În timpul pandemiei, una din descoperirile cele mai surprinzătoare -- din cele care pot fi numite, fără ironie, efectele pozitive ale unei astfel de crize mondiale -- a fost aceea că datorită izolării forțate și a reducerii călătoriilor calitatea aerului crescuse mai peste tot pe planetă.
Altminteri, poluarea atmosferei rămâne unul din efectele cele mai nocive ale modernității și ale epocii industriale și post-industriale.
Că problema a devenit globală și presantă o arată și marile forumuri internaționale de tip COP, care se tot reunesc în încercarea de a găsi o soluție pentru încetinirea, cel puțin, poluării accelerate și a încălzirii planetare.
În Uniunea europeană, există directive precise privind calitatea aerului, iată însă că juridic -- ele nu conferă persoanelor fizice niciun drept care ar putea duce la despăgubiri pentru prejudicii, așa cum au stabilit judecătorii europeni.
Astfel, o persoană care se îmbolnăvește din cauza aerului poluat nu poate cere despăgubiri de la stat, a decis joi Curtea Europeană de Justiție (CEJ).
Statul, răspunzător pentru calitatea mediului
Cu toate acestea, cetățenii trebuie să poată fi siguri că autoritățile naționale iau măsuri pentru a asigura aer curat. Decizia vine în urma unui proces al unui cetățean francez, care locuiește în Paris. Acesta a cerut 21 de milioane de euro din partea statului francez pentru că poluarea aerului în creștere în zona metropolitană din Paris i-a afectat sănătatea. În opinia sa, statul trebuie să fie răspunzător pentru că nu a asigurat respectarea valorilor limită la nivelul UE.
Calitatea aerului este monitorizată în permanență la nivelul Uniunii Europene, iar rezultatele sunt deseori surprinzătoare. Astfel, dacă e adevărat că orașele cele mai puțin poluate din Europa se află în nord, în țările scandinave foarte înclinat spre traiul ecologic, sau în prea puțin industrializata Portugalie, în schimb orașele cele mai poluate sunt -- din păcate -- în nordul Italiei, printre ele numărându-se Verona, Padova și Veneția.
Pentru a reveni la verdictul menționat al Curții Europene, avocatul general al CEJ părea să susțină punctul de vedere că reclamanții trebuie despăgubiți de către stat din pricina poluării. La urma urmei, atât Franța, cât și Germania au fost mustrate de CEJ în trecut pentru depășirea valorilor limită pentru dioxidul de azot, poluant atmosferic. Cu toate acestea, CEJ nu a împărtășit punctul de vedere al expertului său și a respins cererea de despăgubire.
Directivele privind calitatea aerului obligă statele UE să asigure aer curat, desigur, dar obligațiile respective servesc obiectivului general de protecție a sănătății umane și a mediului în ansamblu. Ele nu conferă însă drepturi cetățenilor individuali, a spus instanța.
Prin urmare, statul nu trebuie să-și despăgubească cetățenii. CEJ nu a exclus, totuși, în mod explicit, că țările, guvernele, ar putea fi vinovate. Tribunalul a reamintit însă că cetățenii trebuie să aibă dreptul de a solicita măsuri de la autorități, cum ar fi un plan de control al poluării aerului.
Până atunci, sfatul este să nu respirăm adânc.
