Un documentar lansat de jurnalistul independent Jake Hanrahan oferă detalii despre sabotorii ruși care subminează efortul de război al lui Putin.

Incendiile misterioase care au izbucnit în Rusia în ultimele luni au fost puse pe seama sabotorilor ucraineni și chiar a agenților de informații occidentali. Dar un nou documentar al regizorului britanic Jake Hanrahan sugerează că o „rezistență activă pe scară largă în interiorul Rusiei” este acum dusă chiar de către cetățeni ai Rusiei.

„E lucrul acela de genul ‘ei bine, trebuie să fi fost CIA’”, a spus Hanrahan pentru Radio Europa Liberă, când a fost întrebat despre valul de atacuri asupra infrastructurii legate de război din interiorul Rusiei. „Ce-ai zice dacă unii ruși sunt cu adevărat atât de sătui de Putin încât să facă ceva în privința asta?”.

Hanrahan este un realizator de filme britanic, cel mai cunoscut pentru documentarele de conflict puternice, cu acțiune rapidă, lansate la casa sa de producție Frontul Popular. În 2020, britanicul a făcut un interviu cu „JStark”, producătorul unui faimos model de armă printabilă în 3D, care a încetat din viață în urma unui presupus atac de cord după ce poliția germană i-a percheziționat casa.

În noul său film, Rusia's Anti-Putin Underground, lansat pe YouTube pe 3 ianuarie, doi „partizani” ruși se întâlnesc cu Hanrahan într-o pădure înzăpezită din Europa de Est, în apropiere de granița cu Rusia.

Cu fețele mascate și vocile deghizate, ei dau detalii despre acțiunile de sabotaj la care susțin că au luat parte în mod direct -- inclusiv distrugerea liniilor de cale ferată și a unui turn de telefonie mobilă în apropiere de granița cu Ucraina -- sau au ajutat la organizarea altor grupuri. Ei susțin că acum aproximativ 30 de celule sunt unite în toată Rusia, cu obiectivul de a submina Kremlinul.

Bărbații i-au spus regizorului că își riscă viața pentru că „nu este țara [lui Putin], este țara noastră”, adăugând: „Dacă nu acum, atunci când?”.

Cei doi reprezintă un grup „anarho-comunist” cunoscut sub numele de BOAK, una din cele câteva organizații radicale de stânga din Rusia și Belarus, ale căror obiective erau vagi și exagerate înainte de invazia din 2022. Acum, cu un țel clar definit pe termen scurt -- de a opri războiul împotriva Ucrainei -- BOAK a crescut în proeminență pe Telegram, unde recrutează în mod activ „tovarăși”.

Hanrahan a contactat mai întâi grupul pe Telegram. „Știu că încercați să vă promovați mesajul și vreau să fac un documentar despre asta”, spune regizorul.

Credibilitatea celulei a fost verificată solicitând grupului să arate imagini ale unora dintre atacurile lor care nu au apărut nicăieri online.

„Au trimis mai mult decât suficient”, își amintește Hanrahan.

În plus, cu o experiență de ani de zile în reportaje despre diverse grupuri anarhiste, jurnalistul britanic spune că înțelege relativ clar rețelele în care se mișcă grupul.

„Fără nici o îndoială, tipii ăștia sunt reali”, spune regizorul.

Când i-a întâlnit pe cei doi, lui Hanrahan i s-a oferit mai întâi o zonă generală, apoi o locație specifică, chiar înainte de ora convenită pentru întâlnire. După ce le-a trimis un email criptat ca să-i anunțe că e acolo, cei doi au ieșit din pădure unde așteptaseră în apropiere.

Cei doi ruși au spus că își iau informațiile despre țintele lor de pe Wikimapia, un site web open-source unde oricine poate adăuga fotografii și descrieri ale diverselor obiective pe o hartă.

„Așa că doar deschizi [site-ul web] și găsești un obiectiv militar”, spune unul din bărbați. După mai multe cercetări ale țintei, sabotorii atacă.

Poate cel mai izbitor moment al filmului e atunci când cei doi spun de ce nu vor fi niciodată capturați în viață.

„Este mai bine să mori decât să fii torturat și poate să renunți la informații”, a spus unul. Bărbații ar folosi o armă, cuțite sau „orice [putem] găsi” pentru a lupta până la moarte, sau se vor sinucide dacă evadarea devine imposibilă, deoarece „este mult mai bine așa decât într-o închisoare rusească”.

Hanrahan spune că s-a decis să facă acest film în parte din cauza a ceea ce el afirmă că sunt relatări din ce în ce mai simpliste despre conflict și popularizarea urii etnice pe rețelele de socializare.

„Unii din cei de pe Twitter sunt bezmetici”, spune el. „O iau razna cu xenofobia asta ca niciodată: „toți rușii sunt orci”, etc. Ei bine de fapt nu, unii dintre ei își asumă cel mai mare risc al vieții lor nenorocite pentru a-i ajuta pe ucrainenii pe care nu-i vor întâlni sau cunoaște vreodată”.

Articol scris de Amos Chapple. Traducere de Lucian Ștefănescu.