Linkuri accesibilitate

Nicoleta Stăvilă: „Sunt într-o continuă fugă. Fug de lucruri sau fug de mine? ”


Nicoleta Stăvilă

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Nicoleta Stavilă.

Născută la 23 martie 1997 în satul Hîrtopul Mare, Criuleni. A absolvit facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Sociologie în cadrul universității Babes-Bolyai, Cluj Napoca, Romania. Curând va fi și absolventa Școlii de Studii Avansate în Jurnalism. Lucrează part time la un ONG, pe departamentul comunicare. Paralel face stagiul de practică la Europa Liberă.

Luni

Oamenii, mai nou, despart cursul vieții lor în două perioade distincte: „până la pandemie” și „după pandemie”. Nu sunt o excepție.

Până la pandemie concertele/spectacolele erau ieșiri obișnuite pe care le putea avea o tânără interesată de cultură. Era „normal” să poți ieși, uneori neplanificat, oriunde. De multe ori, din prea multe opțiuni, nici nu știai ce să alegi și într-un final rămâneai acasă. Ce prostie!
După pandemie, aștepți cuminte pe fotoliul din sufragerie, dai click pe toate grupurile „evenimente la Chișinău”, „evenimente în țară”, „evenimente pentru toți” etc. poate-poate reușești să pescuiești ceva. Încă am în portofel biletele de la spectacolul lui Cheianu și Durbală, care trebuia să se desfășoare acum un an. După două amânări, eu încă sper să-l văd. Voiam să merg și la spectacolul lui Marcel Lazăr și al Valentinei Naforniță, după cum știți, nici asta nu s-a întâmplat. Mai am și alte bilete pe care n-a mai ajuns controlorul să le rupă. Cred că nici nu le-am printat.

Totuși, de curând a mai apărut o perioada distinctă: „după vaccinare”.
Vaccinul mi-a purtat noroc. Săptămâna trecută mi-am pus și rapelul. Vă rog, nu mai amânați/anulați concertele!
Cătălin Josan și Moldovan National Youth Orchestra au amânat concertul din martie, speram cu tot sufletul că nu se va anula cu totul.

Mi-am luat doza de energie pentru întreaga săptămână, după o duminică de „S-a dus amorul” , „Vrei nu vrei”, „De-aș avea” și „Focul din vatră”.

Ajung acasă dornică să încep munca, să citesc, să răstorn vreun munte, dacă eram în altă țară

Marți

Marți încep ziua cu sport. 10 km de alergat prin pădure. E răcoare, miros proaspăt, păsările cântă, podcastul „Mind Architect” răsună în căști, vorbitorul explică de ce viitorul aparține celor care nu se opresc din învățat. Uneori aceste „pastile” de motivație mă propulsează și mai departe. Înțeleg argumentul: creierul este ca un burete, iar neuroplasticitatea lui este exact motivul pentru care nu trebuie să ne oprim din a-l modela. Ajung acasă dornică să încep munca, să citesc, să răstorn vreun munte, dacă eram în altă țară. Recent am descoperit pasiunea către neuroștiință. Mi-am cumpărat cinci cărți de la librărie și rând pe rând le parcurg. E un subiect complicat pentru mine, am fost prea departe de biologie la școală. „How we learn: throw out the rule book and unlock your brain’s potential”, se pare că autorul Benedict Carey are planuri mari cu mine.

Miercuri

Dacă trece ziua de miercuri, a trecut și toată săptămâna. Am obiceiul de a-mi scrie sistematic lista de activități/sarcini/deadline-uri pe care le am. Așa mi-e mult mai ușor să nu procrastinez. Deși, nu e soluția sigură. Mă scoate din minți atunci când lucrurile importante, pe care trebuie să le duc la bun sfârșit, trec pe lista lucrurilor urgente. Cam asta mi se întâmplă în ultimele două săptămâni. Se apropie termenul limită a câtorva proiecte, și parcă toți vor câte ceva de la mine. Sunt într-o continuă fugă. Fug de lucruri sau fug de mine? Demult nu am stat la sfat cu Nicoleta din interiorul meu. Alerg permanent în căutare de lucruri noi, descoperiri, experiențe inedite. Dar tot mai rar mă caut pe mine însămi.

Dacă ai pretenția să fii exemplul ideal, riști să aduni frustrări pe parcurs

Joi

Mă trezesc devreme. Plouă. De 3 zile plouă ca în Amsterdam. De 3 ori pe zi. 3 anotimpuri în 24 de ore. Perfect. Cine mai crede că Chișinăul nu poate fi asemănat cu Amsterdam sau Londra, se înșeală. Ador ploile, și totuși, nu mi-aș dori să locuiesc într-un oraș „plângăcios”. Ploile, dar ca și orice altceva, se administrează cu moderație.

Apropo de moderație. Azi am avut o discuție cu o bună prietenă despre echilibrul alimentar. Ea a fost vegană câțiva ani, din motive de sănătate, grijă și respect față de animale, planetă. Dar, fiind stewardesă, călătorind mult, e greu să refuzi multele ocazii culinare. Așa că a găsit un compromis. Respectă principiul 80/20. 80% din mesele ei conțin produse vegane, 20% - restul. Dacă ai pretenția să fii exemplul ideal, riști să aduni frustrări pe parcurs. Frustrări care se cumulează, așa ca oricare alte emoții. Azi merg să dorm cu gândul că echilibrul în orice, începe cu echilibrul interior.

Vineri

Vinerile sunt pentru mine cele mai încărcate zile. Știu că în weekend voi avea agenda plină, de aceea vinerea este ziua când toate activitățile trebuie să fie puse la punct. Lucrez asupra unui reportaj la Radio Europa Liberă. Un reportaj, care va ține locul și lucrării finale la absolvirea Școlii de Studii Avansate în Jurnalism.

Ieri, după un lung interviu cu expertul în agricultură ecologică, Ion Belotcaci, reascult cu atenție fiecare cuvânt pentru a sistematiza toată informația. Îmi antrenez îngăduința. Calitate de care sigur are nevoie fiecare jurnalism pe parcursul carierei.

Pe parcursul unei zile m-am obișnuit să verific constant câteva portale de știri. De obicei fac asta atunci când iau o pauză de la muncă. E un fel de evadare. Mă simt bine când știu că știu ce se întâmplă în jurul meu. Dar uneori înțeleg că nu știu nimic.

XS
SM
MD
LG