Născut la 22 august 1987 în satul Cimișeni, raionul Criuleni. A făcut studii la Școala Profesională nr.3 din Chișinău. De meserie este constructor pentru placare. Montează gresie și faianță.
Luni
Pare a fi o zi obișnuită. Un nou început de săptămână cu o sumedenie de idei și bună dispoziție. Ce poate fi mai frumos decât să te trezești alături de cei dragi, soția și feciorașul Marco. Gânguritul lui matinal îmi dă poftă de viață. Mă ridic din pat și pășesc în degete să nu o trezesc pe mămica. Gătesc micul dejun și îi invit să stăm la masă. Le dau câte un sărut și mă îndrept în grabă la muncă. Dar bebe începe să plângă și Ionela îmi spune că le va fi dor. Am început să muncim la un nou obiect. Suntem mai mulți. Responsabilitatea e mai mare căci ar trebui să verific orice chițibuș. Prefer să termin munca la ora stabilită… și cu nerăbdarea de a ajunge acasă. De ceva timp îmi place să spun că am cea mai mare avere - familia sănătoasă și feciorașul de la care nu-mi pot lua privirea.
Marți
De ceva timp îmi place să spun că am cea mai mare avere - familia sănătoasă și feciorașul de la care nu-mi pot lua privirea...
Dimineața începe cu zâmbetul băiatului. Îi admir dintișorii care ne-au dat mari bătăi de cap până au apărut. Dar ce a fost, a trecut. Bucuriile sunt mult mai mari decât necazurile. De multă vreme mă gândesc la un cuibușor al nostru. Trebuie bani, mulți bani dar nu mă sperie. Voi face tot ce îmi stă în puteri să văd realizat acest vis. Am lucrat și peste hotare, dar am ales să revin acasă, aici mă aștepta norocul, am întemeiat o familie. Merg la serviciu. Știu că trebuie să satisfac orice gust al clientului. Dar asta îmi place – să lucrez calitativ și să nu dezamăgesc oamenii. De obicei, nevasta îmi pune mâncare la pachet. Atât de mult așteptam ora prânzului. Eu sunt meșterul care instalez faianță. Mă bucur în multe cazuri, clienții mă prețuiesc și ca designer. A fost o zi încordată, dar cum am trecut pragul casei am uitat de stres. Ionela și Marco îmi oferă toată dragostea lor.
Miercuri
M-am trezit un pic obosit gândindu-mă că mă așteaptă o zi încărcată. E ultima zi când urmează să finalizăm o lucrare. Din mare străduință, mi-am fracturat un deget. Dar nu am nevoie de doctor, acasă mă așteaptă doctorii sufletului meu. Dar colac peste pupăză. Stăpânul la care am lucrat s-a dovedit a fi lipsit de bun simț și omenie. Ar fi calculat că trebuie să-mi rețină suma de 3000 de lei. Pentru el e o nimica toată, e un mare bogătaș, pentru mine e o sumă mare, mai cu seamă că am muncit în sudoare frunții și banul l-am meritat. Dar unde nu-i bun simț, nici Dumnezeu nu da. Am învățat în viața să accept și pierderile. Știu că Cel de Sus mă ajută în toate.
Joi
Ai mei cei dragi își continuă visele. Eu mă trezesc și gândurile mă duc în Spania, țară unde am lucrat 6 ani. Mă încearcă gândul să-mi fac valiza și măcar pentru câteva zile să evadăm cu familia acolo unde m-aș întoarce mereu. De ce am revenit acasă? Nu a fost o decizie ușoară. Dar nu regret. Acolo am acumulat experiența, acolo am înțeles ce înseamnă valori adevărate și lege pentru toți.
Pentru mine mama și tata sunt oameni de la care am învățat totul dar mai cu seamă să fiu om...
Dar m-am întors. Poate reușim și în Moldova. Dacă vom fi mulți și uniți. Noi, generația tânără trebuie să ne asumăm și responsabilități. Moldova are nevoie de minți lucide și brațe de muncă calificate. Gustul străinătății l-au gustat și cei doi frați ai mei. Ei au muncit în Rusia. Au trăit un adevărat coșmar. Au fost amăgiți și jecmăniți. Sergiu, fratele mai mare e acuma în Spania. El nu se grăbește să revină.
Vineri
De dimineață mă sună tată. Mă întreabă cu voce tremurândă când venim la Cimișeni. Îi este dor de noi. Pentru mine mama și tata sunt oameni de la care am învățat totul dar mai cu seamă să fiu om. Sunt și eu părinte și tare îmi doresc să am o relație frumoasă cu copii mei, asemănătoare pe care o am cu părinții mei. Pentru ei singurătatea a fost o piatră grea de încercare. Erau disperați. De asta am revenit de peste hotare. Să le fiu alinare, dar se pare că Marco e tot sensul lor. Mai au cinci nepoței în străinătate. Le-au dus mereu dorul. Seara mă sună mamă. Parcă s-ar fi sfătuit unul să mă audă dimineața, celălalt seara. Această armonie mă face a câta oară să spun că sunt un om fericit.