Botezul de săli și unghere dă o literatură bogată și bizară. Așa de pildă, un politician îmbătrînește prin parlament. Colegii îi omagiază retragerea botezînd ceva. Dar ce?
De pildă, restaurantul Parlamentului. Care se va numi Cutare Cutărescu. Bineînțeles, nimeni nu va băga de seamă.
Altă modă e să dai nume sălilor de ședințe. Așa de pildă sala Margaret Thatcher din Parlamentul European. Care o sală banală în care se țin ședințe banale. În acest caz comemorarea sună, mai degrabă, ca o pedeapsă pentru un inamic.
Sala Thatcher e în corpul de clădire Emilio Colombo vecin cu aripa Josef Antal. Nimeni nu știe de ce nu e invers.
Contează doar că nimeni nu trebuie să rămînă neomagiat și nimic fără nume și prenume istoric. Din fericire, săli, holuri și intrări sînt destule.
