Au trecut 35 de ani de la izbucnirea revoltei muncitorilor de la Braşov. Demonstraţia de protest din data de 15 noiembrie 1987 a fost poate momentul decisiv pentru rectificarea imaginii dictatorului român. În multe ţări, Ceauşescu era privit cu indulgenţă, profitând de capitalul politic acumulat în urma discursului de condamnare a invaziei din Cehoslovacia, în 1968.
Desigur, presa occidentală a relatat despre încălcări ale drepturilor omului, despre penuria de alimente sau despre aşa-numitul proiect de sistematizare a spaţiului rural. Bruma de simpatii de care s-a bucurat regimul de la Bucureşti s-a risipit după revolta muncitorilor braşoveni.
La modificarea ireversibilă a percepţiei publice a autocratului român au contribuit în următorii doi ani şi acţiunile internaţionale organizate cu prilejul aniversării revoltei.
Deja la începutul anului 1988 s-a înfiinţat în Germania un comitet, sprijinit de către Fundaţia Heinrich Böll, care şi-a propus să informeze opinia publică asupra situaţiei critice din România ceauşistă. Comitetul pentru Drepturile Omului în România din cadrul Fundaţiei Heinrich Böll, cum s-a numit oficial, a organizat numeroase acţiuni care au fost extinse şi în câteva ţări răsăritene în care a existat o opoziţie deja bine pusă la punct.
Prima acţiune cu un ecou internaţional răsunător a fost programată pe 11 noiembrie 1988, marcându-se astfel un an de la revolta braşovenilor. Atunci s-a organizat Ziua Internaţională de Acţiune România, sprijinită de numeroase personalităţi între care îi amintim doar pe scriitorii Günter Grass din Germania sau György Konrad din Ungaria.
Între susţinătorii acţiunii s-au aflat şi reprezentanţi ai exilului românesc, care, alături de politicieni, artişti, scriitori şi intelectuali europeni, au semnat atunci un apel prin care se cerea „înfierarea internaţională a regimului Ceauşescu“.
Încercări de intimidare epistolară şi ameninţări cu moartea, trimise de o organizaţia, chipurile, a exilului patriotic românesc, ascunsă sub pseudonimul „Fiii lui Avram Iancu”, nu i-a împiedecat pe membrii Comitetului amintit să organizeze şi ediţia a doua a Zilei de Acţiune.
Pe data de 15 noiembrie 1989, când blocul răsăritean se afla deja în fierbere, Ziua Internaţională de Acţiune România s-a „extins” în aproape toate ţările europene, inclusiv în Polonia, Ungaria şi Germania răsăriteană.
Este mai mult decât regretabil că la 35 de ani după acea revoltă istorică, anumite grupări autoritar-naţionaliste care nu-şi ascund convingerile anti-democratice, încearcă să deturneze memoria zilei de 15 noiembrie 1987.
Încercarea de instrumentalizare populist-politică a comemorării revoltei de către Liga Suporterilor Stegari, Neam Onoare Identitate, Honor et Patria, Camarazii România, Calea Neamului, Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință, Scut Botoşănean, Starea de Libertate, Radical Entourage și Legitimă Apărare a fost respinsă de către Asociaţia „15 Noiembrie 1987” Braşov.
Într-un comunicat, conducerea Asociaţiei s-a distanţat de grupările amintite, condamnând „public folosirea unui simbol istoric al României”.
Tendinţe similare de folosire abuzivă a unor evenimente istorice se pot constata şi-n Germania. Aici partidul naţionalist-autoritar Alternativa pentru Germania (AfD) sau organizaţii euro- şi coronascepetice au preluat lozincile revoluţionare ale demonstranţilor est-germani care prin curajul lor civic au contribuit la răsturnarea sistemului comunist, în toamna anului 1989.
Falsa echivalare a regimului comunist cu guvernele democratice actuale este o tactică abuzivă a organizaţiilor amintite şi ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toţi cei care cred în principiile statutului de drept.
