Linkuri accesibilitate

„Nimeni nu merită marginalizat pentru ceea ce este”


Thea-Larissa Barbaroșie. Foto: Arhivă personală

Jurnal săptămânal cu Thea-Larissa Barbaroșie.

S-a născut pe 9 iunie 2005 în or. Chișinău, este absolventă a programului „Pas cu Pas” pentru ciclul preșcolar și primar. Actualmente este absolventă a ciclului gimnazial în cadrul Liceului „Spiru Haret”, fiind totodată implicată activ în activități de voluntariat pentru organizațiile Youth.md și Speak Up Moldova.

Luni

Ziua a început cu tradiționalul brunch de 1 Iunie, în familie, doar că dacă de obicei mergeam la un local drăguț în oraș, un parc sau plimbare, anul acesta… am stat acasă. E totuși foarte diferit acest 1 iunie… Cel mai mult îmi lipsește esența sa: de trei ani încoace, în fiecare zi de 1 iunie am participat la protestele organizate pentru apărarea drepturilor copiilor. În fiecare an se abordează un subiect diferit din domeniul drepturilor copiilor și se pune accent în special pe felul în care acestea sunt respectate la noi în țară și pe responsabilitatea autorităților în acest sens. Azi, îmi lipsește în mod special acea atmosferă de la proteste, de spiritul luptător pe care îl simțeam mereu acolo.

Azi chiar și mama nu a mers la lucru, ea respectă această tradiție, un fel de „zi de sărbătoare” pentru toată familia, exact din anul în care m-am născut eu, adică de 15 ani deja. Astfel, petrecem timpul toți împreună în această zi și de obicei, trecea repede. Anul acesta, fără mersul la protest, e mai posomorâtă ziua…

Oricât de mult nu aș comunica online, mi-i dor mult de prietenii și colegii mei

După timpul petrecut cu familia, mi-am felicitat prietenii și am vorbit puțin cu ei, consider că e foarte important să alocăm mult timp comunicării, având în vedere situația actuală, când nu ne putem și vedea, din cauza situației epidemiologice. Totuși, mă întristează acest context; oricât de mult nu aș comunica online, mi-i dor mult de prietenii și colegii mei.

În a doua parte a zilei, mi-am rezervat timp pentru vizionarea unui serial despre un caz judecătoresc popular din SUA. În timpul serii am lucrat puțin asupra unor sarcini pentru una dintre organizațiile non-guvernamentale la care fac voluntariat, youth.md.

Azi a fost o zi mai relaxantă, plăcută, dar foarte diferită de zilele de 1 iunie din anii trecuți…

Marți

Am început ziua cu niște exerciții sportive alături de sora mea, acompaniate de muzica care ne place amândurora. Apoi am realizat câteva sarcini pentru youth.md, dar mai plăcute pentru mine: am contactat câțiva tineri, pentru a agrea anumite aspecte ce țin de voluntariatul în cadrul organizației noastre. Îmi place mult cu ce ne ocupăm aici! Consider că voluntariatul m-a ajutat să-mi înving unele frici și m-a făcut să am mai multă încredere în mine. De asemenea cealaltă organizație din care fac parte, Speak Up Moldova, o organizație non-guvernamentală ce promovează non-discriminarea și toleranța, a lansat un nou eveniment și eu abia aștept să văd cum va fi.

Luna iunie este de fapt Pride Month la nivel mondial și tare sper că și societatea de la noi va deveni mai deschisă și tolerantă. Sunt însă foarte conștientă că e greu, deși acest lucru trebuie să se întâmple dacă ne dorim o societate bună pentru toți. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu e un trend sau un capriciu să faci parte din anumite grupuri minoritare, precum comunitatea LGBTQ+, și nu e nici boală. Nimeni nu merită marginalizat pentru ceea ce este. La urma urmei, pune-te în pielea lor, ție ți-ar plăcea să fii discriminat doar din cauză că iubești pe altcineva decât societatea spune că ar trebui? Nu prea cred… Așa că data viitoare când vrei să râzi sau să huiduiești pe cineva, gândește-te la asta. Societatea noastră este, din păcate, una foarte discriminatorie, probabil e un lucru la care mai mulți ar trebui să se gândească mai des.

Mi-am încheiat ziua cu vizionarea unui film; chiar dacă pare un mod mai leneș de a petrece ziua, consider însă că poate fi și util, mai ales dacă îți alegi un film calitativ, care transmite un mesaj.

Miercuri

Ziua de azi a început cu lecția de engleză; noi cu sora facem engleză suplimentară și chiar dacă pentru unii copii poate e o povară să facă lecții suplimentare, mai ales având în vedere că e vară, mie mereu mi-a plăcut să merg la școala noastră de engleză. Probabil pentru că atmosfera de la centrul la care merg, Lingua Franca, a fost mereu una foarte prietenoasă și plăcută, iar de când s-a început pandemia, am înțeles că, de fapt, nu am făcut niciodată „doar engleză”, mereu am discutat despre tot ce ne trecea prin minte și despre ce ne interesa (bineînțeles că vorbeam în engleză) și asta în mod evident, nu pare modul convențional de a face engleză. La noi însă e vesel la ore chiar și cu lecțiile la distanță!

Am început să mă gândesc la cât de important e să-ți folosești platforma pe care o ai pentru lucruri bune

În rest am avut o zi mai relaxantă, am ascultat multă muzică și între timp am început să mă gândesc la cât de important e să-ți folosești platforma pe care o ai pentru lucruri bune. Nu pot să zic că am o influență foarte mare pe rețelele de socializare, dar mă străduiesc să o folosesc pentru a distribui content de calitate și pentru a-mi exprima opinia, chiar dacă, poate, nu e cea mai „agreată”. Putem merge efectiv după principiul „Dacă ai o platformă - folosește-o! Iar dacă tot o folosești, nu e mai plăcut pentru tine și nu e mai bine pentru conștiința ta dacă îți folosești influența pentru a împărtăși lucruri bune? Poate ajuți pe cineva, poate deschizi ochii cuiva!”.

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Eu am în vedere faptul că prin toate lucrurile pe care le postezi, să fie și ceva mai neobișnuit, poate în unele cazuri mai serios. Consider că e mai bine să-ți expui punctul de vedere decât să fii neutru. Sigur că depinde de situație: câteodată e mai bine să taci, când nu ai încă o opinie conturată sau nu ești bine documentat. Dacă însă ai ceva de spus, mai bine o faci, deși uneori poți și regreta. Dar eu consider că poți regreta și atunci când nu spui ceva, așa că sfatul meu ar fi să pui mereu lucrurile în perspectivă. Din păcate observ că sunt mulți oameni care au o frică de a se expune pentru că se tem că o să fie judecați și, trebuie să recunosc, și eu mă simt așa câteodată, dar realizez că nu este modul bun de a gândi, nu este corect, mai ales dacă te expui cu privire la ceva ce te pasionează sau lucrurile în care crezi.

După această mică dezbatere internă am vorbit cu niște prieteni și am realizat cât de important e să comunici cu persoane ce au aceleași valori și principii ca tine! Eu mă bucur nu am prieteni buni ce discriminează deoarece unul dintre principiile mele de bază este non-discriminarea. De asemenea, sunt fericită să știu că o bună parte din prietenii mei înțeleg de ce încălzirea globală e o cauză importantă pentru tot globul și încearcă să acționeze în acest domeniu. Și dacă legăm cumva asta de ceea ce am zis mai sus probabil vreau să zic că ar trebui să-ți pese de părerile unor oameni, nu a tuturor, să-i treci cumva printr-un filtru, un filtru de valori și principii.

Joi

Dimineața am început-o cu verificarea rețelelor de socializare, a devenit o rutină de când am intrat în carantina, nu pot să zic că sunt dezamăgită că așa s-a întâmplat, dar nu-i chiar cel mai bun lucru. După răspunsurile la mesaje importante, de la organizațiile la care fac voluntariat, am mers la sora mea în cameră și având în vedere faptul că avea o dispoziție foarte bună, m-am oferit să fac niște vafe pentru micul dejun. Am pus niște muzică și am început gătitul! Sunt zile în care părinții pleacă foarte devreme la muncă, iar pentru că mie îmi place să gătesc, chiar mă bucur că am această ocazie! Între timp Mia s-a oferit să facă ceai, așa că am petrecut bine timpul, fiind ambele la bucătărie. După ce am terminat de mâncat am vizionat un episod dintr-un serial care ne place amândurora, discutând aprins istoriile de viață ale protagoniștilor și deciziile lor.

După masă, am avut o ședință la una din organizațiile din care fac parte și a fost foarte plăcut să mai comunic cu alți oameni în afară de prietenii mei apropiați.

Totuși am absolvit anul acesta clasa a 9-a și din cauza Covid-ului a fost totul dat peste cap

Spre seară, mi s-a făcut atât de dor de școală încât am decis să vizionez „Gala Absolvenților” a Liceului „Spiru Haret”, care se organizează anual la noi la liceu, iar în acest an s-a desfășurat prin intermediul unui video postat pe Facebook și Instagram, plin de fotografii, amintiri și mesaje frumoase din partea elevilor, profesorilor și a domnului director Victor Ambroci. Prima dată când am vizionat filmulețul nu am putut să-mi rețin lacrimile… Totuși am absolvit anul acesta clasa a 9-a și din cauza Covid-ului a fost totul dat peste cap… emoțiile m-au copleșit. Cinci ani în familia Liceului „Spiru Haret”, pe care am îndrăgit-o atât de mult, cinci ani plini de amintiri, plini de experiențe, plini de descoperiri - ani pe care cu siguranță nu îi voi uita niciodată. Vreau să le mulțumesc profesorilor și colegilor mei pentru tot acest timp petrecut împreună, vă respect și vă prețuiesc.

Seara am ascultat muzică, am vorbit cu niște prieteni, iar înainte de culcare mi-am dat seamă că în câteva zile va fi ziua mea de naștere, mereu mi s-a părut interesant felul în care fiecare om are o percepție diferită asupra semnificației unei aniversări și sărbătoririi acesteia. Mie îmi place foarte mult ziua mea de naștere! Așa că… abia aștept să fie 9 iunie!

Vineri

Azi dimineață cu greu m-am convins să mă ridic din pat; mi se mai întâmplă așa de când suntem în carantină. Ciudate efecte au limitările astea… La 11:30 am avut engleză suplimentară, lucru care m-a dezmorțit și mi-a readus voia bună. După engleză, ca orice adolescent din zilele noastre, am verificat rețelele de socializare, să văd ce se mai întâmplă în lume. În ultima săptămână rețelele de socializare a devenit sursa mea primară de știri, în special, având în vedere tot ce se întâmplă în SUA, mă refer la mișcarea Black Lives Matter (Viețile persoanelor de culoare contează) care a luat amploare după omorârea lui George Floyd de către un polițist american. Odată cu ieșirea la iveală a acestui deces, s-au făcut publice mai multe cazuri de brutalitate a poliției americane asupra persoanelor de culoare și nu doar. Pe toate platformele de socializare lumea a început să distribuie petiții și să vorbească tot mai mult despre rasism, abuzuri; au început și protestele, care din păcate sunt foarte violente.

Începând de ieri se poate spune că acestea au avut loc în toate cele 50 de state americane și în alte 18 țări ale lumii. Odată cu protestele, președintele american Donald Trump a ordonat gărzii naționale și polițiștilor să folosească cât mai multă forță împotriva protestatarilor, oameni au fost împușcați cu gloanțe de cauciuc și sunt folosite gazele lacrimogene încă de la primele proteste. Pentru o informare mai bună, citesc știrile de pe Twitter. Am fost foarte preocupată toată săptămâna cu acest caz: mă informez și îi informez pe alții, și astă vă îndemn și pe voi să faceți. Educați-vă, informați-vă și apoi ajutați pe alții, fie cu ajutorul rețelelor de socializare, fie prin conversații directe.

Am fost emoționată când mami m-a informat că dna Valentina Ursu vrea să țin un jurnal în această săptămână, mereu mi s-a părut un lucru foarte responsabil, și sper că am ajuns la sufletul cuiva.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG