019 - primul Forum internațional dedicat Radioului și Producției Video.
Marile edituri muzicale, cu predilecție din spațiul lingvistic german (Austria, Germania, Elveția), - dar și din Norvegia, Belgia, Italia și Spania, de exemplu - și-au adus zeci de angajați pentru a-și promova producția, partiturile și cartea de specialitate, ca și planurile de serbare prin publicațiile lor a diverși mari compozitori, între care domină Beethoven, ce va fi celebrat în lumea întreagă anul viitor, la aniversarea de 250 de ani. Universal Edition, celebră editură vieneză, a serbat 110 ani de reprezentare a lui Gustav Mahler, ocazie de a prezenta circa zece volume noi de corespondență a compozitorului și exegeze, alături de o ediție nouă, completă, a simfoniilor mahleriene. Alte cărți și partituri noi, i-au pus în evidență pe Offenbach și Clara Schumann (aniversări ale acestui an) sau Bartok, Stravinski și Arvo Pärt.
Lumea est-europeană a fost reprezentată în standuri exemplare din toate punctele de vedere ale Poloniei (Editura PWM și Institutul Național Frederik Chopin) și Ungariei (Editura EMB, Editio Musica Budapest) iar sub o formă specială ale celor trei state baltice. Acestea din urmă își prezintă de cîțiva ani buni, muzica și compozitorii prin intermediul unor Centre de informare, de la care orice poate căpăta discuri și stick-uri cu înregistrări recente ale compozitorilor contemporani, adesea însoțite de broșuri rezumînd viața muzicală a ultimului an din Lituania, Estonia și Letonia.
Editorii români atît din România, cît și din Moldova – absenți ca întotdeauna – ar avea ce învăța, atît sub aspectul publicării partiturii și cărții muzicale, cît și al promovării muzicii naționale. Nu poți să nu fi impresionat, vizitînd standul Musica Baltica, atunci cînd ți se arată cu mîndrie, pe bună dreptate, rod al acestei promovări an de an la Frankfurt, că o mare editură celebră germană, cum este Peters, a început să publice compozitorii contemporani din Lituania, într-o serie intitulată chiar „Musica baltica”.
Dacă din Moldova nu am văzut decît cîteva persoane particulare, ușor de recunoscut după accentul limbii, despre România nu se poate spune că lipsește cu desăvîrșire. În catalogul Tîrgului apar trei firme, una de chitare din București (pe care nu am reușit să o găsesc) compania producătoare de viori a lui Grigore Gliga și, într-o poziție strategică, în marea hală de expoziție, cu un stand foarte prezentabil, Fabrica „Hora” de la Reghin.
Am stat de vorbă încă odată cu directorul ei, dl. Nicolae Bâzgan, despre rațiunile și importanța participării unei întreprinderi românești la Tîrgul Internațional al Muzicii de la Frankfurt.
Nicolae Bâzgan: „Da, noi avem o cifră de afaceri de aproape cinci milioane de dolari anual, cinci milioane [de pe urma instrumentelor] pe care le exportăm în diferite țări, și participarea noastră la asemenea manifestări este foarte importantă, pentru că pe lîngă faptul că ne cunoaște lumea sau ne apreciază prezența, noi mai reușim să cooptăm noi surse de comenzi, noi clienți și reușim să ne afirmăm și să dovedim că, totuși, în industria instrumentelor muzicale românești există o permanență”.
Europa Liberă: La fel ca și anul trecut este foarte multă lume în jurul standului Dvoastră, al „Horei”; ce vă spun oamenii, cum reacționează la ce expuneți aici?
Nicolae Bâzgan: „Din fericire, această participare a noastră, românească, este din ce în ce mai puternică, din punct de vedere al construcției de instrumente muzicale, cît și din punct de vedere a surselor de aprovizionare cu lemn pentru intrumente muzicale sau chiar cu diferte materiale pentru construcția lor. Pentru noi este o mîndrie, pentru că am reușit ca din fostele țări socialiste să ținem drapelul sus și să devenim, în momentul de față, principala fabrică de instrumente muzicale de lemn, sau cea mai mare, din Europa.”
Europa Liberă: Am văzut că ați readus la suprafață un instrument muzical, o vioară specială...
Nicolae Bâzgan: „Da., am renăscut vioara cu goarnă. Ea, spre suprinderea noastră, este populară nu numai în România, dar și în Germania, Austria și chiar în Franța, în special în zonele montane. Avem tot interesul să o promovăm și chiar să încercăm să o exportăm și în Starele Unite, pentru că și acolo am găsit interes la colecționari și, probabil, și la utilizatori...”
Europa Liberă: Care este specificul acestei viori cu goarnă, cum i-ați putea descrie sunetul. Bănuiesc că nu aveți o înregistrare aici...
Nicolae Bâzgan: „Nu, din păcate nu am. Sunetul este mai metalic și este amplificat exact ca la trompetă sau ca la o goarnă, care e folosită în marină, cînd se dau comenzile. Deci sunetul acela este amplificat de o membrană, care funcționează pe principiul gramofonului.”
Europa Liberă: Era folosită în mediile populare, vorbeați de austria, Franța...
Nicolae Bâzgan: „Da, această vioară cu goarnă este specifică muzicii populare, atît din Franța, Austria, Germania, cît și România. La noi, în Munții Apuseni se cîntă foarte mult cu această vioară cu goarnă și mai ales la nuntă, unde se cere o acustică mai penetrantă.”
Europa Liberă: Îmi spuneați în anii trecuți că aveți probleme cu forța de muncă, cu calificarea oamenilor în mod special...
Nicolae Bâzgan: „Din păcate, problemele cu forța de muncă se mențin și se acutizează, nu numai în domeniul nostru, de construcție de instrumente muzicale, ci și în alte domenii, fiindcă forța de muncă bine calificată migrează în țările dezvoltate, deoarece ele pot oferi salarii mai bune. Noi trebuie să suferim consecințele...”
Europa Liberă: Cum apreciați în general și cum vă situați la ora actuală față de evoluția politică, pe de o parte, și cea economică din România. Cît de mulțumit, cît de nemulțumit sînteți...
Nicolae Bâzgan: „Eu vreau să vă spun că dacă situația politică ar fi la nivelul situației economice pe care o dezvoltăm noi, România ar fi cu mult înainte. Din păcate, situația politică frînează buna dezvoltare, buna reputație a românilor, în străinătate, buna reputație a țării; care mai există încă și nu face cinste de loc unei Românii civilizate.”
Europa Liberă: Sînteți cam singurul aici. Am mai văzut în catalog doar doi expozanți [români]. Într-o lume normală, cumv v-ați imagina reprezentarea României la acest tîrg, unde sînt edituri muzicale, sînt o mulțime de alte domenii în care România ar trebui să fie prezentă.
Nicolae Bâzgan: „Ideal ar fi ca statul român, prin agențiile sau prin Ministerele pe care le conduce, să sprijine cel puțin cu jumătate din cheltuieli firmele respective, consulatele sau ambasadele să acorde asistență firmelor care participă la aceste manifestări, și care, în fond, nu fac altceva decît să dezvolte economia românească și să acrediteze o bună reputație a țării. Din păcate, producția este neglijată, este trecută pe planul doi și în prim plan este acest circ mediatic, care ni se oferă zi cu zi.”
La spusele inimosului director al Fabricii „Hora” de la Reghin, Nicolae Bâzgan, aș mai adăuga doar că am avut surpriza să aud muzică românească, dar nu cîntată de români și nici la un stand românesc, ci la unul al unui lutier din Viena.
Acolo am ascultat-o și am cunoscut-o pe Luanne Homzy, excepțională violonistă, compozitoare și aranjeur din Canada francofonă, care, împreună cu soțul ei, chitarist de jazz și folk, au creat la Los Angeles proiectul și formația intitulate Trio Dinicu.
Excepționali muzicieni, cîntînd la Frankfurt cu un acordeonist rom, muzică populară românească, pe care au descoperit-o și de care s-au îndrăgostit, ascultînd-o pe... youtube. Mai mult, însă, despre Trio Dinicu, muzicieni ce așteaptă cu nerăbdare să viziteze atît Chișinăul, cît și Bucureștiul, într-o emisiune viitoare.
