Anul care se încheie e, deja, pus la păstrare. Mai toată lumea care are ceva de botezat vorbește de „cel mai rău an” din istoria recentă. Unii pornesc măsurătoarea de la Al Doilea Război Mondial, alții de nicăieri. E limpede că 2020 n-a fost bun ca anii pe care ne-am obinuit să-i felicităm și să-i uităm. Dar cel mai rău? Să nu provocăm istoria. Uităm că anii calamității comuniste au durat o viață de om. Sau că terorismul trăiește cu noi spre a ne rări, în fiecare an, de un număr prea mare de ani. Se va spune că epidemia e o nefericire globală. Dar, de mai bine de un secol, toate crizele sunt globale. 2020 e, cu siguranță, memorabil. Dar mai degrabă prin ce anunță. În 2020, am aflat că economia, munca, școala, viața laolaltă, lumea în general, nu vor continua așa cum credeam. Abia asta e grav. Căci 2020 nu va trece, ci ține de viitor.